Page 10 - 1913-46
P. 10

v
             Pag. 674.                                 C O S I N Z E A N   A                               N r .   4 6 .

                După  rugăciune,  am  fost  poftit  la  maica  Stariţă.   Stariţa  îşi  binecuvântă  credincioasa  şi  pornirăm
          O  femee  bătrână,  cu  tâmplele  albe,  cu  ochii  mari,   cu toţii — pe galeria largă a chiliilor.
           albaştri  şi  senini...  în  casă  podoabe  sfinte.  Icoane   La  o  chilie  cu  ferestrele  acoperite  în  ramuri  de
           prinse  frumos  în  perete,  înfăşurate  în  ştergare  albe,   ederă,  vopsită  cu  albasru  pe  la  bârne,  maica  Stariţă
           cusute  cu  roş  pe  la  margini...  O  carte  mare  de  rugă­  se opri o clipă.
           ciuni,  aşezată  pe  o  măsuţă  de  lemn,  stă  deschisă  sub   „Aici  a  odihnit  pe  vremuri  lancu  Jianu...  Ne-am
           candela care pâlpăe într’o flacără mică, aproape stinsă...  pomenit  cu  el  în  miez  de  noapte.  Un  ger  de  scăpărau
                Mănunchiul  de  raze  treniură  sfios,  peste  chipul   stelele  în  luciul  gheţei.  Atunci  venisem  la  mănăstire.
           Mântuitorului  răstignit...  Buzele  Lui  pe  jumătate  des­  Eram copilă.
           chise,  par  a  şopti  cea  din  urmă  rugăciune.  în  casa   „Uite,  pe  laviţă  s’a  hodinit.  N’a  cinat  nimic,  a
           asta  e  ceva  dumnezeesc...  Te  simţi  uşor.  Gândurile   scris  cât  îi  noaptea  de  mare,  la  lumina  slabă  a  o-
           toate,  năvălesc  afară,  în  largul  lumei.  Sufletul,  slobod   paiţului.
           de păcate, arde de bucuria clipelor de înălţare...         „Nimeni  nu  doarme  aici.  La  o  măicuţă  i  s’a  părut
                „De câţi ani aici, maică?                        chipul Jianului în somn...“
                   Eram  copilă.  N’aveam  cincisprezece  ani.  Sunt   în  sufletul  meu  se  răsvrăteau  amintirile  cele  mai
           dintr’un  sat  rezeşesc  din  Moldova.  Un  sat  micuţ  de   duioase.  Vedeam  înaintea  ochilor,  chipul  de  haiduc
           oameni gospodari, aşezat pe apa Şiretului...          al  lancului,  coborând  din  satul  Cloşani...  Simţiam  în
                —  O vieaţă întreagă, maică, în rugăciuni!“      obraji  sângele,  vremurilor  de  atunci,  şi  chilia  scundă
                Ochii  mari  ai  stariţei  se  înseninau  şi  din  ei  nă­  şi întunecoasă, mi se părea mormântul acestui erou...
           vălea  blândeţea  unui  suflet,  care  ştie  multe,  a  văzut   „N’aveţi  chipul  lancului?  I-ar  stâ  frumos  aici
           multe, dar nu spune nimic...                          — în cămăruţa asta !
                Printre  perdelele  de  borangic,  ţesute  în  fundul   —  Ce  drag  ne-ar  fi  de  el,  dar  nu  se  poate...
           vreunei  chilii  scunde,  de  mânile  albe  ale  unei  muce-   îi mănăstire... canoanele...“
           niţe,  se  strecoară,  lumina  bogată  şi  scumpă,  a  zilelor   Evdochia,  prinse  a  râde  pe  furiş,  lăsând  să  se
           de toamnă.                                            vadă în colţul gurii, dinţii albi şi mici, ca de şoricel...
