Page 13 - 1913-47

Nr. 47. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A Pag. 693.

în reflexiunile sale. El a stins lampa, zicând în sine: „O, hachim, îi strigă el, pe care te-am ales dintre
„Vieaţa e o şcoală!“ toţi, ca să aibi grijă de corpul meu, eşti şi tu un fel
Jos în strada pustie răsunau paşii obosiţi ai unui de frate cu prostia şi neştiinţa, zău că eşti de plâns!
burghez, care să întorcea acasă să se odihnească. Şi Ia să încerci şi tu ce sunt durerile de picioare“.
el mergea suspinând: „Vieaţa e o voinţă, nici când Şi îi trase douăzeci şi cinci la tălpi de simţi cum
îndestulită !“ e durerea de picioare, dar califul cu toate acestea nu
Prinse aripi un vânt mic, care zise : „Vieaţa e o fu mai uşurat. Durerile erau din ce în ce mai de nesu­
enigmă“. • ferit şi nici unul din medicii şi învăţaţii cari se adunau
Pe orizont se iviră primele semne a aurorei, toată în jurul tronului său nu-i da de leac. Atunci puse să
pădurea se îmbrăcă în aurul zorilor ; până când pretu- se strige în toate târgurile şi uliţele, că dă un burduf
tindenea răsunau cuvintele: „Vieaţa e un principiu“. de aur aceluia care îl va scăpă din suferinţele sale.
Myra auzi şi ea despre aceasta. Myra care îşi
Trad. din italiană de: Valeriu Crişian
frământă creerul cu gânduri rele. Veni la divanul cali­
fului, se aruncă la pământ şi grăi:
„Soarele poporului tău, Lumina luminii, ascultă
cuvintele roabei tale! Bărbatul meu, hamalul Caleb, ştie
NOROCUL LUI CMLEB un leac la boala ta; îl ţine însă pentru el şi s’a jurat
că n’are să-l spună la nimeni“.
- POVESTIRE ORIENTALĂ — Califul îi zise cu bunăvoinţă:
„Fii pe pace, am eu un mijloc ca să-l desleg de
„Allah e mare“, zise Caleb, hamalul, şi zmulse jurământ“.
Myrei, nevesti-sa, marama brodată cu aur, cu care ea Şi trimise să-l cheme pe Caleb, în faţa sa.
aveâ de gând să se gătească şi să se mândrească. — „Ascultă Caleb“, zise marele Almansor, „fiindcă
„Allah e mare, înţelept şi bun şi de aceea n’are nici un ştii un leac tainic la durerile mele şi nu vrei să mi-1
amestec cu tine, pe care te-a făcut diavolul“. spui, am să te fac să simţi cum sunt durerile de picioare“.
Caleb aveâ mult de îndurat din pricina gurii rele Şi îi traseră lui Caleb douăzeci şi cinci la tălpi,
a Myrei. El, de obiceiu, când se întorcea sara acasă, de simţi cum sunt durerile de picioare.
dupăce muezinul de pe minaret chemă pe credincioşi „Ei, dragă Caleb“, zise califul cu bunătate, „vrei
la rugăciune, se zgârceâ într’un colţ, tăcea chitic şi o să-mi spui acum leacul tău?
lăsă să blodogărească şi să ocărească cât poftiâ. Azi — Stăpâne!“, se văitâ nenorocitul de hamal, „îţi
a fost însă prea-prea; muncise din zori pân’ în sară jur că nu ştiu nici un leac.
