Page 13 - 1913-42

N r . 4 2 . C O S I N Z E A N A Pag. 623.

:u care a ascultat la Girgenti povestea mâhnirii mele. — Trei mii cincizeci mai bun! strigă pristavul,
Văd eu, că-i suflet de piţigoiu întrânsa. relevând preţul, ce îmbiasem eu.
Ajunsei la poduri aşa trist, cum eram... — Trei mii o sută! strigă Rafaello Polizzi.
Vecinie nepăsătoare, aduse însfârşit natura ziua Intre expert şi mine se începu atunci un duel eroic,
de 24 Decemvrie, fără grabă, dar şi fără zăbavă. Mă — Trei mii cinci sute.
dusei deci la „Hotel Bullion“, şi mă aşezai în sala nr. — Şase sute!
4, tocmai la poalele biuroului unde aveau să şadă co- — Şapte sute !
nisarul taxator Boulouze şi expertul Polizzi. Sala se — Patru mii!
jmplu încetul cu încetul de feţe cunoscute. Câtorva — Patru mii cinci sute!
ibrari bătrâni de pe cheiuri le strânsei mâna; pru­ Apoi, cu o săritură uimitoare, domnul Polizzi se
denţa însă, pe care ţi-o inspiră interesele mari, ori cât avântă deodată la şase mii.
de încrezător ai fi, mă făcu să tac în ce privea pri- Şase mii de franci, atâta erâ suma, ce aveam eu
:iua neobicinuitei mele prezenţe într’una din sălile dela la îndemână. Atâta puteam da. Riscai deci şi ce nu'
,Hotel Bullion“. De întrebat, întrebai pe domnii aceştia, mai puteam:
:e interes pot ei avea la vânzarea lui Polizzi, şi avui — Şase mii o sută!
nulţumirea, să-i aud vorbind cu totul despre alte lu­ Vai nici imposibilul nu erâ deajuns.
cruri, decât manuscrisul meu. — Şase mii cinci sute, răspunse liniştit domnul
Sala se umplu cu încetul de interesaţi şi curioşi, Polizzi.
ar, după o întârziere de o jumătate de cias, se ară- înclinai capul şi rămăsei cu gura căscată ne mai
:ară: comisarul-taxator cu ciocanul său de fildeş, no- îndrăznind, să zic nici da, nici ba, cătră pristavul care
arul încărcat de protocoale, expertul cu catalogul său întruna îmi ţipă:
ji pristavul înarmat cu o lingură mare de lemn înţepe- — Şase mii cinci sute, dela mine; nu dela dta
lită în vârful unui băţ, şi se aşează cu o solemnitate din dreapta, ci dela mine! Nici o greşală! Şaşe mii
Durgheză pe estradă. Servitorii sălii se înşiruiră la pi­ cinci sute!
cioarele biuroului. După ce anunţă slujbaşul ministerial, — Am văzut! grăi comisarul-taxator. Şaşe mii
că vânzarea începe, se făcu niţică linişte. cinci sute. Am văzut, ne-am înţeles!... Gata!... Peste
La început se vându, cu preţuri slăbuţe, o serie şase mii cinci sute de franci nu este nici un cumpărător.
destul de banală de Preces piae* cu miniaturi. Zadar­ Erâ o linişte sărbătorească în sală. Deodată mi
nic aş zice că miniaturile acestea şi-au păstrat neatinsă se păru că-mi plezneşte creerul. Erâ pocnitura seacă a
frăgezimea. ciocanului, cu care bătu odată în estradă slujbaşul mi­
Micii telali se îmbărbătară şi ei, când auziră pre- nisterial, hotărând pentru totdeauna, că nr. 42 e al
¡urile ieftine, se amestecară printre noi şi intrară în domnului Polizzi. Peana scriitorului se porni îndată
/orbă. Veniră apoi tinichigiii, aşteptând să se deschidă dealungul hârtiei timbrate înregistrând într’un şir ma­
jşile unei săli vecine şi glumele auvergneate acoperiră rele eveniment.
cu totul glasul pristavului. Eram zdrobit, aveam nevoie de aier şi de odihnă.
Atenţia se învioră niţel când ajunse la rând un Cu toate acestea nu mă mişcai din loc. încetul cu în­
codice splendid: Războiul Evreilor. Lupta pentru el a cetul începui iar să cuget. Nădejdea-i vânjoasă. Iar eu
durat binişor. „Cinci mii de franci, cinci mii“ anunţă mai aveam o nădejde. Mă gândiam că noul stăpân al
Dristavul, încât cuprinşi de admiraţie tăcură şi tinichigiii. Legendei de aur, poate e un bibliofil inteligent şi mă­
Sâteva antifonare, şapte sau opt, ne coborâră iarăş la rinimos, o să-mi dea voie să cercetez manuscrisul, şi,
creţuri mărunte. O telăleasă cu capul gol, îmbărbătată poate, chi^ar să public părţile mai de seamă. La sfâr­
De semne, de mărimea cărţii şi ieftinătatea mezatului, şitul vânzării mă apropiai deci de expert, care tocmai
şi cumpără unul cu treizeci de franci. se cobora de pe estradă.
Expertul Polizzi puse însfârşit pe masă nr. 42: — Domnule expert, îi zisei, numărul 42 l’ai cum­
Legenda de aur, manuscris francez, inedit, două minia- părat dumneata pe seama dumneatale, sau din însărci­
:uri superbe, valoare trei mii de franci. narea cuiva.
— Trei mii! Trei mii! ţipă răguşit pristavul. — Din însărcinarea cuiva. Aveam porunca să nu-1
— Trei mii, strigă într’un ton sec şi comisarul. las cu nici un preţ.
Tâmplele-mi vâjiau; văzui ca prin ceaţă, că o — îmi poţi spune numele cumpărătorului ?
nulţime de feţe serioase se întorc spre manuscrisul lui — îmi pare rău, că nu vă pot îndeplini dorinţa.
routmouille, care era deschis şi purtat de un servitor Dar asta mi-e interzis mai tare decât ori ce!
Drin sală. Plecai desnădăjduit de lângă dânsul.
— Trei mii cincizeci! strigai eu. — urmează —
Sunetul glasului meu însă mă înfioră, iar feţele,
>e cari le văzui întorcându-se spre mine, mă zăpăciră.
* Carte de rugăciuni la romano-catolici.