                Mânile  albe  ca  de  ceară,  eşite  din  mânecile  largi   Pe  galeria  largă,  umbrită  cu  ederă  şi  viorele,
           ale  anteriului,  înumără  mătaniile  şi  înetezesc  din  când   inaicele, stau înşirate la lucru.
           în  când,  cruciuliţa  de  aur,  aninată  cu  fir  de  mâtasâ   Una  face  cu  nigliţa,  ciorapi  pentru  iarnă,  alta
           d? gâtul Cuvioasei Stariţe.                           deapănă  borangic  şi  una  bătrână,  ţese  un  covor  pen­
                „îi  dăruită  de  Domniţa  Elena.  M’a  sărutat  pe   tru sfânta Mitropolie...
           frunte şi ini-a dat crucea aceasta.                        „Lucrează  bietele  fete,  zi  şi  noapte.  Ne  ţinem
                „Să  te  rogi  pentru  noi  şi  ai  noştri“  —  mi-a   cu  munca,  altfel  am  muri  de  foame  cu  banii  stăpâ-
           şoptit atunci Domniţa.                                nirei!...  Şi  apoi  lucrul,  e  sănătos  şi  pentru  minte  şi
                „Uite  în  patul  acesta  a  dormit,  şi  la  icoana  din   pentru trup.“
           colţ  s’a  rugat.  Din  cartea  de  sub  candela  Mântuito­  La  despărţire,  muceniţa  cea  tânără,  mi-a  dat  ca
           rului  a  cetit,  vieaţa  sfintei  Feloftii.  A  plâns  atunci   dar,  un  şirag  de  mătănii,  şi-un  zâmbet  feciorelnic,
           Domniţa,  din  ochii  ei  mari  şi  frumoşi,  au  picurat   curat, ca seninul zilelor de primăvară...
           broboane de mărgăritar...                                  „Când mai vii pe la noi ?...“
                „Uite, aici cartea“.                                  Am ridicat din umeri şi am tăcut...
                                                                                          *
                O  carte  roasă,  scrisă  în  slovă  veche.  Acolo,  unde                * * .
           spunea  de  vieaţa  sfintei  Feloftei,  foaia  era  cuprinsă   Valea  pare  prinsă  într’o  pânză  de  argint.  Sub
           într’o panglicuţă de mătasă.                          şatra  stânei,  pâlpăe  focul,  şi  fumul  se  împrăştie,  ca
                O  amintire  scumpă,  pentru  Cuvioasa  Stariţă.   un abur, mânat de vânt...
           Uşa  se  deschide  încetişor,  şi  chipul  drăgălaş  al  mu-
                                                                      Toaca  mănăstirei,  anunţă  rugăciunea  vecerniei,
           ceniţei  din  bisericuţa  mănâstirei,  apăru  sfios  în  prag.   şi sunetul ei metalic, străbate valea în lung...
           Făcu o închinare şi sărută mâna Stariţei:                  Având  în  minte  chipul  muceniţei,  cobor  una  câte
                „Muceniţa  Eudoch’a  —  îmi  spuse  Stariţa  zâm­
                                                                 una  treptele  de  lemn,  depănând  prin  degete,  şiragul
           bind — cea mai mândră floare a lui Dumnezeu !...“
                                                                 de mătănii...
                Obrajii  muceniţei,  s’au  aprins  în  pară,  şi  în  ochii
           ei mari şi frumoşi, se frânge bucuria de-o clipă...
                „Bine pe la chilii ?
                —  Regulă ’n toate...                                     Citiţi  splendidul  roman  „Misterul
                —  Undilem la candeli s’a pus?                            poetului“  de  Antonio  Fogazzaro.
                                                                                                          u
                —  Din  belşug,  şi  la  mormântul  cuvioasei  Dom-       Editura  :  „Librăriei  S.  Bornemisa ,
           nica  şi  la  crucea  părintelui  Andrei  şi  sus  la  candela   Orăştie. — Preţul 2 coroane, franco.
           cea mare a catapitezmei...“
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15