Page 2 - 1913-47
P. 2

Pag. 682.                                  C  O  S I N  Z  E A  N  A                           N  r .   4 7 .


                                                                                   răzvrătitoarele vânturi s’au mul-
                                C  A R     P A Ţ I I ,                             comit şi ele.
                                                                                       Răpăitul  abia  auzit  al  mo­
           cari  cu  piscurile  lor  până  la  nauţi  peste  Africa  meridională,   torului,  trece  ca  un  cântec  de
           cer,  alcătuesc  o  graniţă  atât  de  în  comparaţie  cu  zborul  pre­  slavă  peste  câmpiile  Bulgariei
           inaccesibilă;  C a r p   a ţ i i ,   cari  cis al eroului contimporan?  şi  ale  Turciei,  speriind  cârdu­
           ne-au  zmuls  cea  mai  curată          Nu  aflăm  comparaţie  potri­   rile de corbi, adunate în aştep­
           glorie  a  neamului,  s’au  supus,   vită,  nici  dacă  am  pune  dili-  tarea stârvurilor multe.
           insfârşit,  şi  ei  în  faţa  geniului   geanţa  de  pe  vremuri,  alături   E  un  simbol  al  civilizaţiei,
           uman,  ce  nu  mai  cunoaşte  pie-   de automobilul cel mai straşnic.   al Apusului luminos!
           deci în drumul lui spre lumină!         Visul  omenirii  de  a  cuceri      Aceeaş  lumină  va  lăsâ-o  în
               Vlaicu a murit — într’o apo­    văzduhul, s’a izbândit!             urmă  şi  în  Orientul  somnolent,
           teoză  ca  şi  aceea  a  lui  Mihai     Omenirea  s’a  zbătut  atâtea  unde  omenirea  doarme  ocro­
           Eroul,  -  dar  a  grăbit  Daucourt,   veacuri,  urcând  treaptă  cu  tită  de  umbra  lui  Allah  şi  a
           un  frate  de  sânge  al  lui,  să   treaptă  drumul  spre  culme,  legendelor.
           ne  ridice  din  toropeală  şi  jela­  până  a  ajuns  a  înfige  stindar­  „Treziţi-vă  din  somn,  —  le
           nie,  mângăindu-ne,  că  acest      dul  biruitor,  pe  vârful  ce  se   strigă glasul biruitorului; — pu-
           succes  mondial  tot  „ginta  la­   credea  inaccesibil.  Au  rămas     neţi-vă  pe  lucru,  şi  nu  vă  mai
           tină“ are să-l atingă.              mii  şi  mii  de  victime  în  urmă,   încăeraţi  ca  fiarele  pădurii...
               El a plecat din Franţa, pur­    dela  Icar,  până  la  Manole...  şi   E  atâta  teren  de  muncă  pen­
           tătoare  de  lumină,  pe  aripile  până  la  Vlaicu...  dar  ei  trebuiau   tru  ori-cine  în  lume!  încrede-
           paserei  lui  fermecate;  a  speriat  să  moară,  ca  să  pecetluiască   ţi-vă în puterile voastre!“
           împărăţia  lui  Wilhelm  al  II-lea,  cu  moartea  lor  chiar,  credinţa
           cu  zborul  lui  mai  precis  ca  neclintită  în  idealul,  pe  care  îl    Aşa  grăeşte  solia  de  sus,
           mersul  unui  tren  accelerat;  a  întrevedeau !                        solia  gintei  latine,  ce  poartă  în
           descins  la  Berlin,  Budapesta...                   *                  frunte  o  stea  divină,  răvărsând
           Arad...  pe  urmă  şi-a  luat  dru­     Daucourt,  probabil  va  fi  a-   lumini în urma ei!...
           mul spre Porţile-de-fer, urmând     juns  la  ţintă,  când  scriem  a-   - x i >-c                    - v. - .
