Page 11 - 1913-40
P. 11

Nr. 40.                                 C O S 1 N Z E À N   A                              Pag. 589.

     —  Sfârşeşte-ţi  scrisoarea,  zise  Tony,  ca  să  ju-   Casă  inteligentă  şi  bibliotecă  românească,  nu  se  poate
  :ăm o partidă.                                      lipsi  de  această  măiastră  carte.  Costă  cor.  2  50  şi  20  fiL
     într’adevăr,  mai  bine  ar  face  să-şi  îinească  scri-   porto.  Să  poate  avea  dela  „Librăria  Naţională  S.  Bor-
  ¡oarea,  spre  a  fi  liber  de  orice  preocupare  în  timpul   nemisa" din Orăştie (Szâszvâros).
  ocului.
      Adolphe  se  aplecă,  cu  desperare,  de-asupra  hâr-
  iei,  ca  un  şcolar  silitor.  Dar  nu  mai  găseâ  nimic  de       Anecdote istorice.
  >cris.  Nu  se  mai  gândeâ  decât  la  biliard  la  care,  în
 ijun,  îl  bătuse  pe  Tony  cu  douăsprezece  puncte.  Astăzi  Goethe se chirchileşte din greşeală
  1  va  bate  cu  douăzeci  de  puncte...  Dar  cum  încă  nu
  >e  apucase  de  scris,  Tony  se  crezu  autorizat  să-i   Genialul  maestru  îmbătrânise  şi  una  din  slăbi­
  /orbească.                                          ciunile sale erâ, se i se serbeze frumos ziua naşterii sale.
      —  Ai  cetit  despre  accidentul  care  a  avut  loc  azi   în  ziua  de  27  August  din  anul  1825,  secretarul
  iimineaţă  pe  coasta  dela  Sourdeval  ?...  Barca  aceea   poetului,  întră  des  de  dimineaţă  la  el,  ca  să  primească
  le  escursionişti  care  s’a  răsturnat...  Tânărul  acela  de   niscaiva  porunci  pentru  serbarea  aniversării  ce  se  pre-
  louezeci  şi  doi  de  ani,  al  cărui  corp  n’a  fost  regă­  găteâ.
  sit încă?                                                Goethe  se  plimba  întunecat  la  faţă,  supărat
      —  Nu, răspunse Adolphe, n’am ştiut nimic...    se  vede,  prin  odaia  mare  din  fund,  rândul  de  jos  al
      Şi începu să scrie cu delicii:                  locuinţii  sale  din  Weimar,  cu  mânile  încrucişate  la
      „tnchipueşte-ji,  scumpa  mea  iubită,  că  toată  lo­  spate  ca  de  obiceiu  şi  în  gherocul  lung,  ajuns  istoric.
  ialitatea  e  întristată  de  un  accident  îngrozitor.  La   Nici  nu  răspunse  la  salutul  secreterului,  care  rămase
  Sourdeval,  nu  departe  de  aci,  o  barcă  de  vilegiaturişti   la  uşe  uluit,  şi  cu  atât  mai  uluit  când  văzu  la  fiecare
  s’a  răsturnat  azi  dimineaţă.  Un  tânăr  n’a  putut  fi  re­  fereastră  câte  o  sticlă  de  vin  şi  lângă  fiecare  sticlă
  găsit.  Nu-i  aşa  că  e  grozav,  prea  iubita  mea?  Un   câte  un  pahar,  iar  maestrul  de  câte  ori  ajungeâ  la
  lânăr  de  douezeci  şi  doi  de  ani  I  Numai  decât  m’am   una din ferestre, umpleâ un păhărel şi-l dădea pe gât.
