Page 7 - 1913-42
P. 7
N r . 4 2 . C O S I N Z E A N A Pag. 617.
toare, când cutare iubi
tor de cărţi a fost silit
prin ceva întâmplare a
se despărţi de cărţile sale!
Iaca câteva întâmplări de
acest fel: Antonius Ur-
cens, profesorul de filo
logie classică dela uni
versitatea din Bologna,
a nebunit când, din o gre-
şală a lui, i-a ars frumoasa
bibliotecă ce aveâ. Con
rad Gessner, profesor de
ştiinţe naturale în Zürich,
aşa de mult îşi iubeâ căr
ţile sale, biblioteca sa, în
cât îmbolnăvindu-se de
ciumă şi văzând că are
să moară, a lăsat să fie
dus în biblioteca sa, ca
acolo să-şi dea cea din
urmă răsuflare. Nu de ce
lelalte lucruri din lume
r
îi păreâ lui rău, numai de
cărţile lui!... Iohannes Ha-
r rupa Antonescu, Jotografată la Orăştie. Şirul de sus, cetit dela stânga: dş. Rudeanu, dl Formescu, rius, un învăţat din Gor-
1 Brezcanu, dl Antonescu, dş. Sterescu, dl Georgian, dş. lonescu; — dinainte, şezând, dela stânga:
na Ciucurescu, dl Mărculescu şi dna Antonescu. La dreapta dl Paukerow, ziarist, secretarul trupei. kum, unde vedeâ o carte
(Doi inşi lipsesc: dnii T. Georgescu şi C. Costescu). necunoscută lui, o cum
pără. Tremură tot în faţa vitrinelor
librăriilor, doar dă de-o carte nouă.
Ii şi ziceâ lumea Iohannes de Libris,
nu Harius. Despre plebanul Iohann
Michael din Nürnberg sa spune
că ştiau şi copiii că are 104 măji
de cărţi! Lui Iacob Riemann din
Ermsleben când i-a ars la 1710 bi
blioteca, s’a zmintit de minte şi spu
nea la toată lumea, că aceea a fost
bătaie dela Dumnezeu, că îşi aveâ
mai dragă casa cu cărţile lui, biblio
teca, şi decât casa lui Dumnezeu...
Sunt şi cazuri triste, provenite
din iubirea de cărţi. — îndeosebi
tristă e povestea lui lohn George
Tinius, osândit la moarte în 1814,
pentru omor întreit. Nenorocitul aşa
Vederi din Conductul poporal dela Orăştie: e grupa zidarilor noştri din de mult se doreâ după cărţile noui,
oraş, în frunte cu Căluşerii, — înaintează ieşind de sub poarta de triumf. încât odată, nemai putându-şi-le cum
pără, şi-a pus de gând să jăfue o
familie la care ştiâ bani. Când să-şi
îndeplinească sinistrul plan, a văzut
că trebue să omoare trei oameni ce-i
stau în cale! L’au judecat la moarte,
dar înalta Curte i-a schimbat osânda
în temniţă pe vieaţă. Intr’un târziu
l’au şi slobozit din închisoare pen
tru purtarea lui cea încolo fără greş.
— închinat fiind acest număr, în
partea menită textelor felurite şi ilus-
traţiunilor, aproape în întregime me
moriei lui Smigelschi, reîmprospătată
notiă prin expoziţia dela Pesta, -
mulţi articolaşi şi ilustraţiuni trimise
nouă pentru această parte a revistei,
nu au mai putut fi cuprinşi. Rugăm
pacienţă. Le facem loc în numerii viitori.
Altă vedere din grupa Orăştiei: e ceata femeilor din popor, purtând
broboada albă cu curmiţi, cum eră portul mai nainte. Azi această bro
boadă e înlocuită cu cârpe de păr şi de mătasă, cum se vede pe capul
femeilor ce vin mai napoi în grupă.