Page 2 - 1913-40
P. 2

Pag. 580.                                  C OS IN Z E AN A                                   Nr. 40.

                                                                                    Leca...  Dar  despre  toate  acestea
                                                                                    vom vorbi la timpul lor.
                                                                                       Precum  spuneam  mai  sus,  re­
                                                                                    prezentaţia  de  eri  seară  ne-a  adus
                                                                                    două  premiere:  una  originală  şi  o
                                                                                    traducere.  Cea  dintâi  (comedia  în-
                                                                                    tr’un  act  „Cursa“  de  M.  Mora)  cu
                                                                                    toate  pasagiile  cam  stagnante,  în­
                                                                                    făţişează  o  intrigă  simplă  dar  gen­
                                                                                    tilă  şi  destul  de  susţinută:  Un  soţ
                                                                                    (mai  puţin  soţ  decât  om  de  legi)
                                                                                    îşi  încearcă  soţia  întinzându-i  o
                                                                                    „cursă“,  în  care  însă  se  prinde  el
                                                                                    însuş.  Dl  Carussy  a  redat  cu  mult
                                                                                    firesc  rolul  soţului  ce  se  păcăleşte
                                                                                    pe sine...
                                                                                       Dar  nu  încape  îndoială  —  că
                                                                                    punctul  strălucitor  al  serii  a  fost
                 La  margine  de  codru,  în  amurg.  O  fărâmă  de  poezie  din  vieaţa  mândră   comedia  în  3  acte  „Romanţioşii“
                 a  satelor  noastre.  Două  inimi  îndrăgostite,  sub  umbrarul  ocrotitor  al
                 poalelor  de  codru.  Chipul  e  dintr’un  sat  de  lângă  Orăştie.  Şi  tinerii  sunt   (Les  romanesques)  a  lui  Edmond
                 dintre  aceia,  cari  la  adunarea  „Asociaţiei“,  cu  superbul  lor  convoi  etno­  Rostand.  Mărturisesc  că  am  plecat
                         grafic, ne-au dat clipe de atât de măreaţă însufleţire.
                                                                                    la  teatru  cu  o  umbră  de  neîncre­
            sfârşite  de  ghiaţă,  când  altfel  tre­                               dere, în privinţa traducerii unei piese
            cuse  din  raza  pazei  sentinelelor.   i  Cronică din Bucureşti.       în  versuri  scrisă  de  acel  faimos  sti­
            Chipul  de  ici  zugrăveşte  o  păreche                                 list,  care  în  ţara  lui  e  cu  drept  su­
            de  soţi  tineri,  cari  au  încercat  să            Sâmbătă, 21 Sept. 1913.  pranumit  „miliardarul  de  rime“.
            scape  cu  copilaşul  lor...  lacă-i  nu                                Delà  auzirea  primelor  versuri  l’am
            mai  pot  merge  de  obosiţi...  Iar  so­  Cu  o  deosebită  plăcere  iau  în   felicitat  în  gând  pe  traducător,  dl
                                                mână  condeiul  să  scriu  despre  o-
