Page 9 - 1913-39

Marelui Vlaicu. Geniul:
II atrăgea nemărginirea cu farmecele ei stelare
excelsior Şi-a lui privire îmbătată, prin prisma ei amăgitoare,
In stelele-mărgăritare cu focul lor senin, vioi,
VERSURI DE CONST. NUŢESCU
Nu desluşea că sunt tot bulgări — ca şi pământul — de noroi.
ZISE DE ARTIŞTII ROMÂNI
A. B. BOTOŞESCU, AR. POPOVICI, NICU VIMER Inspiraţia:
CU OCAZIUNEA REPREZINTĂRII FILMULUI Icar setos de albăstriune, căta spre dânsa să s’avânte;
moartea lui vlaicu. Pe el dorinţele deşarte nu mai puteau ca să-l frământe,
Căci raza ta aureolă pe frunte îi pusese blând.
GENIUL - INSPIRAŢIA - VLAICU
Geniul:
Acţiunea se petrece în văzduh.
Şi tu, cu calda-ţi sărutare l’ai preschimbat din om de rând
In creator!
Scena reprezintă cerul. în dreapta şi în stânga scenei stau
de vorbă Geniul şi Inspiraţia. Se văd numai capetele, corpurile Dar omenirea — aceeaşi, dela început —
fiind ascunse în nori. în culise s’aude un vâjiit de aeroplan, Invidioasă şi haină — să-l recunoască ’ntâi n’a vrut.
care se stinge încet.
Şi munca lui nepregetată şi lupta lui de-atâţia ani
Geniul:
Şi-le vedeâ zădărnicite... Era sărac... El n’avea bani...
Vezi, sorioară, cât e cerul de sus şi de nemărginit Iar când în clipe desperate sărmanul Om plângeâ încet,
Şi totuş, iată, biata humă să-l stăpânească-a izbutit! Am auzit pe sora Morţii — Decepţia — şoptind discret ’
Asemeni vulturului care se ’nalţă liber ca un gând,
„Nu şti că banul azi e rege, tronând suprem peste-omenire,
Văzutu-l’am cu aripi false pe omul-vierme, azi, zburând! „Că tuturora el dictează, se pleacă toţi cu umilire
Şi ţie doar, ţi se cuvine un imn de slavă înălţat, „In faţa lui ?... Şi dacă banul nu ştii să-l economiseşti,
Căci tu, scânteia ta divină în sufletu-i ai strecurat.
„Admiratori, iubiri, prieteni, o! cât de lesne le găseşti!
Inspiraţia: „De eşti bogat, în a ta cale plecase-vor toţi în tăcere,
Tu, frate, însă-i daşi puterea, ca visul să şi-l întrupeze „Te-or ridică în slăvi cu stele, vor tămâia a ta plăcere,
Şi energie, pe de-asupra pământului ca să planeze. „Te-or lăuda ’n mulţimi de chipuri, te-or îndrăgi mulţi,
[fel de fel,
Geniul: „De-ai fi un X fără valoare, un imbecil sau un mişel.
Te-am admirat în măestria cu care visul i-1 făcuşi. „Dar eşti sărac şi sărăcia te-a condamnat la umilire;
L’am urmărit în nopţi de veghe, cum jucăria de păpuşi „Eşti geniu, dar aşa ţi-e soarta, să lupţi din greu spre
Şi-o făurea din bucăţele de lemn şi sârmă, doritor, [izbutire,
Subt alintarea ta gingaşe şi ’n steaua lui încrezător. „Batjocorit de toţi mişeii — de multe ori chiar şi lovit
„In fructul muncii tale drage, ce ani întregi te-a istovit.
Inspiraţia {cu pasiune): „Azi, dacă ’n creer porţi o lume scăldată ’n străluciri
Ah! Nopţi de-arândul nedormite în creeru-i m’am strecurat [lunare
Cu duioşie de amantă la sânul meu l’am legănat „Şi dacă mintea ta creează ceva subt calda inspirare,
Şi ’n cupa ’ncrederii să soarbă speranţele, ca un nectar, „Inchide-te în cercul lumii ce ţi-ai creiat când-va în gând,
I le-am turnat, să-i dea putere în traiul lui de solitar. „Căci doar în lumea ’nchipuirii ţi-e traiul liniştit şi blând...
Cu fiecare zi trecută el opera şi-o întregeâ, — „Târziu, când nu-i mai fi în lume să duci o viaţă de
O noapte-i înc un pas pe calea spre gloria ce-1 aşteptă, - [mizerii,
Şi-amant înamorat de artă, munceâ cu râvnă de artist, „Când în sicriu, în groapa rece, te-or năpădi viermi
Cu ’ncrederea în izbutire şi cu răbdarea unui Christ. [în puzderii,