Page 1 - 1913-42
P. 1
Nr. 42. C O S 1 N Z E A N A Pag. 611.
Dela expoziţia pictorului Smigelschi: Un colţ din sala cea mare, unde erau expuse picturile bisericeşti ale
marelui artist. Cetitorii noştri, cei mai mulţi, vor recunoaşte îndată pe „Hristos Pantocratorul“, pe „Ieremie“ preroeul, pe
„Isaia“ şi „Matei Evanghelistul“.
Deci, ne întărim, după a- fost inimă de român, a simţit dâncă cucernicie. în inimă simţeam
cestea, tot mai mult în simţirea româneşte, şi a înveşnicit o o căldură potolită, dulce, care îmi
noastră, exprimată mai sus, şi lume pe care o înţelegea şi o iu lumină parcă toată fiinţa. Mâna
dreaptă mi se cerea stăruitor spre
accentuată demult încă de dl bea adânc. El a fost o adevă frunte, în semn de creştinească în
profesor Nicolae Iorga, că: rată glorie a noastră, cu care ar chinare. Aş fi dorit să-mi pot des
Smigelschi a fost cel mai mare trebui să ne mândrim mai mult. face încălţămintele, ca Moise în
zugrav bisericesc al zilelor sale, Vreo trei sute de pânze faţa văpăii dumnezeeşti, ori ca în
la Români. ale pictorului Smigelschi, sunt chinătorii cucernici ai veacurilor
prime, când se înfăţişau în sfintele
Dar Smigelschi mai are o admirate acum de-o întreagă adunări soborniceşti.
lăture, mai puţin cunoscută lume străină, în o expoziţie Iată, de pe păretele din faţă mă
până acum, însă tot atât de din Budapesta. „Cosinzeana“ întimpină un întreg săbor de sfinţi
valoroasă. El nu a văzut numai crede că îşi împlineşte o pioasă cu feţele nemişcate. Hainele le cad
bisericile Ardealului, ci toată datorie naţională împrospătân- în falduri largi, cari par valuri în
cremenite din râul nemărginit al
vieaţa cuprinsă în satele dela du-i amintirea. Şi ar dori să veşniciei. Sunt chipuri omeneşti, in-
cotituri de cale. Pânzele şi ac- încălzească şi inimile cetitori materializate parcă de demnitatea
varelele rămase după răposa lor săi, închinând acest prinos ieratică ce le stăpâneşte fiinţa. Tot
tul, o dovedesc deplin aceasta. memoriei marelui Smigelschi. atâtea monumente severe, cari cu
Iată, un colţ de strană din un A. Melin. nemişcarea lor impunătoare par
dogme întrupate.
sătuşor de pe Târnave, o fe □ □ □ *
cioară cu ochii vii, o leliţă în î n l u m e a p i c t o r u l u i S m i g e l s c h i . Hristos, Pantocratorul, în deose
prag, o înmormântare, o bobo — Vizitând expoziţia din Budapesta. — bire de îndureratul Crist al Apuse
tează, şi alte fărâme ale vieţii nilor, zugrăvit aproape totdeauna
Ştiam c’o se dau de biserică,
noastre de popor cu caracte de aceea am intrat cu frică şi cu cu crucea pe umăr sau cu spinii
pe fruntea veştedă, la Smigelschi e
ristice pronunţate. Atâtea semne cutremur, după legea bătrânească. cea mai minunată ideie a dumne-
neîndoioase că Smigelschi a Sufletul îmi eră stăpânit de-o a zeirii: împărat drept şi milostiv,