şi se mângăiâ cu gândul că venind acasă are să gă­ — Aşa, nu ştii nici un leac, zise stăpânitorul
sească o mâncare bună: carne de miel cu orez, curmale zâmbind, şi vrei să şi juri. Ei, uite chiar nevasta ta
şi smochine, când colo Myra îi aduse fasole uscată cu mi-a spus că ai jurat să ţii leacul pentru tine. Ascultă
untdelemn rânced, pentrucă banii ce el îi dăduse, ea îi dar: jurământ pentru jurământ. Iţi jur pe barba profe­
cheltuise pe marama ce o cumpărase dela un boccegiu. tului că am să-ţi dau bastoanele la tălpi, până îmi vei
„Dacă mâncăm numai o săptămână fasole“, zise spune leacul. Să vedem ce are să fie mai tare: tălpile
ea înţepată, „punem banii la loc; că aşa nu mai pu­ tale ori încăpăţânarea ta?“
team să ies pe uliţă, că-mi erâ ruşine de prietine, că Auzind aşa, Caleb se aruncă cu faţa la pământ
n’aveam cu ce să mă îmbrac. Nu te gândeşti deloc şi strigă:
la mine, Caleb?“ „Opreşte, luminăţie, că am să-ţi plămăndesc un
leac... îmi trebue însă trei zile ca să adun buruenile
Caleb nu voiâ să ştie de nimic. Myra uitase, pe­
semne, că şi la bărbatul cel mai bărbat se găseşte trebuincioase“.
câte o slăbiciune, care de mai multe ori e în stomac Califul îi dete răgazul cerut, puse însă doi paz­
decât în inimă. Aşa şi pentru Caleb nu erâ nimic mai nici, cari să nu-1 slăbească din ochi, ca nu cumva să
sfânt pe lume decât o mâncare bună, pe care, vorba fugă şi să nu se ţie de cuvânt.
lui, o merită cu vârf şi îndesat, după munca grea de Caleb însă simţiâ parcă cum i se desprinde capul
peste zi. îşi pierdu răbdarea, rupse în bucăţi frumoasa de trup şi tălpile îl ardeau îngrozitor; îşi blestemă cea­
maramă şi o aruncă în uliţă. sul în care s’a născut, pe Myra şi afurisita de maramă,
care erâ toată pricina grozăveniei ce căzuse pe capul
„Pe semne“ zise el, „unde te-a făcut diavolul, ţi-a
său. îşi zise că cel puţin aceste trei zile să trăiască
vârât în cap deşertăciunea şi iubirea de găteli; în loc împărăteşte şi n’au fost bunătăţi în bucătăria califului,
de ascultarea ce eşti datoare a o da bărbatului, tu din care să nu se fi înfruptat. Căută să uite în plăceri
porţi în suflet ambiţiunea... vrei să mă tiraniseşti şi nenorocirea ce-1 aşteptă. Şi când a treia zi se uită pe
să-mi tai din mâncare. Să te ferească sfântul să mai fereastră în grădină, zări un răzor mare cu tot felul de
faci aşa ceva“.
flori şi burueni. Atunci îşi aduse aminte cum într’o zi
Myra se închină în faţa cuvintelor aspre ale lui mama sa a scăldat un viţel bolnav într’o fiertură de
Caleb, în sufletul ei fierbeâ însă, iar părerea de rău burueni de s’a făcut bun sănătos. Acum, îşi zise el, ce
după frumoasa maramă îi împietri inima. i-a priit viţelului, nu poate strică nici califului. Puse să
Acum se brodi într’o zi, că stăpânitorul lumii, aducă repede câteva braţe de burueni şi flori în bucă­
favoritul lui Allah, urmaşul profetului, califul din Bag­ tărie şi plămăndi din ele o baie. Califul îşi muie pi­
dad: Almansor Abu Giafar se pomeni cu nişte dureri cioarele în fertura ferbinte, zâmbind amarnic. Nu trecu
îngrozitoare în şale şi în picioare. Cum tot meşteşugul însă mult când numai ce se însenină, simţind cum i se
doctorului său n’a folosit nimic, iar durerea se înteţia alinau durerile. După ce făcu câteva zile băile acestea
din ce în ce, sufletul, de altfel atât de bun al califului, erâ tot aşa de vioiu şi zdravăn pe picioare, ca şi viţe­
se umplu de mânie. lul acela pe care-1 lecuise pe vremuri mama lui Caleb