Page 2 - 1913-44-45
P. 2
Pag. 642. C O S I N Z E A N A Nr. 44—45.
mult. Şi, mai ales, nu putem
I n s e r i l e d e t o a m n ă , afirma, că publicul nostru ar
jertfi destul de mult pentru
când cerul se posomoreşte, şi întâmplător, câte un jurnal în lectură, sprijinind astfel litera
soarele coboară aşa de grăbit mână, trec în grabă cu ochii tura naţională.
spre asfinţit, ne astrângem cu peste titlul articolelor — şi is Afli şi azi — în o vreme
toţii în jurul sobei prietinoase; prăvesc în cinci minute. Mai când literatura a luat un avânt
luăm o gazetă sau o revistă; am trei săptămâni de concediu, înveselitor şi la noi, — destui
scotocim prin bibliotecă — şi pe urmă reintru la munca ve intelectuali, cari nu jertfesc 2
recetim cărţile vechi, sau tăiem che, unde mă aşteaptă filele până ’n 3 coroane la an pen
filele cărţilor noui, pe cari le-am goale, vraful de hârtii, ce se tru un volum românesc. Foarte
aruncat la o parte, în vară, prăbuşesc cu huet în stomacul mulţi sunt cei ce nu cetesc şi
când nu aveam atâta vreme veşnic nesăturat al rotativei...“ nu se interesează de produc
pentru cetit... Prietinul meu avea drep tele noastre literare. Şi mai
Vara e „sezonul mort“ al tate. După o muncă intelec mulţi sunt aceia, cari cetesc
gazetăriei şi al literaturii. tuală intenză de peste zece bucuros,— emit chiar opinii li
Lumea cu parale pleacă în luni, organizmul cere şi el pu terare, — dar de jertfit nu jert
vilejiatură; porţile teatrelor şi ţină odihnă şi recreare, pentru fesc nimic. Dacă află o carte
ale parlamentelor se închid; ga a putea continua apoi munca, la un prietin, i-o cer; o cetesc
zetarii vânează sujete, — pe cu puteri înnoite. şi o înapoiază (foarte adese
cari le sug adese din condeiu, Vin apoi zilele de toamnă, chiar uită să o înapoieze!), dar
— editorii închid obloanele vi cu lumină din ce în ce mai nici nu-i trece prin minte, să
trinelor, căci amatorii nu se puţină, cu posomorârea firii, o cumpere singur.
mai îmbulzesc înaintea lor. ce se tânguie în foşnetul frun Câţi dintre cărturarii noştri
Natura însaş are atâtea fru zelor uscate, în ramii despoiaţi, au acasă o bibliotecă, pentru
museţi şi atâtea taine ascunse, ce se ridică spre cer a desnă- care să fi jertfit măcar 2—300
încât toţi cei ce pot, aruncă dăjduire. Melancolia firii se în coroane, în interval de cinci
condeiul la o parte, părăsesc stăpâneşte şi asupra noastră; până ’n zece ani?
masa redacţională şi vraful de vântul începe a şuerâ tot'mai Ce învârtire prezintă libră
cărţi, refugiindu-se pe la băi, cobitor — şi sufletul ni se riile noastre, în raport cu cele
călătorind spre Apusul şi Su strânge, sub povara gândurilor, streine? (vorbim numai de cele
dul bogat în opere de artă şi ce îl năpădesc din toate părţile. mai mici!)
frumuseţi neasemuite ale firii, Atunci simţeşti îndoit lipsa Pentru ce publicul nostru
ori se ascund în afundătura u- unui prietin bun, care să te nu se ştie încălzi cât de cât
nui sat de munte, lăpădându-şi mângâie, să-ţi povestească dul mai mult pentru literatura lui?
straiele orăşeneşti şi întreru ce, făcându-te să uiţi pustiul Sărăcia nu poate fi un mo
pând tot contactul cu lumea din lume şi din suflet, ridicân- tiv serios, căci alte neamuri,
civilizată... du-te în zări mai senine şi mai mai sărace ca noi, au o lite-
prietinoase. rutură mult mai cetită.
Am convenit astă vară, la
o staţie, cu un prietin gazetar, Revistele şi cărţile au atunci Eu cred, că nici editorii
îşi fuma ţigareta liniştit, sor un farmec deosebit. Librăriile noştri nu sunt destul de inzi-
bind, din când în când, din îşi deschid larg vitrinele ticsite stenţi în meseria lor. Cum ne
halba cu bere. „Ce e nou? Ce de volume; anticarii te năpă năpădesc din toate părţile atâ
te preocupă“ — îl întreb*, ce- desc cu cataloage din toate păr ţia agenţi streini, octroindu-ţi
rându-i părerea asupra eveni ţile — şi lumea ceteşte cu sete, cu puterea cărţi streine — în
mentelor celor mai recente. El instruindu-se şi nobilitându-şi rate foarte reduse, — pentru
zimbi, cu un aier de om feri inima. ce n’ar putea să circuleze şi
cit: „N’am habar de nimic... De Cu cât vieaţa externă e mai un agent român, oferind căr
trei săptămâni, de când m’am încătuşată, cu atât ni se de ţile literare mai noui, în rate
refugiat din redacţie, n’am mai schide mai mult lumea sufle uşor de plătit?
luat gazetă în mână. Fac acum tească, sub călăuzirea destoi E o octroiare şi aceasta,
pe publicul... cetitor. Mă plimb nică a imaginaţiei. dar se face în interesul propa
cât e ziua — şi-mi face aşa de * gandei literare şi chiar în a-
bine oboseala fizică! — ascult Nu putem spune, că publi cela al publicului cetitor.
ce discută alţii... când îmi cade, cul nostru ar ceti destul de Se ceteşte puţin la noi şi
