Page 9 - 1913-47
P. 9
Nr. 47. C O S I N Z E A N A Pag. 689.
Atelierul numit, căci vor împlini New-York! Ce va vedeâ ? Public au deschis chiar în New-York un
prin aceasta, un act şi naţional şi numai de Negri şi artiştii toţi Negri teatru al lor propriu.
şi ei!
de binefacere. Joacă în el artişti destul de buni,
* Pe rând s’au aşezat, ca muncitori, şi viţa lor Neagră îi aplaudă cu în
tot mai mulţi Negri prin Statele-U- sufleţire, — uneori cu mai mare în
Rugăm pe domnii cari mai sunt în
nite ale Americei, aci s’a prins şi sufleţire ca Albii pe artiştii lor!
restanţă cu plata faţă de foaie, să bine-
de ei azi un pic, mâne un pic de
voiască a ni-o trimite, având trebuinţă De lăsat, lasă să între şi câte un
spoială de-a albilor, cultură, — şi
urgentă de banii ce-i avem pe-afară. azi în America afli Negri aproape oaspe alb, — dar nu-1 văd bucuros.
* Le mai place aşa ei de ei, ca în
pe egal nivel cultural cu Albii. îşi
Ce poate lucra o postă ? Ofi au ziarele lor. îi vezi în tramwai, în familie.
ciul postai al Angliei a încheiat sta restaurante, etc. cu ziarul în mână.
tistica lucrărilor poştei engleze pe Acum s’au avântat de şi-au zidit şi
1912. Din acea statistică reese, că
în anul trecut posta engleză a pri
mit şi a dus la adresele date 3 mi
liarde şi 298 milioane de epistole!,
un miliard şi 790 milioane pachete
uşoare (sub bandă), 130 milioane
pachete mai mari, cu buletine, 202
milioane de numeri de gazetă. Cir
culaţia de scrisori şi pachete a fost
cu vre-o 5% mai mare ca în anul
înaintaş. — O muncă uriaşă.
*
Negri, avântându-se spre cul
tură! Negri, ne-negri, sunt oameni
şi ei, şi dacă au rămas aşa de tare
napoi faţă de omenime, e, că n’au
avut prilegiu a-şi arăta însuşirile,
cari îi pot înălţă şi pe ei pe trep
tele culturei!
Cine nu crede, meargă şi cer
ceteze odată cel mai nou teatru din
„Grofii“ opriţi la graniţă. - Se ştie că în timpul mai nou, bieţii
oameni sărăci cari vor cu orice preţ să scape din ţară afară, ca să
meargă la America, doar pot câşt ga macar pe-acolo câte ceva, —
dupăce nu capătă paşapoarte, cearcă să înşele cum pot poliţia de
hotar, doar scapă neopriţi de ea. Mai nou agenţii corăbiilor au înce
put a îmbrăca pe săracii oameni în haine domneşti de cele mai bune,
■ w<.
a le pune pe cap cilindru şi aşa a-i trece - ca să creadă poliţia că’s
£#* ceva domni ce vin iac’aşa de plăcere pe acolo. Dar poliţia a băgat
de seamă că domnii în cilindre prea-s deşi acum pe la graniţă, şi i-a
luat mai de-aproape la ochi şi a aflat că ce-i!
Această încercare de scăpare din ţară o ilustrează o revistă umo
ristică maghiara din Pesta, în chipul ce reproducem, însoţindu o cu
următorul dialog:
Vedere din Tripolitania, ţara palmelor şi a plan
telor exotice orientale, pe la noi atât de preţuite, Pandurul de graniţă: Ian stai numai un pic, bădicule! Doar voi
ţinute în vase speciale în case. Chipul de aci ne sunteţi emigranţi!
arată o baracă şi un cort, în care să adăposteşte — Hu, bata ţi norocu ochii dumitale! Dapoi asta cum putuşi s’o
comanda regimentului 43 de infanterie italiană. vezi, când noi suntem îmbrăcaţi aşa de accorat ca gorof şi gorofoaie?!