Page 5 - 1913-41
P. 5

N  r .   4 1 .                          C  ; O  S I N  Z  E A  N  A                         Pag. 597.





















































    O  minune  a  ştiinţei  Chipul  de  aci  ne  arată  pe  ţăranul  român  George  Duşa  din  Cârna  (lângă  Vinţul-de-jos,  între  Orăştie  şi  Alba-
   lulia).  E  om  de  35  ani,  căsătorit  de  10  ani;  are  nevastă  şi  doi  copii.  A  fost  tot  sănătos  până  în  iarna  trecută.  Spre  primăvară  a
   început  a  simţi  o  greutate  în  grumaz.  în  postul  Paştilor,  prin  Martie,  vede  că  îi  e  tot  mai  grea  răsuflarea.  în  joia  Floriilor  se  simte
   rău  de  tot.  Se  duce  la  spitalul  din  Sebeşul-săsesc.  Medicii  îi  spun  că  i-a  crescut  ceva  os  mort  in  laringe  şi  trebue  să-l  tae,  că
   altfel  tot  creşte  până  îl  îneacă.  Dar  tăindu-1,  îi  rămâne  o  deschizătură  în  grumaz  prin  care;va  trebui  să  răsufle,  căci  altcum  n’au
   cum  coase  golul  din  laringe  ca  să  se  copere  iar  cu  pielea.  Ci  va  trebui  să  răsufle  pe-aci!  în  ziua  de  Florii  a  fost  operat  şi  i  s’a
   aşezat  în  gat  maşina  de  răsuflat  ce  se  vede  aci.  Prin  gaura  deschisă  a  cărui  capăt  se  vede  în  mijloc,  duce  o  ţeavă  de  argint  ca
   degetul  cel  mic  de  groasă,  care  intră  prin  laringe  în  jos  cam  de-un  lat  de  mână  şi  prinde  aerul  şi-l  scoate  afară  prin  gaura  din  faţă.
   în  chipul  dela  stânga  se  vede  aşa  cum  e  când  stă  sau  umblă,  răsuflând  prin  ţeavă,  dar  când  vrea  să  vorbească,  trebue  să  astupe
   ţeava  cu  un  deget,  ca  răsuflul  din  plămână  să  meargă  în  sus  ducând  la  corzile  vocale  şi  făcându-i  cu  putinţă  a  vcrbl.  Chipul  dela
   dreapta  ni-1  arată  vorbind.  —  E  la  tot  cazul  un  mare  succes  al  ştiinţei  medicale.  Sărmanul  om  nu  mai  poate  lucră,  căci  oboseşte
   foarte  repede.  El,  omul  harnic  de  ieri,  trăeşte  azi  din  mila  obştească,  umblând  prin  părţile  Vinţului,  Orăştiei,  Alba-Iuliei,  Sebeşu­
                                    lui etc. Cu drept cuvânt inimile bune îl miluesc.
   loc  de  închinare  al  muzei  noastre   obicinuită  până  acum  cu  soluţiunile  CATE ţl-AR ŞTI POVESTI 0 ZDRANŢi...
   dramatice,  care  a  stat  până  acum  şi   radicale,  singure  ducătoare  la  scop...   — Un negoţ interesant. —
   mai  stă  încă,  îngropată  în  procese              *
                                                                              Un  domn  cu  numele  /.  Huiet
   verbale  şi  alte  hârtiuţe,  când  ea,  să­  Poate  că  la  anul,  când  trupa  în   a  cercetat  mai  anii  trecuţi  ţara  nem­
   raca,  ar  dori  să  vadă  odată  şi  ea   fruntea  căreia  stă  minunatul  talent   ţească,  cu  gândul,  să  cunoască  mai
   lumina rampei, singura lumină la care   al  lui  Brezeanu,  va  voi  din  nou  să   de  aproape  comerciul  şi  industria
   se  poate  încălzi  şi  la  care  o  putem   ne  cerceteze,  va  putea  să  joace  îm­  ţării.  Umblând  încolo-încoaci  a  a-
   vedea  şi  noi.  Dar  aducerea  scriito­  binată  cu  a  noastră.  Acesta  ar  fi   juns  în  oraşul  Königsberg,  în  care
   rilor  noştri  în  fruntea  Societăţii  pen­  cel  mai  potrivit  omagiu  ce  i  s’ar   oraş  domnul  Minkowsky  aveâ  ma­
   tru  fond  de  teatru,  ar  însemnă  şi  un   putea  aduce  marelui  evocator  al   gazii  mari  de  tot  felul  de  zdrenţe,
   început  de  serioase  preocupări  dra­  „ Avarului“.                   cu cari făceâ negoţ.
   matice  literare  la  noi  şi  câte  nu  ar              Eugen Gog a.      lată,  după  „Natura“,  ce  spune
   însemnă  o  infusiune  de  spirit  viu  în        □ □ □                 Huret  despre  ce  a  văzut  la  acest
   bătrâna  societate  a  lui  Vulcan,  ne­                                negustor:
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10