Page 10 - 1913-41

Pag. 602. C O S I N Z E A N A N r . 4 1 .

în fruntea noastră merge căpitanul, a
un om bun, ca o inimă de mamă. Prin­
tre stânci de piatră şi şanţuri adânci, a-
dumbrite de mestecăm înalţi, trecem în
marş, tăind dealurile în două şi intrăm
cântând în inima pădurii...
Simţim umbra copacilor şi adieri
răcoroase ne şerpue prin suflet, ca o bi­
necuvântare...
Cântecul camarazilor, pare o rugă­
ciune, rostită în faţa altarului...
La arme cei de-un sânge şi de-o lege,
La arme pentru neam şi pentru rege...

N’am avui norocul, să cânt nicio­
dată acest imn. De câte ori am încercat,
simţiam o fulgerare în suflet, şi ochii se
umpleau de lacrimi...
Vedeam aevea pe făuritorul cânte­
cului, înăvălind în ochii lui mari, bucuria Monumente româneşti prin Bulgaria. Precum reese şi din interesanta schiţă
nemăsurată, atunci în clipa, când şoimii „din tabără“ scrisă pe seama „Cosinzenii" de dl Vlădescu-Albeşti, pe care o
publicăm aci, în timpul şederii lor prin Bulgaria trupele române au ridicat în
neamului, treceau Dunărea... mai multe locuri felurite monumente, ca urme a trecerii lor pe acolo. Aşa în
„Sărmanul losifî... comuna Bela Slatina au ridicat monumentul ce se vede sus la mijloc, din stane
de piatră, în vârful cărora e înfiptă o cruce, cu scrisoare: Trăiască România.
„Ce om cinstit.. Iar la dreapta mai jos e o cruce pusă la mormântul regretatului soţ Dumitru
„Ardeal fără noroc, şi veşnic în Stoica, mort acolo de coleră. Camarazii sei i-au făcut o cruce cum au putut’o
ei ciopli şi au pus pe ea scrisoare că pentru cine e. Peste zeci de ani nainte,
doliul...“ vor fi foarte preţioase aceste urme ale campaniei delà 1913
Şopteam aşa frânturi de vorbe, şi
durerea îşi făceâ locaş în sufletele noastre dornice... tr’o clipă am fost sus pe vârful movilei... Am rămas
Potecile pădurii se terminau şi ne vedeam iarăş încremeniţi... Soldaţii bulgari încărcau carabinele... Am
în luminiş, sub arşiţa dogoritoare a lui Cuptor. repezit caii înapoi... Un vuet de gloanţe ne trece şue-
La cotitură, pe marginea drumului, zărim braţele rând pe la urechi...
întinse, ale unei cruci. Ţărâna de pe mormânt îi proa­ — Soldaţi în uniformă, au tras cu carabina?!
spătă, şi troscotul ce i încinge marginele, abia îşi mai — S’au năpustit asupra voastră?
arată foile, prin pulberea albă... — Au tras, am auzit în urmă, un geamăt.. Vue-
Ne descoperim şi facem semnul crucii. tul gloanţelor, şuerâ mai grozav. Am întors, o clipă,
Literele albe scrise pe braţele de lemn vopsit, capul şi am văzut pe tovarăşul meu, întins pe iarbă,
se citesc de departe... cu faţa plină de sânge, alături de calul care trăgea
să moară... Am vrut să strâng frânele calului, dar am
S T A N C I U I O N ,
soldat în 6 călăraşi simţit cum se prăbuşeşte cu mine la pământ. Din
mort pentru ţară, 6 Iulie f913. coastele lui a năvălit sânge cald... M’am târât încetişor
printre frunzişul de mărăcini, şi m’am ascuns de ţintă...
Simţim o înduioşare în suflete, şi îngenunchem
la capătul muşuroiului proaspăt... — Şi ţi-a murit calul!
— Ce zmeu, măi fraţilor, mi se rupe inima. Nu
*
* * erâ al meu, dar ştiţi voi, că lucru bun cu părere de
Pe sară după ce s’au întins corturile pentru o- rău se pierde...
dihnă, ne-am aşezat pe iarbă, sub un păr sălbatic. Am „Calul, se mai găseşte, dar sufletul lui Ion, ba.
intrat în vorbă, cu cei din şase călăraşi, căci gându­ I-a scris de-acasă carte, că-1 aşteaptă sănătos, l-a strâs
rile noastre stau troenite în preajma mormântului dela pânea de pe câmp şi copiii îi sunt bine.
marginea drumului... — Cum l’aţi găsit în urmă?...
Un soldat voinic din cavalerie, s’a alipit de noi, — Mort, alături de cal. Obrajii erau plini de sânge,
şi a ’nceput să povestească. şi faţa palidă. Mâna stângă întinsă spre coburgul şe-
„Eram în linia de cercetaşi, aproape de Şumla. lei, cu dreapta ţineâ strâns carabina. Mi-e tare ciudă
Aveam ordin să inspectăm valea şi marginile păduri­ că nu Vam.putut răzbună“.
lor... în faţa noastră, într’un colţ de mărăcini şi corn, în ochii noştri, năpădi răzbunarea, cu văpăi de
se zăreâ o movilă, cu o pată neagră pe povârniş. Eu, foc. Am fi dorit în clipa aceea, să sune înaintarea, să
şi cu răposatul tovarăş, am dat pinteni cailor, şi în- auzim atacul şi să răzbunăm sângele lui Ion!