Page 2 - 1913-41
P. 2
Pag. 594. -------------------------------------------- C O S I N Z E A N A Nr. 41.
poezii, toate una peste alta ; şi-i praf
Din vieaţa ardelenească ori încotro îţi arunci privirea, praf
şi desorientare.
se va juca încurând pe scena plânge plânsul nostru, nu poate Va fi, poate, un strop de poezie
teatrelor din Ţară o piesă, care fi decât expresia curată a în în această harababură, dar nu este
va surprinde lumea prin ma tregului neam. Cât suntem de în ea nici un strop de sănătate. Ar
terialul nou, original, ce-1 duce dornici să vedem personagiile fi bine să se cunoască odată acest
pe scena română. Domnului Notar evoluând pe adevăr, fiindcă nu mai suntem nici
Primim din Paris ştirea, că scenă, să le urmărim cu vioi noi de-o vreme încoaci atât de tineri,
pe când se vor ceti aceste ciune, să căutăm a ne recu încât să putem înfruntă fără pri
rânduri, dl Davila, directorul noaşte întrânşii. Printre cămă mejdie orice fel de atmosferă. Su
teatrelor din Ţara românească, şile albe ale feciorilor noştri, fletul omenesc e viu doar şi el, şi-i
va primi din Paris manuscri vor scânteia uniformele jandar supus tuturor influinţelor. Uşor se
sul piesei dl ui Oct. Gog a, al milor unguri, şi dangătele de poate întâmplă, deci, ca din această
cărei titlu este, precum se ştie: clopot vor întrerupe cântecele persistenţă a noastră în tembelismul
„Domnul Notar“. de jale şi de dor ale ţăranilor soluţiunilor vremelnice, să ne trezim
noştri. Popa, învăţătorul, nu o naţie de cârpaci. Uşor se poate
E aceasta, fără îndoială, un
eveniment. vor lipsi nici ei. Intelectualii întâmplă, ca din tinereţa aceasta z
noştri, „ştudenţii“ cum îi nu
De valoarea literară a dra meşte Gal, vor fi pomeniţi. Nu noastră, ca din toate tinereţele de
mei nu ne este încă îngăduit vi se pare că întreg Ardealul felul ei, să se aleagă o bătrâneţe
a vorbi, şi apoi, nici nu avem nostru ne stă în faţa ochilor? fără de vreme, cu reumatisme chi
grijă de aceasta. Nimic banal Vom avea aşa dar o piesă nuitoare, cu bâlbăituri triste în is
nu poate eşi din condeiul lui cu subiect din vieaţa noastră torie. Pentru ce?.. Pentru că n’anr
Octavian Goga. Credem însă, proprie şi scrisă de cel mai avut conştienţa de a închide U
că importanţa socială a acestui iubit cântăreţ al neamului no vreme şi de tot o uşe sau o fe
eveniment, este covârşitoare. în stru. Să nu ne ascundem bu reastră, care ne-a răcit o bucată de
stagiunea aceasta se va înfă curia. Să nu tăinuim faptul că timp şi pe urmă am închis’o de ju
ţişa pentru întâia oară publicu un mare gol s’a umplut în‘li mátate.
Gospodăria popoarelor urmeazi
lui din Bucureşti, o piesă cu teratura noastră, că am făcut sub toate raporturile aceleaş leg
subiect luat din vieaţa ardele un pas înainte. Şi în aştepta fundamentale, ca şi cea a singurati
neasca. Pentru întâia oară, fraţii rea ca drama să fie reprezen
noştri din Regat vor avea pri tată, să trimitem autorului oma cilor, — un vechiu adevăr! Şi îi
lejul, să cunoască în mod po giul mulţumirei şi a sincerei marea casă a acestei lumi stăpâneşti
zitiv existenţa şi zbuciumele noastre admiraţiuni— doar acelaş spirit omenesc, ca şi îi
noastre, întrupate în personagii colibele noastre. Va fi poate un regin
cu vieaţă de sine stătătoare. mai simplist la Stan Bolboacă dii
Hundrubechiu, dar, în definitiv, o
Evenimentul este întradevăr Soluţiuni vremelnice. suntem noi altceva, trei milioane di
conziderabil. Vom avea şi noi — Chestia teatrală. — ardeleni, decât o mare colecţium
de acum înainte o operă mare, Trăim în epoca soluţiunilor vre de astfel de Stani ? Şi dacă Stai
viguros închegată, exclusiv na melnice. Viitorul istoric al zilelor de nu se opreşte cu plugul la jumătate
ţională, o oglindă curată, în care astăzi va rămânea surprins de câte delniţei, ci îl duce până la capăt, c
să ne putem privi cu melanco lucruri ne-am apucat şi câte am is să poată semănâ câtă secară îi tre
lie şi curiozitate, şi care să re prăvit; — aproape nici Unul! Suferim buie, atunci pentru ce ne-am abat
flecteze nu numai vieaţa noa de o nevroză a creaţiunii pe toate noi dela înţelepciunea eternă a a
stră exterioară, ci mai ales a- terenele, neavând încă statornicia de cestui om, mânând plugul... Socie
gitările ascunse în străfundul a duce ceva până la sfârşit. Mişcăm tăţii pentru fond de teatru, numai '
sufletului şi a cărnei noastre. tot bietul mobiliar al sărăcăcioasei postată pe ogorul „Thaliei române*
Autorului piesei îi acordăm noastre case, îl învârtim în toate crezând că din ce vom puteâ se
deocamdată creditul cel mai părţile, şi nu avem timp să ne gân mănâ în acest petec, va răsări vr’c
larg. Ştim cât de bine cunoaşte dim, care anume ar fi colţul cuvenit dată arta noastră ? Pentru ce s’
lacrimile multe şi măruntele pentru fiecare lucruşor al zestrei legăm la gură pe această mândr
noastre bucurii, dorurile şi su noastre ? Pare cam fi o tânără pe Zeiţă, tocmai când îi cerem să n
ferinţele noastre. Prin condeiul reche care nu-şi mai poate aranjâ spună o mare tiradă ? Vrem, poat
seu întreg Ardealul va grăi. Un menajul: ici o moară de cafea, colo să ni-o spună pe nas ?..
om care ne râde râsul şi care o vază de flori, dincolo o carte de Din multele soluţiuni vremelnic