Page 17 - 1913-44-45

Nr. 44-45. C O S I N Z E A N A Pag. 657.

El trebui să plângă fără să găsească vreun cnvânt.grasă, voluminoasă şi rotundă, cu obrajii plini, cu
Toate acestea îi reveneau acuma, clare, ca si în râsul sonor. Mergea cu mânile depărtate de corp şi
prima zi. De ce-i spusese ea aşa: „Prostule, ai! vor­ cu mânecele ridicate pe braţele goale, năclăite de
beşte cel puţin“. dulceaţă. Ea întrebă, neliniştită:
Şi îşi aducea aminte cum ea se rezemă de el. „Ce ai, prietine; nu care cumva eşti bolnav?
Trecând pe sub un arbore plecat, îşi simţise urechea — Nu, scumpa mea prietină, dar vreau să te
lui lângă a ei, obrazul lui lângă al ei şi se reculese întreb ceva, care pentru mine e de o mare iYnportanţă
imediat, temându-se ca nu cumva să crează voluntară şi care mă nelinişteşte. îmi făgădueşti că-mi vei răs­
această atingere. punde drept?“
Când îi spuse: „Nu e timpul ca să ne întoar­ Ea zimbi.
cem?“, ea îi aruncă o privire neobişnuită. De sigur, „Eu sunt totdeauna sinceră. Spune.
eră curioasă. Nu se gândise, atunci; şi acuma îşi a- — Iacă. Te-am iubit din ziua în care te-am
duceâ aminte. văzut. Te-ai îndoit?“
„Cum vrei, amicul meu. Dacă ai obosit, să ne Ea îi răspunse râzând, cu ceva din intonaţia de
înapoiem“. odinioară:
Iar el îi răspunse: „Mare nătărău eşti! Am băgat de seamă din
„Nu că sunt obosit; dar poate că acuma s’a prima zi!“
sculat Sandres“. Saval începu să tremure; bâlbăi:
Şi ea îi răspunse, înălţând din umeri: „Ştiai?... Atunci?...“
„Dacă ţi-e teamă că s’a sculat, e altceva; să ne Şi tăcu.
întoarcem.“ Ea întrebă:
La întoarcere, eră tăcută si nu-1 mai luă la „Atunci?... Ce!“
braţ. De ce? Ea reluă:
Acest „de ce“ nu şi-l pusese atunci. Acuma i „Atunci ?... ce credeai ?... ce... ce... ce-ai fi răspuns?“
se părea că înţelege ceva, care nu înţelesese niciodată... Ea râse mai tare. Picăturile de sirop îî curgeau
Ce?.. prin vârful degetelor şi cădeau pe parchet.
Domnul Saval se simţi roşind şi se ridică tur­ „Eu?... Dar dta nu mi-ai cerut nimic. Nu eră
burat, ca şi cum cu treizeci de ani mai tânăr, auzise să-ţi fac eu o declaraţie!“
pe dna Sandres zicându-i: „Te iubesc“. Atunci, el făcu un pas spre ea:
Se poate? Bănuiala aceasta care-i intrase în „Spune-mi... spune-mi... îţi aduci aminte de ziua
inimă, îl tortură! Se poate să nu fi văzut şi să nu fi aceea, când Sandres adormise pe iarbă, după masă...
gâcit el ? când am fost împreună, până la întoarcere, colo...“
O! dacă eră adevărat, dacă trecuse peste feri­ El aşteptă. Ea nu mai râdea şi îl privea în ochi:
cirea aceasta fără s’o simţă!.. „Da, îmi aduc aminte.“
îşi zise: „Vreau să ştiu. Nu pot să rămân în El reluă tremurând:
îndoiala aceasta. Vreau să ştiu“. „Ei bine... în ziua aceea... dacă aş fi fost... dacă
Şi se desbrăcă repede, îmbrăcându-se imediat. aş fi fost... îndrăsneţ... ce ai fi făcut?“
Se gândea: Am 62 de ani, ea cincizeci şi opt; pot Ea începu să zimbească ca o femee fericită care
s’o îutreb despre asta. nu regretă nimic, şi-i răspunse fără înconjur, cu o
Şi eşi. voce limpede în care mijea o ironie:
Casa lui Sandres era pe partea cealaltă a străzii, „Aş fi cedat, prietine.“
aproape faţă în faţă cu a lui. Plecă. Servitoarea des­ Apoi se învârti pe călcâie şi fugi la dulceţurile ei.
chise la ciocăniturile lui. Saval eşi în stradă, prăpădit ca după un de­
Fu mirată văzându-1 aşa grăbit: zastru. Se ducea cu paşi mari prin ploaie, înainte,
„Dta, dle Saval; ţi s’a întâmplat ceva?“ coborând spre râu, fără să se gândească unde merge.
Saval răspunse: Merse mult timp, împins par’că de un instinct. Hainele
„Nu, fetiţo, dar du-te şi spune-i stăpânei tale că îi erau leoarcă de apă şi de pe pălăria mototolită,
vreau să-i vorbesc imediat. moale ca o cârpă, se scurgea apa ca de pe un aco­
— Cucoana face dulceaţă de pere pentru iarnă; periş. Mergea mereu, mereu înainte. Şi ajunse în locul
e în bucătărie şi e neîmbrăcată, înţelegi dta... unde prânziseră în ziua aceea depărtată, a cărei a-
— Da, dar spune-i că e ceva foarte important“. mintire îl tortură.
Servitoarea plecă şi Saval începu să se plimbe Atunci se aşeză sub arborii desfrunziţi şi plânse.
cu paşi mari şi nervoşi prin salon. Nu se simţea Trad. de: George Brănescu.
turburat cu toate acestea. O! se va întrebă, cum ar
întrebâ-o ceva de bucătărie. Avea 62 de ani!
Uşa se deschise: ea apăru. Acuma eră o femee