Page 19 - 1913-44-45

Nr. 44-45. ------------------------------------------------ C O S I N Z E A N A Pag. 659.

şi cu căderea frunzelor. Ea e cu înţelepciune rânduită NEBUNUL CALIFULUI
de natură. Arborii şi pomii de sub zona temperată au
lipsă negreşită, ca toamna să-şi scuture frunzele. Sunt - POVESTIRE ORIENTALĂ -
arbori cu coroană întinsă până departe, dacă acestora
le-ar rămânea frunzele, zăpada s’ar prea încărcâ pe Se întâmplă că Harun-al-Raşid, urmaşul profe­
creştetul lor, şi ei s’ar prăbuşi iarna sub povară. Şi tului, favoritul lui Allah, eră într’o zi în toane rele.
plantele perennis (cari vieţuiesc mai mulţi ani), au Vistiernicul său se plânsese că visteria eră goală şi
lipsă de regenerarea corpului lor. Brazii supoartă uşor în divan nici unul din vizirii lui nu ştiuse să spună
povara, căci îşi modifică creştetul, ţuguiat, cu cetinii cum şi ce fel s’ar umplea la loc.
plecaţi. Dar şi ei îşi lapădă frunzele, însă nu deodată, „Sunteţi cu toţii nişte proşti!“ s’a răstit califul
ci pe rând, încetişor, încât ochiul neatent nici nu ob­ supărat la ei, şi a plecat în odaia sa.
servă că el îşi schimbă haina, ci ni se pare, că frun­ Abdul Kader râse însă de mânia stăpânitorului
zele brazilor ar fi în veci aceleaşi şi verzi. Muritoare lumii, şi grăi:
sunt şi ele, ca tot ce e pământesc. „Nu te mânia, stăpâne, dacă sfetnicii tăi n’au
Căderea frunzelor e un act biologic de apărare, ştiut să-ţi dea un sfat, lasă-mă pe mine, nebunul tău,
despre ce ne convingem dacă privim plantele anuale să te scap de grija care te apasă.“
(cu vieaţă de un an). Acestea nu-şi mai lapădă frun­ Harun se uită la el cu neîncredere.
zele, ci deodată cu frunzele se uscă şi ele, trunchiul
„Cum vrei tu să-mi faci rost de bani? Vizirii
lor. Nu le lapădă nainte, căci nu are lipsă să-şi apere
mei mi-au spus că poporul nu mai poate să ducă
trunchiul contra poverii de zăpadă. E tot una pentru
alte dări, fără să se prăpădească şi să mă blasteme.
ea, dacă se prăpădeşte frunza ei sau mai rămâne.
Ce vrei să faci tu, nebunule?“
*
Abdul Kader:
Şi milioanele de răni se vindecă. Rănile multe ce „Dă-nii răgaz două săptămâni, stăpâne, şi-ţi umplu
rămân deschise pe urma căderii frunzelor se vindecă haznaua, fără ca să se plângă cineva de bir apăsător.“
repede, se închid, din buna pază a naturii, căci altfel Şi Harun-al-Raşid îi dete răgazul cerut şi ne­
gerul iernii ar pătrunde tot trunchiul, făcând în el o bunul dispăru din palatul califului.
pustiire groaznică. Pentru ca arborele, pe urma rănilor A doua zi însă intră în Bagdad un mare vrăjitor,
cauzate prin căderea frunzelor, să nu se prăpădească cu alaiu şi pompă mare. Puse să vestească în toate
de ger, îşi astupă vasele, prin formarea aşanumitelor străzile şi pe toate pieţele, că peste două săptămâni
tillii. Acestea se formează în celula vasuală ce se are să scoale pe toţi morţii — şi nu ca schelete fără
deschide în rană, se înlemnoşează, şi astupă, aseme­ sânge, ci în toată puterea lor, de au să poată face şi
nea unui dop, gura vasului. Şi ca umezeala să nu drege ca şi mai înainte.
facă stricăciune, stratul de suber (buretos) se îngroaşe
La început lumea râdea. Cu cât se apropia însă
şi acopere chiar şi capul vaselor rămase libere prin
ziua fatală, cu cât vrăjitorul repetă mai des ce avea
ruperea frunzei. Aşa îşi vindecă arborii milioanele de
de gând să facă, cu atât creştea neliniştea lor. Odată
răni, cauzate prin căderea frunzelor.
cu neliniştea creştea şi credinţa în puterea vrăjitorului
Codrule rămâi pleşuv: şi despoiat eşti, ca lanul şi o şoaptă şi un şuşuit îngrijat trecu prin tot Bag-
de grâu fără spice, ca sfinxul fără raza soarelui, ca dadu... Şi pătrunse până la calif, care chemă pe vrăjitor
stânca fără covorul muşchilor. Ici colea câte un firicel, în fata sa.
>
din pânza ruptă a funigeilor, te mai împodobeşte, fă- „Ascultă, zise Harun-al-Raşid, fiindcă aî cutezat
cându-te şi mai îngrozitor. A pierit farmecul ochilor tăi. să chiemi pe morţii din groapă, ai primejduit sigu­
ranţa tronului meu. Ce aş face eu, dacă tatăl meu,
Se îngroapă natura fără concertul paserilor. Şi o
tristeţă nepricepută ne copleşeşte. Oare ce plângem: care este acuma în sânul Profetului, ar veni colea
frunzele căzute, sau — pe noi înşine? Şi abia târziu în faţa mea şi ar cere să-i dau înapoi tronul! Vezi,
ne dăm seama, că e luna lui Noemvriel din pricina aceasta ai meritat moartea, şi am să te
trimit înaintea lui Allah, ca de aci încolo să laşi pe
Budapesta, Nov. 1913.
morţi în pace“.
Mesmur îşi ridicase paloşul dreptăţii de-asupra
capului vrăjitorului... când numai ce acesta se lovi cu
Citiţi splendidul roman „Misterul fruntea în ţărână şi grăi:

p o e t u l u i “ de Antonio Fogazzaro. „Ţărână sunt în faţa voinţei tale, luminate stă­
pâne, cu toate aceste te-ai învoit la ceea ce fac acum.“
Editura: „Librăriei S. Bomemisa“,
Şi vrăjitorul îşi scoase încotoşmănarea şi apăru
Orăştie. — Preţul 2 coroane, franco.
faţa hâtră a lui Abdul Kader.
Harun zise râzând: