Page 13 - 1913-48
P. 13

N  r .   4 8 .                          C  O  S I N  Z  E À  N    A                         Pag. 709.

   pentru  pianul  său.  Şi  încă  avea  aerul  că-mi  face   „IN BULGARIA...“
   un bine.
                                                              Sub  acest  titlu  au  scos  dnii  C.  Paul  şi  A.  Marcu
        Atunci  îl  strigai  pe  portarul  Arnoult  şi  după  ce
                                                         o  foarte  interesantă  broşură  în  „Biblioteca  Istorică“  a
   se  urcă  la  mine,  îi  explicai  ruga  mea.  Absurd  ca  un
                                                         revistei  „Flacăra“  delà  Bucureşti.  E  o  descriere  pe
   sofism,  prost  ca  o  turmă  de  porci,  şi  cu  creerul  mai   scurt  a  întregei  ridicări  a  României  asupra  Bulgariei  şi
   astupat  decât  o  sută  de  flacoane  de  eter  laolaltă,   a  celor  păţite  şi  pătimite  de  armatele  române  prin
   portarul  meu  nu  voi  să  înţeleagă  nimic; dar presimţind   Bulgaria.
   că voiam să-i cer un serviciu, nu şovăi nici un moment.    începe  cu  a  arăta  cum  s’a  zmuls,  aşazicând,  cu
                                                         puterea,  decretul  de  mobilizare,  de  cătră  cetăţenii  cari
        „Nu,  declară  el  cu  simplicitate,  nu  voi  face  ceea
                                                         cereau  războiul  cu  multă  îndârjire,  atunci  când  Regele
   ce cereţi dela mine.“
                                                         se  îndoia  încă  să-l  pornească!  Sunt  foarte  interesante
        Şi  de  ce  mă  refuză?  Doamne,  pentru  plăcerea,   capitolele  care  deschid  broşura  cu  descrierea  acestor
   pentru singura plăcere, de a-mi face rău.             întâmplări.  -  Descrie  apoi  trecerea  armatelor,  felul  cum
        înzadar stărui-i eu:                             au  fost  primite  de  poporaţia  bulgară,  —  cuprinderea
                                                         oraşelor,  —  lupta  contra  colerei,  (pagini  foarte  mişcă­
        „Te  rog,  semnează  actul  acesta,  domnule  Ar­
                                                         toare),  —  iar  un  capital  vorbeşte  despre  V1  a  i  c  u  în
   noult!  Ce  avantagiu  găseşti  în  a  nu-mi  aduce  acest
                                                         B  u  l g a r i a ,   descriind  foarte  duios  rolul  ce  a  avut  dra­
   mic serviciu ?                                        gul nostru frate în campania aceea.
        —  De  fel!,  urlă  Arnoult.  Nu!  nu!  nu!  Pianul  a-   Are  descriere  de  oraşe  şi  de  sate  bulgăreşti.  —
   cesta  face  parte  din  mobilierul  care-mi  răspunde  de   Simţămintele  Bulgarilor  faţă  de  Romănia.  Un  Bulgar  le
   solvabilitatea  dtale,  şi  nu-1  voi  lăsă  să  iaâă.  De  unde   zicea:  Şi  dacă  luaţi  voi  acum  câteva  sate  şi  oraşe  delà
   ştiu  eu  că  ai  cu  ce-mi  plăti  chiria,  când  vă  voi  pre­  noi,  ni-le  daţi  voi  iară  napoi,  peste  5—6  ani,  cînd
                                                         moare  „ăla“  (arăta  spre  Austria,  înţelegînd  pe  împăra­
   zentă chitanţa?
                                                         tul  ei)  şi  când  voi  mereţi  să  vă  luaţi  Ardealul,  iar  noi
        —  Dar sufrageria mea?                           ne  luăm  napoi  Dobrogia!..“  Cu  aşa  visuri  se  mângăe
        —  îmi bat joc!                                  Bulgarii  pentru  perderea  Cadrilaterului.  —  Câţi  bani  a
        —  Dar  garnitura  mea  de  cămin  în  valoare  de  o   lăsat armata română prin Bulgaria, — şi altele şi altele!
   miie două sute de franci?                                  Recomandăm  interesanta  broşură.  Costă  numai  60
                                                         fileri  şi  5  fii.  de  porto.  Se  capătă  la  Librăria  S.  Bor-
        —  Puţin îmi pasă de garnitura dtale!
                                                         nemisa în Orăştie.
