Page 6 - 1913-42
P. 6
Pag. 616. C O S I N Z E A N A Nr. 42.
Artiştii bucureşteni, trupa An-
tonescu, ne-a lăsat la Orăştie, cele
mai impunătoare impresii. Am văzut
joc de artişti desăvîrşiţi, ca cel al
dlui B r e z e a n u cînd face pe ne
norocitul om osândit nevinovat şi
nebunit în nefericirea lui, din „Nă
pasta“... Trebuesăfii un psicholog
genial ca să te poţi transpune în
chip atît de desăvîrşit în rolul ne
norocitului condamnat, în mişcările
lui speriate, tremurate, în aiurările lui
şi în umilita şi sfiita lui cerşire de
pâne, căci e istovit de foame... Ca-
ragiale însuş nu şi-a putut închipui
pe acest nefericit, jertfă a unei gro
zave rătăciri a tribunalului, — aşa de
zguduitor cum îl face dl Brezeanu!
La fel de desăvârşită, în felul seu, Dela marele Conduct poporal din Orăştie: Capul banderiului de călăreţi, care
este dna Ciucurescu, minunata „mă a mers în fruntea Conductului, iese din piaţă înaintând spre Promenadă, de-a-
tuşă“, giugiulitoarea nepoţelei sale supra căreia eră locul de arangiare a producţiei poporale. (Conducătorul bande
riului e pe 20—30 paşi nainte; vezi-1 în chipul de jos).
„crude“ (în „Poama crudă“)! Artistă
ce apropie desăvârşirea e dna An-
tonescu în rolele de fată naivă sau
de nevastă tineră şi nebunatică, şi
zguduitoare în părţile dramatice ale
rolei sale. Asemenea distins, sigur
şi leger e jocul d-lui Antonescu,
directorul trupei. — Şi ceialalţi
membri ai trupei sunt neescepţio-
nabile puteri pentru teatre de ran
gul prim, — doar că în piesele
ce s’au jucat aici, nu li-s’a oferit
prilegiu a-şi arăta deplinătatea ta
lentelor. Atârnă altfel mult şi dela
piesele înseşi, unele ajută şi ele pe
artist a-şi desvălui deplin talentul,
altele îi fac mari greutăţi. Şi, în pri
vinţa asta, dacă artiştii Bucureşteni
nu ţineau a da un colorit de pie
tate literară naţională turneului lor,
luînd în program d o u ă piese de
Caragiale, deşi d. e. „Noaptea furtu
noasă“ e azi mai mult o relicvie, de
cât o „piesă de moravuri“ cum a Dl Nicolau Branga, funcţionar la „Ardeleana“, conducătorul banderiului
fost, şi care de aceea e tot mai puţin de Călăreţi şi organizatorul conductului.
înţeleasă şi cu tot mai puţin înţeles
jucată, — ci aveau piese de efect
şi cu vădit fond educativ ca „Poama
crudă“, lumea rămânea şi mai ră
pită de vrednicii oaspeţi ce ne vin
în numele artei române. Şi aşa sun
tem deplin mulţumiţi, dar suntem
siguri că la anul, ajutaţi de piese
una ca alta de fericit alese, — se
vor lipi şi mai tare de inimile
noastre.
*
Nebunii iubirii de cărţi. Ceti-
tul face cu timpul pe om să îndră
gească cartea aşa de mult, că să-i
pară casa goală dacă îi lipseşte din
ea cartea cutare, foarte iubită de el.
Ca şi cum i-ar lipsi un copil ori un
alt membru al familiei. La mulţi oa
meni iubirea pentru cărţile lor s’a
prefăcut în patimă — o patimă însă
nobilă/, — încât istoria culturii a a- Altă grupă de Călăreţi din banderiul puparal, — fotografaţi când treceau
vut de însemnat întâmplări zgudui- pe sub poarta de triumf.