Page 4 - 1913-39
P. 4
Pag. 564. C O S I N Z E A N A Nr. 39.
părăseşte nici odată fun Moliile, unii melci fără găoace, dacă
dul bălţii. De se întâmplă sunt puse într’o cutie închisă bine
să-l punem în atingere cu şi dacă numai într’un punct se lasă
lumină, se adună îndată, un mic loc deschis, prin care să
se face rotund şi se în treacă lumina, ei se îndreaptă cătră
fundă în nămol. acest punct. Astfel se tălmăceşte
Se vede aceasta de cum fluturii de noapte, cari se as
stul de des şi la animale cund ziua în locurile cele mai în
mai mari. Dacă punem tunecoase, la sosirea nopţii, cu a-
nişte melci într’un loc în prinsul luminelor, năvălesc împreju
chis, aceştia nu întârzie rul lor, lucru ce se întâmplă cu o
de a se grămădi în păr mulţime de insecte de noapte, cari
ţile cele mai întunecoase. îşi ard aripele sau îşi găsesc moar
Pe malul mării trăesc a- tea în astfel de împrejurări.
semenea un fel de melci. S’ar părea că lumina îşi are
Se întâmplă uneori că a- partea sa bună în creşterea plan
ceştia sunt lipsiţi cu totul telor. în adevăr, arborii cari ating
de apă şi atunci se strâng înălţimile cele mai mari şi cresc
în învălişul lor, prin ur cei mai repede, sunt acei din ţările
mare la adăpost de lu călduroase. învăţaţii însă au băgat
mină; însă dacă se ia un de seamă, că creşterea aceasta nu
oarecare număr din a- se petrece deloc în timpul zilei şi
ceste fiinţe şi se duc la că arborii cresc mai mult în timpul
o depărtare de câţiva me nopţii, mulţumită faptului, că căl
„Urlătoarea“, minunată cataractă în Bucegi. Pe vârful tri într’un loc umed nisi dura şi întunerecul, cari ajută în
Bucegilor, de-asupra acestei Urlătoare, se află un ad pos, în urma umezelei ele adevăr la creştere, se găsesc în a-
mirabil platou de aterizare pentru zburători. Dacă Vlaicu
apucă delà Sinaia spre Fărneşti — Sibiiu direct, trebuiă îşi reiau mişcarea şi se ceste ţări la un loc în timpul nopţii.
să treacă peste Bucegi, peste platoul din vârful lor. îndreaptă toate cătră lo Deci e greşit a crede, că lumina
Munţii Bucegi au o înălţime de 3600 metri. In vârful
lor să va înfiinţa cu timpul staţie de aterizare pentru cul cu umbră. Nimica nu ajută creşterea plantelor.
zburători, căci e plăcere a te da acolo jos şi a gustă le împiedecă să-şi schim O încercare foarte uşoară ne
admirabila privelişte ce ţi se desfăşoară sub ochi a-
supra depărtărilor. be drumul, nici piedecile arată destul de bine acest lucru:
ce le întâlnesc în cale. dacă punem o plantă în creştere
soarelui. Un oarecare număr din Astfel, cea mai mare parte din înfr’o cutie, în care se află numai
aceste animale au orbit, dar ade animale fug de lumină. Dar aceasta o deschizătură de o parte, planta
seori abia sunt schimbate, căci îna nu se poate spune despre toate. se îndoaie înspre această deschi-
inte de a se retrage în peşteri, ele
căutau întunerecul sub piefri sau în
crepăturile pământului.
Dacă multe fiinje trăesc în întu
nerecul cel mai mare, cea mai mare
parte trăesc pe rând la lumină şi
la întunerec. Animalele ioarte ade
seori în timpul zilei se ascund sub
pietri, în muşchiu, la adăpostul frun
zişului arborilor, sub scoarţă, şi ies
numai când vine noaptea. Dacă a-
ceste fiinţe, cari îşi petrec vieaţa
numai la întunerec, se găsesc din
întâmplare puse la o lumină prea
vie, ele se feresc de dânsa. Vom
arătâ acî câteva pilde în această
privinţă.
Pe fundul bălţilor trăeşte un ani
mal mărunt, un fel de gogoloş mic de
materie vie, ascuns pe jumătate în O stână pe Clăbucel, unul din puţinele locuri potrivite pentru aterizare for
măi. Corpul său, destul de tare, nu ţată în Carpaţi, la 1400 metri înălţime.