Page 20 - 1913-38
P. 20
Pag. 556. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A N r . 3 8 .
eră mai învăpăiat, când zăriâ în poarta casei sau la
fântână, femeile scunde cu priviri sălbatice, ale Bul cina ier e
garilor. Aşa pe furiş de teama ofiţerilor, le întrebau — După Emanuel von Geibel —
de sănătate.
„Nu mergi cu noi, leliţo? Când //-a murit un suflet iubit pe astă lume,
Să-ţi porţi durerea mută prin locuri tăinuite,
— Urât tată aţi mai avut“, le spunea Lemnaru,
Ca liniştea în suflet cucernic să pogoare,—
camaradul nostru răutăcios, şi femeile, care nu ne în
Pe mare, în pădure, potece părăsite.
ţelegeau graiul, se alipeau pe nesimţite de zidurile
reci ale caselor, puneau ochii în pământ şi gândurile
lor zburau în calea dragilor, cari mureau făcându-şi Atunci curând simţi-vei, că cel ce doarne n groap
datoria... in inima-ţi tresare la o viaţă nouă;
în aer şi în umbră îl simţi mereu aproape
La un popas, un bulgar, cu părul brumat pe la
Şi pace-adăncă naşte a lacrimilor rouă.
tâmple, se apropie mândru de noi, şi ne întrebă într’o
românească curată:
Cât de frumos e mortul, ce-acuma te nsoţeşte!
„încotro, voinici? Strein de chinuri, chipu-i scăldat e în lumină:
— La Sofia, ciorbagic? Şi-i mai fidel, căci vecinie el nu te părăseşte.
— N’ai grijă mă, suntem fraţi“, şi ’n ochii bul
garului năvălea ura ascunsă a omului, care vede sfă- Sunt Paşti şi pentru inimi, când piatra plumbur
râmându-se în faţă, un ideal... Sub care-am pus cenuşa, în laturi se prăvale,
„Mulţi voinici la voi, bre! Bun comandir, bre... Şi ce iubeşti tu vecinie, e-al tău pentru vecie!
— Suntem destui“, îi răspundeau, zâmbind ai
LIVID MAR IAN',
noştri, „suntem aţâţi, cât trebue, să vă dăm o bătae
bună...
— Facem pace, bre, n’ai frică tu, la Bucureşti
pace, la Sofia pace, suntem fraţi, bre“.
*
* * CEASORNICUL
în faţa noastră, abia se mai zăreşte coloana unui
regiment de artilerie. GEORGES COURTELINE
în vale, regimentul se opreşte şi într’o clipită — Cabinetul comisarului. —
corturile sunt gata. Un vânt uşor sboară printre cor
turi, şi pe aripele lui se duc atâtea doruri. O linişte Comisarul, Breloc.
ca de altar cuprinde întreaga tabără. Beteala de argint O voce: (de afară) Domnule comisar!
a lunei, îşi scutură poleiul pe frunţile arse de soare... Comisarul: (la biroul său) Ce doreşti?
Unul a tresărit din somn, chemându-şi soţia. Un Vocea: O audienţă, o scurtă audienţă.
zâmbet de copil s’a pogorît încetişor ca o picătură Comisarul: Scurtă de tot ?
de rouă, a atins pleoapele şi le-a deschis... Vocea: De un minut.
„Am visat pe maica, vere!... Comisarul: Nu mai mult?
— Şi eu copilul!...“ Vocea: Nu mai mult.
Pleoapele obosite cad şi noaptea cuprinde sub Comisarul: In acest caz...
aripele ei, sufletele luptătorilor de mâine. (Deschide uşa. Pe pragul ei apare d. Breloc, care int
Sus pe deal sentinela, veghiază... îşi scoate pălăria, şi înaintează până în mijlocul încăperii).
Comisarul: (aşezându-se) Binevoeşte a te explic
Breloc: Domnule comisar, lucrul e simplu. Vin
depun în manile d-tră un ceasornic, pe care l’am gă
Cetiţi
azi noapte în colţul bulevardului Saint-Michel cu strai
^< „Alic Vremuri“ Monsieur-le*Prince.
Comisarul: Un ceasornic?
un volum de peste 300
1 Breloc: Un ceasornic.
pagini, cuprinzând nuvele
foarte îngrijite şi ca cu- Comisarul: Să-l vedem.
prins şi ca limbă lite- ilfl Breloc: Iată-1.
rară, de Gheorghe Stoica, (Scoate din buzunarul jiletcii un ceasornic şi-l emite c
i; ieşit de sub tipar zilele misarului care-1 cercetează îndelung. însfârşit):
astea. Preţul 2 coroane Comisarul: Este un ceasornic, într’adevăr.
^ i
şi 20 fileri de porto. A
( Breloc: O! să nici nu vă ’ndoiţi de asta.
se cere la Librăria S. Comisarul: Iţi mulţumesc.
Bornemisa în Orăştie.
(Se apleacă, deschide sertarul biroului şi închide într’în;
ceasornicul lui Breloc .