            lii  morţii,  corbii  flămânzi,  simt  că                               Mircea  Dem.  Rădulescu  :  versuri  de
                                                biectul  acestei  cronice:  stagiunea
            aceştia-s  pe  sfârşite  şi  se  apropie                                o  factură  fină  si  corectă  si,  ceea  ce
            deja  de  ei  în  cete.  Uite-i  cum  îşi   actuală a Teatrului Naţional.  constitue  o  mare  calitate  de  adap­
            adună  toate  puterile  să  răzbească   în  genere  repertoriul  de  până   tare,  —  fără  acea  falsă  tendinţă
            încă  înainte,  dar  furtuna  cu  vârte­  acum  nu  se  deosebeşte  mult  de  cel   de  romanizare  „à  tout  prix“,  care
            juri  de  zăpadă  îi  învăluie,  le  îngre-   din  stagiunea  anului  trecut  —  ex­  ar  fi  răpit  jumătate  din  poezia  plină
            ună  calea;  femeea  cade!  Soţul  îi   ceptând  o  reluare  („Lorica  noastră“   de  un  pitoresc  exotism  a  acestei
            zmulge  copilaşul  din  braţe  şi  îl   de  Paul  Linden)  şi  cele  două  pre­  admirabile comedii. Percinet si  y
            încălzeşte  cu  suflarea  sa,  îl  strânge   miere,  cari  s’au  reprezentat  eri  seară   Sylvette  se  iubesc  într’ascuns.  Ta­
            la  sine,  mai  merge  câtva,  apoi  cade   („Romanţioşii“  de  Edmond  Rostand   tăl  lor  (Pasquinot  şi  Bergamin)  ca
            şi  el...  Zăpada  îi  îngroapă,  abia  se   şi  „Cursa“  de  dl  M.  Mora)  despre   să  dea  un  farmec  romantic  căsă­
            mai  văd  de  jumătate.  Corbii  se  a-   cari  voi  vorbi  mai  jos.  S’au  repre­  toriei  lor,  aranjază  împreună  cu
            dună spre ei...                     zentat  Comediile  şi  „Năpasta“  lui   profesorul  de  scrimă  Straforel  o
               Şi  aşa  mai  departe  e  toată  ex­  Caragiale  (în  matineul  de  joi  „D’ale   răpire  improvizată  şi  —  plătită  —
            poziţia.  O  istorie  sfâşietoare  de  jal­  Carnevalului“),  piesa  lui  Fulda  „Pro­  un  „rapt  de  clasa  ’ntâia  cu  supli­
            nică  a  unui  popor  nenorocit,  căzut   stul“,  „Păianjenul“  dlui  Herz,  Ham-   mente“  cum  zice  negustorul  de
            pradă  tirăniei  alor  trei  puternici   let...  Cât  priveşte  viitoarele  repre­  rapturi  Straforel.  Romanţioşii  tineri
            vecini  ai  sei,  —  istorie  spusă  foarte   zentaţii,  —  ierte-mi-se  această  pa­  cad  în  căpcană  şi  iluzie.  Sylvette
            viu  de  icoanele  pictate  de  artişti  po­  ranteză  —  după  cât  am  putut  prinde   trece  prin  toate  groazele  unei  ră­
            loni  şi  de  obiectele  păstrate  din  zi­  de  prin  tainele  culiselor,  Direcţiu­  piri  ca  bandiţi  fioroşi,  torţe  roşii
            lele  revoluţiei,  grăind  şi  ele  despre   nea  Teatrului  ar  fi  pus  deja  în  re­  şi  lectică,  iar  Percinet  trece  prin
            zile  cari  de  cari  mai  însângerate   petiţie  clasica  tragedie  a  marelui   toate avânturile unui erou ce-si  y
            şi chinuite!                        Brit  „Romeo  şi  Julia“  şi  „Cidul“   salvează  aleasa  din  mânile  bri­
                          □ □ □                 lui  Corneille  (ambele  în  traducerea   ganzilor.  Se  dărâmă  zidul  ce  des-
                —  Vremea  noastră  a  făcut din drep­  regretatului  Ştefan  Iosif).  Se  mai   părţeă  moşiile  celor  doi  părinţi  şi
            tate  un...  „suveran  constituţional",  care   vorbeşte  de  reprezentarea  viitoare   îndrăgostiţi  („nu  mai  există  Piri-
            „domneşte“, dar nu cârmueşte!... /.  a  lui  „Hero  şi  Leandru“  (Grillpar-   nei“  zice  pare-mi-se  Bergamin).  Dar
                          n  u  n               zer) în traducerea dlui Haralamb    în răstimpul de pregătire a logod-
   1   2   3   4   5   6   7