        —  Şi  biblioteca  mea  de  lemn  de  păr  înegrit,  pe
   care am plătit-o cu două sute de napoleoni?
        —  îmi  bat  joc  de  biblioteca  dtale.  Pianul  nu  va
   eşi de aici; iată tot ce am de spus“.                 CRIMA LUI                                    _   _
        Astfel  vorbi  Arnoult  portarul,  şi  deodată  mi  se                                         13
   limpezi  privirea  asupra  realităţii  lucrurilor.  Am  înţeles   SYLVESTRE BONNMRD
   că  oamenii  sunt  răi,  şi  inima  mea  lipsită  de  pete,
   inima  mea  curată,  inima  mea  naivă,  se  umplîi  subit  Roman de A NATO I. E FRANCE - Trad. de VASILE STOICA
   de  o  ură  neîmpăcată.  Strâns  ca  într’un  şurub,  de  a-
                                                                                 III.
   ceşti  doi  oameni  tot  atât  de  infami,  tot  atât  de  înver­                       Lusance, 12 August.
   şunaţi  unul  ca  şi  celalalt,  de  a  mă  lipsi,  fără  motiv,
                                                              I-am  scris  Teresei,  după  cum  îi  făgăduisem,  că’s
   de  o  distracţie  scumpă  mie,  mi-a  venit  în  gând  să
                                                         sănătos  şi  mă  simt  bine.  M’am  ferit  însă  de  a-i  spune,
   neutralizez  aceste  forţe  şi  să  le  reduc  la  neant  prin
                                                         că  am  adormit  într’o  sară  în  bibliotecă  în  faţa  geamu­
   aplicarea principiului Simi/ia Similibus.
                                                         lui  deschis,  şi  m’am  ales  cu  un  guturaiu,  căci  biata
        „Scoateţi  instrumentul  de  aici;  nu  mai  am  nevoe
                                                         femeie  ar  tăbărî  cu  dojenile,  asupra  mea,  ca  parlamen­
   de el!, strigai eu negustorului de pianuri.
                                                         tele  asupra  regilor.  „Cum  puteţi  fi  aşa  lipsit  de  jude­
        —  Mă opun la aceasta!, urlă portarul.
                                                         cată  la  vârsta  dvoastră,  domnule!“  ar  fi  neîncetatul
        —  Ba  îl  voi  scoate,  căci  îmi  garantează  creanţa,
                                                         cântec.  Ea  săraca  în  simplitatea  ei  crede,  că  judecata
   strigă negustorul.
                                                         creşte  şi  ea  cu  anii.  Iar  eu  îi  par  excepţie  în  pri­
        —  Te  voi  împiedeca  pe  ori-ce  cale,  zbiază  por­
                                                         vinţa asta.
   tarul, căci el răspunde de plata chiriei.“
                                                              Neavând  aceleaşi  motive  de  a-mi  ascunde  păţa­
        Sunt  trei  ani  de  atunci;  trei  ani  de  când  aceşti   nia  în  faţa  doamnei  de  Gabry,  îi  povesti-i  visul  cu
    ioi  imbecili,  victimele  complicităţii  lor,  se  ceartă  pen-   deamănuntul.  II  povesti-i  aşa  cum  e  în  ziarul  acesta  şi
    ru  o  proprietate  de  care  eu  singur  mă  folosesc,  stri­  cum  a  fost  pe  când  dormiam.  Căci  meşteşugul  născo­
    când  când  unul  când  celalalt,  că  pianul  e  al  lor.  în   cirilor  nu-I  cunosc.  Ce-i  drept,  povestind  sau  scriind
    /remea  asta  eu  cânt  la  un  pian,  care  nu  mai  este  al   ce  mi  s’a  întâmplat,  e  cu  putinţă  să  fi  adaus  pe  ici  pe
    îimănuia,  slăvind  înţelepciunea  Tatălui  Ceresc,  care  a   colea  împrejurări  sau  cuvinte  prin  apa  cărora  n’am  tre­
    »tiut  să  facă  din  prostia  insondabilă  a  oamenilor,  un   cut,  dar  n’am  făcut-o  ca  să  întortochez  adevărul,  ci
    :ontrapunct al uimitoarei lor răutăţi.               mai  mult  din  dorinţa  aceea  tainică  de  a  lămuri  şi  în­
                                         Trad. de: A. C.  tregi  ceea  ce  eră  întunecat  şi  încurcat,  şi  poate  ce­
   8   9   10   11   12   13   14   15   16