Page 14 - 1913-46
P. 14
Pag. 678. C O S I N Z E A N A N r . 4 6 .
Mi-e sete şi nu am ce bea. foarte interesante, auziam bondarii pântecoşi izbindu-se
Aud vocea bonzului ca o tremurare de coarde: greoi de geamuri, lemnăria troznind, şi muştele îmbă
„Cine eşti?“ tate de lumină şi căldură, zbârnăindu-şi aripioarele în
— Sunt clipa de ieri şi dragostea moartă!“
Mi-e frică şi mi-e ruşine, căci îmi amintesc de cerc deasupra capului meu. Pe la trei ciasuri le erâ
dragostea unei ore, pe care nu mi-erâ îngăduit s’o am. aşa de zgomotos cântecul, încât îmi ridicai ochii de
Un râs, ca ’n pustiu, sfâşie noaptea. pe un hrisov foarte preţios pentru istoria Melun-ului
„Cine râde ? din veacul al XlII-lea, şi începui a privi cu luare aminte
— E clipa de mâne ce o învaţă să râză“. la mişcările concentrice ale acestor bestiole, sau „be-
In jurul meu vestitoarele îşi prind mânile într’un
joc de volubilitate de clematite. stioane“, cum le zice La Fontaine. Trebui să constat,
Mi-e sete şi-mi vine să râd şi bonzul zâmbeşte. că puterea căldurii acţionează cu totul altfel asupra
O tremurare de frunze gâdilă aerul; isbis-ele îşi aripilor unei muşte, decât asupra creerului unui arhi
scutură penele, în luciul apei, îşi mişcă luna conturul vist paleograf, căci simţiam o mare greutate, când în
şovăind ca o pecetie de platină pe pergamentul unui cercam, să.cuget, şi o toropeală destul de dulce, de
act mincinos. care nu putui scăpă decât prin o sforţare violentă.
Şi clipele sau vestitoarele, cum le zice bonzul,
dansează şi râd. Glasul clopotului de vecernie mă surprinse încă lucrând,
„Ce frumoase sunt! Acum înţeleg, îi spun lui şi trebui să mă îmbrac în grabă, ca să pot apărea cu
Yon-u-Sai, frumseţea unei nopţi de tovărăşie. viincios în faţa doamnei de Gabry.
— Şi eu, îmi răspunse încet. Femeile Imperiului Cina, foarte bogată, ţinu multişor. De altfel am
Ceresc înţeleg cele mai bine, frumseţea nopţilor şi a
clipelor de tovărăşie. In alte lumi, clipele trăesc doar un talent de pricepător într’ale mâncării, poate mai
pe cadranul clepsidrelor; locuitorii au coborât vieaţa şi mare decât mediocru. Găzduitorul meu, care observă
fenomenele văzduhului senin în pereţii unor instrumente îndată aceste cunoştinţe, mă preţui de-ajuns pentru a
meschine. Dar clipa e mai presus ca bătaia gongului destupă în cinstea mea o anumită butelie de Chateaux-
din pagoda albastră. Margaux. Beui cu respect vinul acesta de neam mare
Clipa e dragostea. Culcă-te pe pieptul iubitei, şi
vei auzi acolo, în inimă, ca într’o clepsidră caldă, cum şi de înaltă vrednicie, pentru a cărui faţă şi văpaie
trec clipele, căci în fiecare bătaie a ei e o clipă ce n’am destule cuvinte de laudă. Rouă aceasta aprinsă
moare. mi se răspândi prin vine şi-mi dete un avânt tineresc,
— Clipa e dragostea, repet eu. Mi-e sete. ne mai simţit. Şezând pe terasă, lângă doamna de
— Dacă nu bei cupa plină, ce ţi-o întinde dra Gabry, în amurgul care scăldâ în mister formele mă
gostea, vei muri de sete“.
Vestitoarele ne întind cupele: „In cinstea zilei rite ale copacilor, avui plăcerea de a-mi exprimă spi
de mâne“. ritualei mele gazde impresiile cu o vioiciune şi cu o
Yon-u-Sai îmi dă o cupă cu băutură verde. abondanţă într’adevăr remarcabilă la un om lipsit de
O golesc, căci mi-e sete. ori ce fantazie, ca mine. Ii zugrăvii cu dela mine pu
O lene voluptoasă mi se coboară în sânge... Aş tere şi fără a fi ajutat de vre-un text din bătrâni, în
vreâ să dorm şi încet îmi las capul pe umărul lui
Yon-u-Sai. Ce bine îmi este. treagă tristeţa aceasta dulce a înserării şi frumseţa a-
Yon-u-Sai îmi i-a mânile şi pe fiecare deget îi cestui pământ strămoşesc, care ne nutreşte nu numai
simt buzele calde. cu pâne şi cu vin, ci şi cu idei şi cu sentimente şi cu
In aer răsună un ciocnit de cupe şi în văzduh se credinţe, şi care odată ne va primi pe toţi în sinul
prelinge ecoul: „In cinstea zilei de mâne“. Mi-e sete. său de mamă, ca pe nişte copilaşi obosiţi după o zi
Yon-u-Sai, îmi dă gura lui: „Bea Mi-lo-na, bea în îndelungată.
cinstea lui Yon-u-Sai“.
— Iată, domnule Bonnard, îmi zise gingaşa mea
vecină, priveşte turnurile acestea bătrâne, copacii a-
ceştia, cerul acesta ! Ce firesc au ieşit dintrânsele făp
CRIMA LUI turile poveştilor şi cântecelor poporale! Iată colo că
rarea pe care se duceâ Căiţa Roşie, să culeagă alune
SYLVESTRE BONNMRD din pădure. Cerul acesta schimbător şi pururi întune
cat pe jumătate erâ odată brăzdat de rădvanele zinelor,
Bon de AHATOLE FRANCE - Trad. de VASELE STOICA iar turnul dinspre mează-noapte, poate, ascundea odi
— 11 —
nioară sub coperişul său ţuguiat pe baba cu furca în
Lusance, 11 August. brâu, în al cărei fus se înţepă Frumoasa-din-codrul-
Slavă Domnului! Biblioteca, aşezată în partea din adormit.
spre răsărit, n a îndurat stricăciuni mari. Afară de şirul Mă gândiam încă Ia cuvintele acestea pline de
greoiu al bătrânelor Pravili în folio, pe cari le-au gău gingăşie, în vreme ce domnul Paul din rotocoalele unei
rit ciur chiţcanii, cărţile sunt neatinse în dulapurile lor ţigări ameţitoare îmi povestiâ despre nu ştiu ce pro
cu gratii. întreagă ziua mi-am petrecut-o clasând la ces pornit de dânsul împotriva comunii pentru stăpâ
manuscrise. Soarele pătrundeâ prin ferestrile înalte şi nirea unui iaz. Doamna de Gabry se cutremură niţel
fără perdele, iar în decursul lecturilor mele, câte odată înfiorată de răcoarea sării şi ne părăsi pentru a se re-
