Page 20 - 1913-38
P. 20

Pag. 556.  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -   C O S I N Z E A N A  N r .   3 8 .

               eră  mai  învăpăiat,  când  zăriâ  în  poarta  casei  sau  la
               fântână,  femeile  scunde  cu  priviri  sălbatice,  ale  Bul­  cina ier e
               garilor.  Aşa  pe  furiş  de  teama  ofiţerilor,  le  întrebau   — După Emanuel von Geibel —
               de sănătate.
                    „Nu mergi cu noi, leliţo?                            Când //-a murit un suflet iubit pe astă lume,
                                                                         Să-ţi porţi durerea mută prin locuri tăinuite,
                    —  Urât  tată  aţi  mai  avut“,  le  spunea  Lemnaru,
                                                                         Ca liniştea în suflet cucernic să pogoare,—
               camaradul  nostru  răutăcios,  şi  femeile,  care  nu  ne  în­
                                                                         Pe mare, în pădure, potece părăsite.
               ţelegeau  graiul,  se  alipeau  pe  nesimţite  de  zidurile
               reci  ale  caselor,  puneau  ochii  în  pământ  şi  gândurile
               lor  zburau  în  calea  dragilor,  cari  mureau  făcându-şi   Atunci curând simţi-vei, că cel ce doarne n groap
               datoria...                                                in inima-ţi tresare la o viaţă nouă;
                                                                         în aer şi în umbră îl simţi mereu aproape
                    La  un  popas,  un  bulgar,  cu  părul  brumat  pe  la
                                                                         Şi pace-adăncă naşte a lacrimilor rouă.
               tâmple,  se  apropie  mândru  de  noi,  şi  ne  întrebă  într’o
               românească curată:
                                                                         Cât  de  frumos  e  mortul,  ce-acuma  te  nsoţeşte!
                    „încotro, voinici?                                   Strein  de  chinuri,  chipu-i  scăldat  e  în  lumină:
                    —  La Sofia, ciorbagic?                              Şi-i mai fidel, căci vecinie el nu te părăseşte.
                    —  N’ai  grijă  mă,  suntem  fraţi“,  şi  ’n  ochii  bul­
               garului  năvălea  ura  ascunsă  a  omului,  care  vede  sfă-   Sunt  Paşti  şi  pentru  inimi,  când  piatra  plumbur
               râmându-se în faţă, un ideal...                           Sub care-am pus cenuşa, în laturi se prăvale,
                    „Mulţi voinici la voi, bre! Bun comandir, bre...     Şi ce iubeşti tu vecinie, e-al tău pentru vecie!
                    —  Suntem  destui“,  îi  răspundeau,  zâmbind  ai
                                                                                                          LIVID MAR IAN',
               noştri,  „suntem  aţâţi,  cât  trebue,  să  vă  dăm  o  bătae
               bună...
                    —  Facem  pace,  bre,  n’ai  frică  tu,  la  Bucureşti
               pace, la Sofia pace, suntem fraţi, bre“.
                                        *
                                       * *                           CEASORNICUL
                    în  faţa  noastră,  abia  se  mai  zăreşte  coloana  unui
               regiment de artilerie.                                GEORGES COURTELINE
                    în  vale,  regimentul  se  opreşte  şi  într’o  clipită      — Cabinetul comisarului. —
               corturile  sunt  gata.  Un  vânt  uşor  sboară  printre  cor­
               turi,  şi  pe  aripele  lui  se  duc  atâtea  doruri.  O  linişte      Comisarul, Breloc.
               ca  de  altar  cuprinde  întreaga  tabără.  Beteala  de  argint   O voce: (de afară) Domnule comisar!
               a lunei, îşi scutură poleiul pe frunţile arse de soare...  Comisarul: (la biroul său) Ce doreşti?
                    Unul  a  tresărit  din  somn,  chemându-şi  soţia.  Un   Vocea: O audienţă, o scurtă audienţă.
               zâmbet  de  copil  s’a  pogorît  încetişor  ca  o  picătură   Comisarul: Scurtă de tot ?
               de rouă, a atins pleoapele şi le-a deschis...              Vocea: De un minut.
                    „Am visat pe maica, vere!...                          Comisarul: Nu mai mult?
                    —  Şi eu copilul!...“                                 Vocea: Nu mai mult.
                    Pleoapele  obosite  cad  şi  noaptea  cuprinde  sub   Comisarul: In acest caz...
               aripele ei, sufletele luptătorilor de mâine.               (Deschide uşa. Pe pragul ei apare d. Breloc, care int
                    Sus pe deal sentinela, veghiază...               îşi scoate pălăria, şi înaintează până în mijlocul încăperii).
                                                                          Comisarul: (aşezându-se) Binevoeşte a te explic
                                                                          Breloc: Domnule comisar, lucrul e simplu. Vin
                                                                     depun în manile d-tră un ceasornic, pe care l’am gă
                             Cetiţi
                                                                     azi noapte în colţul bulevardului Saint-Michel cu strai
                       ^< „Alic Vremuri“                             Monsieur-le*Prince.
                                                                          Comisarul: Un ceasornic?
                             un volum de peste 300
                         1                                                Breloc: Un ceasornic.
                             pagini, cuprinzând nuvele
                             foarte îngrijite şi ca cu-                   Comisarul: Să-l vedem.
                             prins şi ca limbă lite-     ilfl             Breloc: Iată-1.
                             rară, de Gheorghe Stoica,                    (Scoate din buzunarul jiletcii un ceasornic şi-l emite c
                         i;  ieşit de sub tipar zilele               misarului care-1 cercetează îndelung. însfârşit):
                             astea. Preţul 2 coroane                      Comisarul:  Este  un  ceasornic,  într’adevăr.
                        ^ i
                             şi 20 fileri de porto. A
                                                (                         Breloc:  O!  să  nici  nu  vă  ’ndoiţi  de  asta.
                             se cere la Librăria S.                       Comisarul: Iţi mulţumesc.
                             Bornemisa în Orăştie.
                                                                          (Se apleacă, deschide sertarul biroului şi închide într’în;
                                                                     ceasornicul lui Breloc .
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24