           făşia  tot  mai  distinctă  a  Du­  ceste  rânduri.  Probabil  se  va
           nării  bătrâne,  pe  care  o  între­  fi  prăbuşit  pe  undeva,  ceea  ce
                                                                                       Pe  zidurile  Silistrei...  Oraşul
           zărise  abia,  ca  un  mic  părăiaş,   nu  impoartă,  căci  mâne  se  vor   Silistra  e  de  mare  însemnătate  pen­
           ţişnind  din  adâncurile  tăinuite   ridica  alţi  zece,  cari  să  ducă   tru  România,  fiind  el  cetate  întărită,
           ale „Pădurii-Negre“.                la  izbândă  visul  îndrăzneţ,  de   şi  astfel  punct  foarte  preţios  pen­
               A  traversat  apoi  Ţara  Ro­   a  tăia  în  zbor  trei  continente!   tru  zile  de  războire  ce  ar  veni  spre
            mânească  şi  Bulgaria,  oprin-  Să trece azi Mediterana în zbor;       România,  din  jos,  dinspre  Bulgaria.
                                                                                    După  ce  armata  română  a  cuprins
            du-se  ici-colo,  pe  câteva  ore,  se  scrie  abia  în  câteva  rânduri   această  cetate,  oficerii  batalionului
            şi-  poposind  apoi  în  strălucitul  despre  o  călătorie  aeriană  dela   2.  al  Regimentului  „Vasile  Lupu“,
            Constantinopol  de  odinioară,  a  Paris  la  Petersburg;  oamenii     urcându-se  pe  întăţiturile  oraşului,
            cărui glorie e pe sfârşite.        se  gândesc  la  recorduri:  să     ce  privesc  spre  Bulgaria,  au  stat
                                                                                   timp  mult,  oarecum  beţi  de  bucuria
               De-aici  a  trecut  strâmtoa­   treacă în zbor Oceanul, ori chiar    de  a  se  vedeâ  stăpâni  pe  aceste  în-
            rea  încântătoare  a  Bosforului,   să facă ocolul pământului.         tărituri  mult  râvnite,  şi  de  cari  Bul­
            zburând peste ţinuturile, pe cari      Azi  nu  se  mâi  poate  opri   garii  legau  atâtea  nădejdi  că  le  vor
            le cunoaştem din scrisorile sfin­  avântul  deslănţuit  al  entuzias­   fi  lor  de  folos  în  un  viitor,  poate
                                                                                    chiar  apropiat,  atac  asupra  Dobro-
            ţilor apostoli, — şi acum e, cine  mului,  nici  chiar  cu  vorba  în­  gei  româneşti,  care  începe  de  sub
            ştie  unde,  deasupra  Iordanului,   ţeleaptă  a  marelui  Edison,  care   zidurile  acestei  cetăţi.  Aşa  au  fost
            deasupra  Mării-Moarte...  a  Ie­   regretă  pripirea  şi  goana  aero-   fotografaţi pe ziduri.
            rusalimului, încununând Sfântul     nauţilor,  ce  a  pricinuit  —  şi  va   Ziarele  din  ţară  scot  cu  plăcere
            Mormânt  şi  Muntele  Golgotei,     pricinui  şi  pe  viitor,  —  atâtea   la  iveală,  că  aceste  întărituri  s  au
            cu  rotirea  lui  triumfală  de  ac­  dezastre.                         căzut  României  şi  pentru  cuvântul,
                                                                                    că  ele  au  mai  fost  române!  Doar
            vilă, pogorâtoare din neamul                        *                   nainte  cu  500  de  ani,  Mircea  a  stă­
            Cezarilor latini.                      Gândiţi-vă  la  zburătorul,  ce   pânit  această  cetate.  I  se  zicea  „Dâr-
                            *                   strătaie  văzduhul,  cu  atâta  si­  storul“  lui  Mircea,  şi  când  cetatea
                Unde  e  Jules  Verne  cu  cele   guranţă!                          a  căzut  iar  în  mâni  streine,  a  căzut
            „Cinci  săptămâni  în  balon“  ale      Munţii  şi-au  plecat,  parcă   în  ale  păgânilor,  pe  atunci  atot  te­
                                                                                    muţi.  Bulgarii  ce  fel  de  drept  deo­
            lui,  cu  dibuirile  celor  doi  aero-  piscurile pleşuve înaintea lui;  sebit ar avea asupra oraşului ? Doar
   1   2   3   4   5   6   7