Page 11 - 1913-48

Nr. 48. C O S I N Z E A N A Pag. 707.

dela oraş, umplând dricul cărucioarei alături de Nani, lampă, pe-o clipă doar, şi acordurile unei romanţe că­
care, la fiecare zdruncinătură îşi arată două şiruri de zură captivant, cutremurător, la fel c’o explozie mis­
dinţi, crezând c’ar trebui să râdă. Doamna Rachi în terioasă, întâmplată undeva pe-aproape... Tăcură apoi
vremea aceea se năpusteşte asupra băeţandrului de pe repede, parcă s’ar fi ascuns în păreţii pavilonului.
capră, învârtindu-şi furioasă pumnii ’n aer: Nani s’a agăţat şi ea de braţul unei prietine şi
„Ianoş mă, te sparg de ne mai hordoci aşa!... Tre­ s’a pierdut printre părechile vesele...
sar măruntaiele ’n noi...“ *
Ajunsă în ogradă, descălecând anevoios, cu pan­ „E cam lung în grumaz şi uscat, dar destul că-i
tofii, de sub cari se desprinde fiinţa unui picior uriaş, teolog, şi Nani şi-a petrecut cu el noaptea întreagă“,
— preuteasa priveşte spre uşa de sticlă. — îşi zise Doamna Rachi, bucuroasă, în răcoarea dimi­
Popa vede din umbra de mătasă a odăii; ştie, neţii, învârtindu-şi pumnii câte-odată pe de-asupra lui
că i-a adus un pachet de tabac proaspăt. îşi potriveşte Ianoş, care moţăia pe capră, cu ochii ca două cepe:
ţevea pe dată ce aude: „Popo, mă!“, — îşi umple pipa „Mână mă...“
şi iar se face nevăzut... Acolo în singurătatea lui ta­ La două săptămâni s’au trezit, că bate la poartă
citurnă, lângă ciaslovul cu paginile galbene, să-şi toarcă tânărul cleric, cu care îşi petrecuse Nani de minune în
gândurile vieţii... O zi bună n a avut de-atâta vreme... Umbreni. Lung-lung, cât o prăjină, în negru şi mănuşi,
Nu-şi aduce aminte de când, — doar de când cunoaşte cu mărul lui Adam covregat de-abinelea; de câteori
pe Nani. „Rachi e căpitan de pe-atunci... Da, preuteasa voia să vorbească, având mişcări, parc’ar vrea să în­
a luat proporţii înspăimântătoare. S’a făcut nebiruită...“ ghită ceva.
Şi ’n puterea convingerii asupra ăstor gânduri, părin­ I-au făcut o primire splendidă. Părintele Mitrea
tele Mitrea simţi o durere sfâşietoare, alunecându-i dela a gustat o clipă de repaos, căci în întreagă casa pa-
moalele capului pe şira spinării la vale... rochială s’a făcut ca o lumină.
Nani, pe lângă toată creşterea cuceritoare, cu Fire de argint pluteau în aer, peste bolţile de
care se lăudă Doamna Rachi, că i-a dat-o, s’a învechit ramuri şi freamătul de foi, — iar sub pomii din gră­
simţitor. „Săraca Nani, ca mâne eu voiu pleca pe-aici dină ropăiau arar fructele pe iarba moale ca muşchiul.
încolo, — şi ea se va .face tot mai veche...“ Tânărul cleric s’a forţat să apară cât mai drăguţ,
A drumărit’o preuteasa pe la multe petreceri, cult şi cu pretenţii. Şi-a netezit regulat, la intervale,
unde se fac cunoştinţe, se schimbă păreri, se mai leagă câte un fir de mustaţă; a schimbat cuvinte tovărăşite
sufletele chiar, — Nani însă, pe semne, n’a prea fost de-o seriozitate respectabilă cu Doamna preuteasâ ; i-a
atrăgătoare; n’a prea vânat... Săraca, şi pe zi ce merge îi povestit, părintelui Mitrea, evocându-i amintiri din
tot mai veche... umbra zidurilor de seminar, şi n’a esitat a fi cât mai
La petrecerea din urmă doar, în Umbreni, eră cât afabil cu Nani. I-a vorbit de florile din glastre; de pe­
pe-aci să facă Nani minuni. A fost o frumseţe de vară trecerea din Umbreni, făcându-i, printre şire, câteva de­
fără păreche, ziua aceea cu sfârşit de Iulie. Veneau claraţii chiar, la fiecare propoziţie încheiată, arătându-şi
din depărtare împrăştieri de talangă. Argintul picurilor buza duplă...
de rouă scânteiau, ciripitul de ciocârlii se sfărâmă în De atunci a trecut a doua toamnă cu neguri de
nemărginirea văzduhului, alături de surâsul câmpului argint, peste podgoriile stropite cu peatră verde; se
împodobit ca o mireasă, — cari toate, toate îndemnau scuturară fructele pe pomii din grădină, a dat frea­
parcă sufletele la o zburdare copilărească... Aşa a fost mătul uscat în zăvoaie, — şi visul părintelui Mitrea,
dimineaţa aceea, când preuteasa s’a slobozit lângă Nani, învrâstat cu fire de beteală aurită, încetul pe încetul a
făcând să se cutremure dricul căruţii... Nani a prins trebuit să se risipească: Tânărul cletic n’a mai dat
să soarbă din parfumurile răcoroase ale dimineţii ace­ prin Tinoasa. Şi Nani se făcea tot mai veche. Preu­
leia, strângându-se tot mai mult lângă mamă, care a- teasa, ca oprită de-o putere fermecătoare în năravurile-i
meninţâ încruntată, învârtindu-şi pumnii în aer, să spargă nebiruite, şi-a apucat făgaşurile vechi, — iar părintele
nu alta, pe băeţandrul de pe capră, când roatele pocneau scăpat lângă ciaslov, în singurătatea lui taciturnă... Rar
în bulgării enormi de pe drum. preuteasa se gătiâ cu Nani la vreo petrecere, legând
In sala pavilonului improvizat, gătit frumos cu atâtea nădejdi de ea, — şi atunci stă să răstoarne casa,
zorzoane de hârtie multicoloră, cu lămpi afumate, acă- aşa-i plouau răcnetele, până umplea dricul cărucioarei,
ţate de grinzi, — Nani s’a prezentat în toaletă albă. făcând să se cutremure roatele sub povară:
Cu tot ajutorul uriaş însă oferit de corset, săraca Nani, „Mână Ianoş!“
cu durere a trebuit să constate, că nu va putea obţinea In vreme ce părintele Mitrea eră bucuros, că
forma, pe care o visă. A observat’o curând aceasta şi poate să răsufle câteva clipe mai în tichnă plimbân-
ambiţia Doamnei Rachi, făcând comparaţii cu celelalte du-şi barba pe paginile galbene ale ciaslovului.
fetişcane, cari îşi trăgeau cu ochiul viclean, privind Abătute se ’ntorceau în ziua următoare, colbuite,
arar spre Nani... purtând linii de indispoziţie pe faţă, parc’ar fi flă­
Arcurile ţiganilor sclipiră în lumina razelor de mânde amar...