  gândit  la  escursiile  pe  cari  le  faci  prin  munţi.  Nu-ţi   Secretarul  se  încercase  de  mai  multe  rânduri  se
  riscă viaţa, adorata mea. Ce aş deveni eu fără tine?...“  vorbească,  dar  bătrânul  poet  se  învălui  într’o  tăcere
      Consideraţiuni  asupra  morţii  îl  duseră  până  în  jo­  olimpiană.  Deodată  o  porni  însă  deadreptul  la  bietul
  sul  paginei  a  patra,  şi  fu  silit  să  scrie  pe  margine  să­  secretar,  se  opri  naintea  nasului  lui  şi  privindu-l  în  al­
  rutările  lui,  sărutări  nebune,  sărutări  duioase,  ca  şi  cum   bul ochilor se răsti la el:
  inima i s’ar fi revărsat pe hârtie.                       —  Te  miri  că  ce  fac  eu  aci,  dragul  meu  ?  Să
                                                       nu  te  miri  de  nimic,  căci  şi  d-ta  eşti  ca  ceilalţi,  ca  şi
                                                       propriile  mele  rudei  Scurt  —  sunteţi  cu  toţii  —  o
                                                       bandă de lingăii
                                                            „M’aţi  tot  tămâia!  de  mi  s’a  scârbiţi  Dar  când  e
  „LA GURA SOBEI“.                                     vorba  să  vorbească  inima,  nu  se  vede  nimeni!  însă
  — Schiţele maestrului Vlahuţă. —                     un  moment  de  nechibzuire  vă  trădează  şi  eu  văz  prin
      Am  sfârşit  de  cetit  cel  mai  nou  volum  scos  de  ma­  mască  şi  descopăr  toate  prefăcătoriile  acelea.  Nu  mai
  rele  elev  al  lui  Eminescu,  Al.  Vlahuţă,  care  nu  ştiu  când   stâ  să  vorbeşti,  dragul  meu;  aci  sunt  faptei  Şi  fiindcă
  scrie  mai  multă  poezie,  atunci  când  îşi  toarnă  clarele  idei   nimeni  în  toată  Germania,  nici  macar  cei  din  casa
  în  versuri  neescepţionabile,  sau  în  proză  aşa  de  luminoasă,   mea,  nu  se  gândesc  la  ziua  naşterii  mele  şi  nu  beau
  încât  îţi  pare  că  ceteşti  cea  mai  strălucită  poezie!  Cine  nu-şi   în sănătatea mea, beau eu singur şi-mi fac chief.
  aduce  aminte  de  „România  pitorească",  unde  fiecare  pa­  —  Ziua  naşterii  Excelenţii  voastre  1,  gângăvi  se­
  gină  de  proză  a  lui  Vlahuţă  e  ca  un  tablou  lucrat  de  un   cretarul.  Doamne,  dar  toată  lumea  se  gândeşte  la  a-
  măestru  neîntrecut.  Par'că  vezi  naintea  ta  nu  pagini  scrise,   ceasta,  de  luni  de  zile  s’au  făcut  cele  mai  mari  pre­
  ci  tot  mişcări  vii,  de  ape,  de  oameni,  de  popoare,  le  auzi
                                                       gătiri  pentru  sărbarea  aceasta.  Care-i  acela,  ca  să  nu
  graiul,  vezi  înviind  armatele  şi  dând  ciocniri  repezi,  scurte,
  şi  dispărând  iarăşi...  Toată  cartea  e  o  poezie  din  cele  mai   se  gândească  la  ziua  de  douăzeci  şi  opt  August  1  Dar,
  captivante.                                          Excelenţă, ziua aceea e... mâne!
       Pe  acelaşi  Vlahuţă,  clar,  viu,  ce  te  leagă  delà  cel   Acum  rămase  Goethe  uluit.  Şi,  dus  pe  gânduri,
  dintâi  şir  al  nuvelei  ori  schiţei  sale,  şi  te  duce  fărmecat,  fără   rămase  minute  cu  ochii  holbaţi  la  secretarul  său;  apoi
  să  te  mai  poţi  desface  de  el,  —  ca  bucăţica  de  fer  atrasă   zise ca pentru sine, plesnind din degete cu necaz:
  de  magnetul  tare,  —  îl  aflăm  şi  în  volumul  cel  mai  nou   —  Bine  zici,  azi  e  în  douăzeci  şi  şapte  1  A,  ar
  „La  gura  sobei..."  Are  aci  30  de  bucăţi:  nuvele,  schiţe,  im­  fi  fost  prost  lucru  dacă,  dintr’o  zăpăceală,  mă  chirchi-
  presii  de  călătorii,  fotografii  de  oameni  marcanţi.  —  După   leam  aşa  fără  rosti  Ei,  vezi...  omul  cât  trăeşte,  tot
  cetirea  fiecăreia  simţi  o  dulce  plăcere  în  suflet,  şi  nu  ştii
                                                       învaţă 1
  ce  să  admiri  mai  mult,  pe  cei  descrişi  în  piesă,  ori  pe  de-
  scrietorul lor.
   6   7   8   9   10   11   12   13   14