Page 15 - 1913-46

V

Nr. 46. C O S I N Z E À N À Pag. 679.
f
trage în odaia sa. In loc de a urcà şi eu într’a mea, de-odată pe dosul cărţii o făptură mititică, şezând li­
mă hotărâi atunci, să mă întorc iarăş în bibliotecă şi niştită cu un genunchiu îndoit, cu celalalt picior atâr­
să urmez mai departe cu cercetarea manuscriselor. Deci, nând la vale, va să zică aproape în atitudinea ama­
cu toată împotrivirea domnului Paul, care voiâ să mă zoanelor, pe cari le vezi călare prin Hydre-Park sau
duc, să mă culc, intrai iarăş în odaia de mai adineauri, Bois de Boulogne. Erâ aşa de mică, încât picioruşul
pe care în franţuzeasca veche aş numi-o „librairie“, şi nici nu-i ajungeâ pe masă, numai coada rochiei i se
mă pusei pe lucru, cu lampa de data asta. încolăceâ pe luciul scândurii. Faţa însă şi formele erau
După ce cetii cincisprezece pagini, scrise vădit ale unei femei desvoltate. Sânii împliniţi, mijlocelul ro­
de vreun pisar nepriceput şi zăpăcit, căci abia le putui . tund nu lăsau îndoială în privinţa asta, nici măcar în
prinde înţelesul, vârâi mâna în buzunarul deschis al sufletul unui savant bătrân, ca mine. Mai adaug, fără
redingotei, să-mi scot tabachera ; mişcarea aceasta însă teama de a mă înşelă, că erâ foarte frumoasă şi aveâ
aşa de firească şi oarecum istinctivă mă costă de data o înfăţişare plină de mândrie, căci studiile mele ico­
asta niţică sforţare şi trudă; îmi deschisei totuş cu­ nografice m’au obişnuit de mult cu recunoaşterea pu­
tioara de argint, şi scosei câteva fire din praful bine rităţii tipurilor şi a caracterului diferitelor fisionomii.
mirositor, cari însă îmi scăpară îndată împrăştiindu-se Făptura acestei doamne, răsărită ca din senin pe dunga
dealungul pieptarului cămeşii, lăsându-mi nasul de pa­ Cronicei de Nürnberg, respiră o nobleţă amestecată
gubă. Sunt sigur că nasul meu şi-a exprimat îndată cu îndărătnicie. Aveâ înfăţişarea unei regine, dar a
desamăgirea, căci e foarte expresiv. De vreo câteva unei regine capricioase; iar după expresia ochilor de­
ori mi-a tradat şi gândurile cele mai intime, şi anume dusei că are mare autoritate undeva şi şi-o exercită cu
în biblioteca publică din Coutances, unde, chiar în faţa mult capriciu. Guriţa-i erâ imperioasă şi ironică, ochii
bărbii colegului meu Brioux, avui fericirea să descoper albaştrii scânteietori, iar sprâncenele negre, minunat
colecţia hrisoavelor delà biserica Notre-Dame-des-Anges. arcuite. Totdeauna am auzit că bălaielor le stau bine
Ce bucurie pe mine, Doamne! Ochii mei mici şi sprâncenele negre; iar doamna de faţă erâ bălaie.
spălăciţi de ochelari nu arătau nici cea mai mică emo­ Scurt: impresia ce-ţi făceâ erâ impresia măreţiei.
ţie. îndată ce zări însă nasul meu ascuţit tremurând de Va fi părând ciudat, că o persoană, cât o butelie
bucurie şi mândrie, Brioux şi gâci c am făcut o desco­ de înaltă, şi care ar fi dispărut cu totul în buzunarul
perire. Se uită cu luare aminte la volumul din mânile redingotei, dacă aş fi fost lipsit de respect şi aş fi
mele, îşi însemnă locul, unde-1 pusei părăsindu-mi scau­ vârât-o întrânsul, o astfel de persoană îmi dedeâ ideia
nul, se duse în urma mea şi-l scoase, îl copié într’ascuns măreţiei. In proporţiile acestei doamne însă care şedeâ
şi-l publică apoi în grabă, ca să mă păcăliască. Cre­ pe dunga Cronicei de Nürnberg, erâ o svelteţă aşa
zând însă că mă trage pe sfoară, s’a tras pe sine însuş. plină de mândrie, o armonie aşa de majestoasă, aveâ
In ediţia lui mişună greşelile. Iar câteva năzbutii mai o atitudine aşa de nesilită şi nobilă în acelaş timp,
mari, avui mulţumirea de a i le relevă eu. încât îmi părea într’adevăr mare. Deşi călimara, la care
Ca să revin, de unde am pornit, simţiam în cap se uitâ cu o atenţie aşa de batjocuritoare, de parcă
un fel de piroteală greoaie. înaintea ochilor aveam un puteâ ceti de pe acuma toate cuvintele cari aveau să-mi
ispisoc, de al cărui preţ îşi poate da seama ori cine, iasă dintrânsa în vârful penei, deşi călimara aceasta
dacă-i spun că-i pomenit întrânsul şi un coteţ de ie­ erâ un havuz adânc pentru dânsa, de-şi puteâ cerni
puri de casă, vândut lui Jehan d’Estourville, preot în până la legătură ciorapii de mătasă trandafirie cu fir
1212. Dar cu toate că eram pătruns de marea lui în­ de aur, erâ totuş măreaţă la înfăţişare.
semnătate, totuş nu-i detei atenţia, pe care-o cerea im­ Costumul ei, potrivit fizionomiei, erâ de o stră­
perios un astfel de hrisov. Ochii, ori ce făceam mi se lucire fără seamăn; rochie de brocat cu aur şi argint,
întorceau spre un alt colţ al mesei, care de altfel nu-mi şi-o manta de catifea roşie căptuşită cu blană singipie.
înfăţişă nici un obiect important din punct de vedere Pe cap purtă un fel de căiţă cu două coarne, acope­
d erudiţiei. Nu erâ în colţul acela decât un volum mare rită de mărgăritare scânteietoare, cari o făceau deslu­
lemţesc, legat în piele de porc, cu ţinte de aramă pe şită şi luminoasă, ca o secere de lună noaptea. In mâ-
scoarţe şi cu vine groase în dos. Erâ un exemplar fru­ nuţa-i albă ţineâ o vergea, care îmi atrase îndată a-
mos din compilaţia aceea, recomandabilă numai pentru tenţia, mai ales că în urma studiilor mele archeologice
gravurile sale în lemn, care e aşa de cunoscută sub sunt în fericita stare de a recunoaşte cu oarecare si­
lumele de: Cronica de Nürnberg. Volumul cu scoar- guranţă insigniile, prin cari se deosebesc persoanele de
;ele uşor întredeschise se răzimâ numai în file. căpetenie ale legendei şi istoriei. Aceste cunoştinţe îmi
N aş puteâ spune câtă vreme mi-au stat privirile fură de mare folos cu prilejul acesta. Cercetai cu dea-
aţintite fără motiv asupra acestui in-folio bătrânesc, mănuntul vergeaua şi descoperii, că erâ tăiată dintr’o
:ăci fură încurând robite de o privelişte aşa de extra- rămurică de alun. E o vergea de a zinelor, îmi zisei,
Drdinară, încât ar trebui să uimiască şi pe un om cu prin urmare doamna, care-o ţineâ în mână, e o zină.
otul lipsit de fantazie, ca mine. — urmează —
Fără să fiu băgat de seamă cum a venit, văzui