Page 13 - 1913-38

N r . 3 8 . C O S I N Z E A N A Pag. 557.

Breloc: Pot să mă retrag- ? tunci, fă-mi plăcerea de a răspunde cu amabilitate
Comisarul: (oprindu-1 cu gestul) încă nu. la întrebările pe cari datoria mea mă obligă să ţi-le
Breloc, Sunt cam grăbit. pun. Te întreb ce făceai la o oră aşa dc înaintată,
Comisarul: Regret. într’un cartier care nu este al d-tale?
Breloc: Mă aşteaptă cineva. Breloc: Mă întorceam dela iubita mea.
Comisarul (sec) Să mai aştepte. Comisarul: Şi cine este iubita d-tale?
Breloc: (cu oarecare mirare) Aşa? Breloc: Asta nu te priveşte.
Comisarul: Da. Comisarul: Cu mine vorbeşti ?
Breloc: Dar... Breloc: Aşa cred.
Comisarul: Destul. Un moment. Nu-ţi închipueşti, Comisarul: Ei, dar ia ascultă, flăcăule, te învit
cred, că voi luă ceasornicul din mâna d-tale, fără să-mi să-ţi schimbi apucăturile. îmi vorbeşti cu un ton pe
spui cum ai ajuns la el. care nu-I cunosc, contrariu figurei d-tale, care-mi pare
Breloc: Am avut onoarea să vă explic adineaurea, cunoscută!
că l-am găsit azi noapte în colţul străzei Monsieur-le- Breloc: Şi cum aşa?
Prince cu bulevardul Saint-Michel! Comisarul: Da, îmi revine ca o amintire. N’ai
Comisarul: înţeleg bine ; dar unde ? fost niciodată condamnat ?
Breloc: Unde? Pe jos. Breloc: (stupefiat) Dar d-ta?
Comisarul: Pe trotuar? Comisarul: (sărind de pe scaun) Eşti un neobrăzat.
Breloc: Pe trotuar’ Breloc: Şi d-ta o mică bestie.
Comisarul: (bănuitor) Asta îmi pare extraordinar. Comisarul: Retrage acest cuvânt!
Trotuarul nu e un loc de pus ceasornice. Breloc: Iţi baţi joc de mine. Mă iei drept un
Breloc: Daţi-mi voe să vă remarc... escroc ? Şi apoi, m’am săturat; mă plictiseşti cu inte­
rogatorul d-tale. Când s’a mai mai pomenit aşa ceva?
Comisarul: Te dispensez de orice remarcă. Am
pretenţiunea de a-mi cunoaşte meseria. In loc să-mi dai Găsesc un ceasornic pe stradă; îmi perd vremea ca
sfaturi, dă-mi mai bine starea d-tale civilă. să-l aduc aci, şi iată cum sunt primit! De altfel, bine
mi-ai făcut; asta o să mă înveţe minte, ca să mai aduc
Breloc: (cu un început de nerăbdare în glas) Mă nu­
mesc Breloc (Jean-Eustache). Sunt născut la Pontoise, servicii şi să mă port ca un om cinstit.
la 29 Decembrie 1861, din Pierre-Timoleon-Alphonse- Comisarul: A! aşa-mi eşti d-ta? Ei bine, aş­
Jean-Jacques-Alfred-Oscar-Breloc şi din Celeste Mou- teaptă voinicule, am să-ţi bag eu minţile în cap ca să
cherol, soţia sa. te porţi cuviincios cu mine şi cu legea pe care o re­
Comisarul: Unde locueşti: prezint. Ce golan, domnule! Dar de unde te cunosc
Breloc: Strada Petrelle, 47, în catul întâi. eu? De unde ştiu eu cine eşti? îmi spui că locueşti
Comisarul: (după ce a luat notă) Cari sunt resursele în strada Petrelle; nimic nu mi-o dovedeşte. îmi spui
d-tale ? că te numeşti Breloc: nu pot fi sigur de aceasta. De
Breloc: (care se încălzeşte din ce în ce mai mult) Am altfel, lucrul e simplu : am să-ţi arăt eu cine sunt.
douăzeci şi cinci de mii de franci venit, o moşioară (Comisarul dă fuga la uşă, o deschide, face un semn.
Apoi se întoarce în încăpere urmat de un agent).
în Tamaine, o pădure de vânătoare în Beance, şase
Comisarul: Puneţi mâna pe omul ista, şi închi-
câni, trei pisici, o măgăriţă, unsprezece iepuri de casă
şi un purcel de India. deţi-mi-1 la post.
Breloc: Ei, asta e culmea!
Comisarul: îmi ajunge. La câte ore ai găsit cea­
Agentul: înainte! ...arş! La post! La post! Şi
sornicul? fără împotrivire.
Bieloc: La trei din noapte.
Breloc: (dus aproape cu forţa) Ah! Unde dă Dum­
Comisarul: (ironic) Aşa de vreme?
Breloc: întocmai. nezeu să mai găsesc unul, unde dă Dumnezeu să mai
Comisarul: îmi faci impresia de a duce o viaţă găsesc un ceasornic, şi a-ţi vedea dacă vi l-aş mai
aduce!.. (Dispare în dosul uşei târât de agent).
cam ciudată.
Breloc: Duc viaţa care-mi place.
Comisarul: Se poate; numai că eu, la rândul
meu, am dreptul să mă întreb, cam ce ai putut face Citiţi splendidul roman „Misterul
la ceasurile trei din noapte în colţul străzii Monsieur- poetului“
le-Prince, d-ta, care spui că locueşti în strada Petrelle 47. de Antonio Fogazzaro.
t(
Breloc: Spun că locuesc? Editura: „Librăriei S. Bomemisa ,
Comisarul: Da, spui.
Orăştie. — Preţul 2 coroane, franco.
Breloc: Spun, fiindcă aşa este.
Comisarul: Ceea ce va trebui dovedit. Până a­