Page 11 - 1913-40

Nr. 40. C O S 1 N Z E À N A Pag. 589.

— Sfârşeşte-ţi scrisoarea, zise Tony, ca să ju- Casă inteligentă şi bibliotecă românească, nu se poate
:ăm o partidă. lipsi de această măiastră carte. Costă cor. 2 50 şi 20 fiL
într’adevăr, mai bine ar face să-şi îinească scri- porto. Să poate avea dela „Librăria Naţională S. Bor-
¡oarea, spre a fi liber de orice preocupare în timpul nemisa" din Orăştie (Szâszvâros).
ocului.
Adolphe se aplecă, cu desperare, de-asupra hâr-
iei, ca un şcolar silitor. Dar nu mai găseâ nimic de Anecdote istorice.
>cris. Nu se mai gândeâ decât la biliard la care, în
ijun, îl bătuse pe Tony cu douăsprezece puncte. Astăzi Goethe se chirchileşte din greşeală
1 va bate cu douăzeci de puncte... Dar cum încă nu
>e apucase de scris, Tony se crezu autorizat să-i Genialul maestru îmbătrânise şi una din slăbi­
/orbească. ciunile sale erâ, se i se serbeze frumos ziua naşterii sale.
— Ai cetit despre accidentul care a avut loc azi în ziua de 27 August din anul 1825, secretarul
iimineaţă pe coasta dela Sourdeval ?... Barca aceea poetului, întră des de dimineaţă la el, ca să primească
le escursionişti care s’a răsturnat... Tânărul acela de niscaiva porunci pentru serbarea aniversării ce se pre-
louezeci şi doi de ani, al cărui corp n’a fost regă­ găteâ.
sit încă? Goethe se plimba întunecat la faţă, supărat
— Nu, răspunse Adolphe, n’am ştiut nimic... se vede, prin odaia mare din fund, rândul de jos al
Şi începu să scrie cu delicii: locuinţii sale din Weimar, cu mânile încrucişate la
„tnchipueşte-ji, scumpa mea iubită, că toată lo­ spate ca de obiceiu şi în gherocul lung, ajuns istoric.
ialitatea e întristată de un accident îngrozitor. La Nici nu răspunse la salutul secreterului, care rămase
Sourdeval, nu departe de aci, o barcă de vilegiaturişti la uşe uluit, şi cu atât mai uluit când văzu la fiecare
s’a răsturnat azi dimineaţă. Un tânăr n’a putut fi re­ fereastră câte o sticlă de vin şi lângă fiecare sticlă
găsit. Nu-i aşa că e grozav, prea iubita mea? Un câte un pahar, iar maestrul de câte ori ajungeâ la
lânăr de douezeci şi doi de ani I Numai decât m’am una din ferestre, umpleâ un păhărel şi-l dădea pe gât.
gândit la escursiile pe cari le faci prin munţi. Nu-ţi Secretarul se încercase de mai multe rânduri se
riscă viaţa, adorata mea. Ce aş deveni eu fără tine?...“ vorbească, dar bătrânul poet se învălui într’o tăcere
Consideraţiuni asupra morţii îl duseră până în jo­ olimpiană. Deodată o porni însă deadreptul la bietul
sul paginei a patra, şi fu silit să scrie pe margine să­ secretar, se opri naintea nasului lui şi privindu-l în al­
rutările lui, sărutări nebune, sărutări duioase, ca şi cum bul ochilor se răsti la el:
inima i s’ar fi revărsat pe hârtie. — Te miri că ce fac eu aci, dragul meu ? Să
nu te miri de nimic, căci şi d-ta eşti ca ceilalţi, ca şi
propriile mele rudei Scurt — sunteţi cu toţii — o
bandă de lingăii
„M’aţi tot tămâia! de mi s’a scârbiţi Dar când e
„LA GURA SOBEI“. vorba să vorbească inima, nu se vede nimeni! însă
— Schiţele maestrului Vlahuţă. — un moment de nechibzuire vă trădează şi eu văz prin
Am sfârşit de cetit cel mai nou volum scos de ma­ mască şi descopăr toate prefăcătoriile acelea. Nu mai
rele elev al lui Eminescu, Al. Vlahuţă, care nu ştiu când stâ să vorbeşti, dragul meu; aci sunt faptei Şi fiindcă
scrie mai multă poezie, atunci când îşi toarnă clarele idei nimeni în toată Germania, nici macar cei din casa
în versuri neescepţionabile, sau în proză aşa de luminoasă, mea, nu se gândesc la ziua naşterii mele şi nu beau
încât îţi pare că ceteşti cea mai strălucită poezie! Cine nu-şi în sănătatea mea, beau eu singur şi-mi fac chief.
aduce aminte de „România pitorească", unde fiecare pa­ — Ziua naşterii Excelenţii voastre 1, gângăvi se­
gină de proză a lui Vlahuţă e ca un tablou lucrat de un cretarul. Doamne, dar toată lumea se gândeşte la a-
măestru neîntrecut. Par'că vezi naintea ta nu pagini scrise, ceasta, de luni de zile s’au făcut cele mai mari pre­
ci tot mişcări vii, de ape, de oameni, de popoare, le auzi
gătiri pentru sărbarea aceasta. Care-i acela, ca să nu
graiul, vezi înviind armatele şi dând ciocniri repezi, scurte,
şi dispărând iarăşi... Toată cartea e o poezie din cele mai se gândească la ziua de douăzeci şi opt August 1 Dar,
captivante. Excelenţă, ziua aceea e... mâne!
Pe acelaşi Vlahuţă, clar, viu, ce te leagă delà cel Acum rămase Goethe uluit. Şi, dus pe gânduri,
dintâi şir al nuvelei ori schiţei sale, şi te duce fărmecat, fără rămase minute cu ochii holbaţi la secretarul său; apoi
să te mai poţi desface de el, — ca bucăţica de fer atrasă zise ca pentru sine, plesnind din degete cu necaz:
de magnetul tare, — îl aflăm şi în volumul cel mai nou — Bine zici, azi e în douăzeci şi şapte 1 A, ar
„La gura sobei..." Are aci 30 de bucăţi: nuvele, schiţe, im­ fi fost prost lucru dacă, dintr’o zăpăceală, mă chirchi-
presii de călătorii, fotografii de oameni marcanţi. — După leam aşa fără rosti Ei, vezi... omul cât trăeşte, tot
cetirea fiecăreia simţi o dulce plăcere în suflet, şi nu ştii
învaţă 1
ce să admiri mai mult, pe cei descrişi în piesă, ori pe de-
scrietorul lor.