Page 11 - 1913-39
P. 11
N r . 3 9 . C O S I N Z E A N A Pag. 571.
multă, simji o straşnică putere în piept la stânga, ri in zadar pui sfăvilar
dici fruntea şi urci cu încredere scările trenului înegrit învechite pravili;
de fumuri, cu ochii aţintiţi în zări, la steaua care Dorul meu nare hotar
clipeşte înflăcărată în umbrele serii, la steaua sfântă Gândul nare stăvili!
a unui mare ideal.
SANDU POPII. Gândul meu străbate lin
Unde dormi, frumoasă,
Ca o mare de senin
Năvăleşte n casă,
Şi purtând durerea mea
Pe fereşti deschise,
Printre plopi subţiri şi rari Peste trupul tău de nea
Creşte n raza lunii Pune văl de vise!...
Umbra streşinilor mari *
Unde dorm lăstunii... Ritmic pasul meu târziu
Pe poteci răsună —
Apa lunei ca un val Sufletul mi-e un pustiu
Cade pe cupole Luminat de lună !
Şi pe turle de metal M. D. RĂDULESCU.
Pune-aureole;
Risipeşte din neant
Flori de-argint pe ramuri,
Cu sclipiri de diamant DOUA LUMI
Fulgeră la geamuri. I. P. IAKOBSEN
Şi n oraşul adormit Salzach nu e o apă voios curgătoare; pe malul
Blonde luminişuri din spre răsărit zace un cătun răzleţ foarte posomorât,
Curg in fluviu liniştit foarte sărăcăcios si ciudat de tăcut.
Peste coperişuri... Asemenea unei mizerabile cete de cerşitori schi
* lozi, cărora apa le-a curmat calea şi nu au bani ca
Vino!... Parcul doarme dus... să plătească vr’unui luntraş să-i treacă pe celalalt
Ramurile albe mal, stau casele pe marginea cea mai de jos a ţăr
Pentru tine mbină sus mului. Cu umerii lor paralitici strânşi laolaltă, se razimă
Înflorite salbe. desnădăjduite în cursul mohorât al râului pe pripoane
asemenea unor cârji măcinate de vreme. Din fundul
Pentru tine, ca să treci,
prispelor, ochiuri de geam negre şi fără luciu privesc
Valul de lumină ţintă de desuptul acoperişurilor de şindilă ce se apleacă
Desfăşoară pe poteci înainte, chiorând par’că de o ură amestecată cu obidă
Broderie fină.
la casele mai fericite ce se răzleţesc singuratice, câte
două sau în grupe prietienoase pe şesul verde şi se
Lebedele îşi desfac pierd în depărtarea aurie şi ceţoasă. Bietele colibe
Alba lor grămadă —
nu au parte de nici o strălucire; în schimb întune
Parcă lunecă pe lac
cimea şi tăcerea devine tot mai posomorâtă din pri
Blocuri de zăpadă.
cina vuetului apei ce se scurge leneşe deşi cealaltă ve
cinie neastâmpărată cu murmuru-i silnic şi pustiu.
Nimeni nu-i să rup’acum
*
Liniştea grădinii, — * *
Cupe pline de parfam
Soarele scăpătâ spre asfinţit; de-o parte a râului
Dorm în aer — crinii. aerul prinde să răsune de ţârăitul sonor, ca de sticlă,
al greerilor; din când în când o boare de vânt ne
Şi te cheamă plopii rari aşteptată ce venea aducând cu sine ţârăitul de greeri,
Fluturând sub lună...
se înfundă erosindu-se în trestiişul rar al ţărmului.
Vino, din trecut răsări Din susul râului veneâ o barcă.
Dragoste nebună.
La una dintre cele din urmă case stă o figură
femeiască slabă şi istovită, care privea înspre barcă
*
