Page 10 - 1913-49

Pag. 722. C O S I N Z E A N A Nr. 49.

Cuvintele oratorilor improvizaţi erau din ce în ce mai unei uriaşe maşini de cotropire, aruncată peste Du­
înfierbântate. năre, înspre culmile Balcanilor.
încercarea durase prea mult; noaptea erâ târzie; Nici nu trecuseră încă cele trei zile decretate
ferestrele palatului regal rămâneau închise şi mute, pentru mobilizare, şi din toate unghiurile ţării se în­
dar mulţimea nu se răriâ şi nici glasul ei nu deveniâ dreptau spre Dunăre lungi trenuri militare, în chiote
mai puţin sonor. Erâ o încordare energică, ce nu voiâ de veselie, în sunet de goarne şi în glume rostite cu
să se fi străduit înzadar, ca o coardă de arc fără să­ seninătatea celor hotărâţi să înfrunte ori ce soartă. Pe
geată. Se simţiâ că, dacă acele clipe vor trece fără un tren erâ scris, cu slove albe, mari şi nesigure, dar
rezultat, se va p u t e â s ă t r e a c ă ş i a l d o i l e a m o ­ pline de atâta eroică credinţă: Express Vaslui-Sofia...
m e n t i s t o r i c , c e s c h i m b ă d e s t i n e l e O r i e n t u ­ Salutarea obicinuită erâ: „Să ne vedem sănătoşi, la
l u i , f ă r ă c a R o m â n i i s ă n u f i f o s t d e c â t p r i ­ Sofia! “ Şi în sufletele tuturora erâ mulţumirea liniştită
v i t o r i e n e r v a ţ i ş i n e p u t i n c i o ş i i Şi atunci ur­ a omului chemat să-şi îndeplinească o datorie mare,
mară să răsune în noapte silabisirile tăioase şi pă­ în faţa căreia toate celelalte rosturi ale vieţii rămân
trunzătoare: Vrem războiul Decretul! repetate de mii uitate şi fără de preţ. Virtutea războinică a neamului
de glasuri neobosite. nostru s’a arătat încă odată strălucită în această mi­
nunată neşovăire, în faţa viitorului de sânge şi de
Aproape de miezul nopţii se făcu mişcare la pa­
lat. Venerabilul preşedinte al conziliului de miniştri moarte; vor fi fost şi umbre, dar numărul şi întinde­
părăsi palatul şi voi să treacă printre manifestanţi. rea lor nici nu apar în tabloul luminos pe care l’a
Dar automobilul ii fu oprit în loc în mijlocul mulţimii oferit întreaga ţară în clipele acelei mari chemări.
şi de p r e t u t i n d e n i i s e c e r u , c u u l t i m a e n e r - în ziua de 1 Iulie, toate unităţile în formaţiuni
g i e, decretul! de războiu se găsiau, dacă nu într’o concentrare pro­
priu zisă, cel puţin în masse puternice pe malul ro­
Atunci preşedintele conziliului ceti, în bătaia vio­
lentă şi bărbăteşte fericită a inimilor tuturora, d e c r e ­ mânesc al Dunării şi trecerea începu.
t u l d e m o b i l i z a r e a l a r m a t e i r o m â n e , care Peste apele galbene irizate ale bătrânului fluviu,
chema sub arme î n t r e a g a a r m a t ă a c t i v ă c u trecură iarăş legiuni latine.
t o a t e r e z e r v e l e e i l Trecuseră încă acum optsprezece veacuri, pur­
tând solia civilizaţiei romane în codrii şi munţii vite­
Urale nesfârşite primiră cetirea acestui decret
jilor Daci, călcând hotarul Dunării, care a însemnat
care, dacă erâ pentru unii o sentinţă de moarte, erâ întotdeauna cel mai îndepărtat pas al civilizaţiei îh
pentru neamul românesc întreg, un s e m n d ă t ă t o r Răsărit; trecuseră apoi când stăpânirea lui Mircea-cel-
d e v i e a ţ ă , semnul chemării la r o l u l s e u i s t o r i c , Mare, în noaptea evului-mediu, se întindeâ în Dobro-
c a s ă - ş i d o v e d e a s c ă p u t e r e a ş i s ă - ş i î n f ă p ­
gea întreagă, încât îşi spuneâ voevodul „stăpânitor şi
t u i a s c ă d r e p t u l , pe care zadarnic căutase să şi-l
domn al Ungrovlahiei şi al ducatului Făgăraşului şi
apere altfel.
Almaşului... Şi peste amândouă malurile Dunării până
Glasul ţării fusese ascultat. la Marea cea mare şi al cetăţii Drăstorului stăpânitor“;
Mulţimea se răspândi în marşuri războinice. trecuseră şi când fulgerul răzbunării noastre, Mihai-
Vremea faptelor sosise. Dela cel mai înalt stă­ Viteazul, împrăştiase spaima paloşului său în întreg
pân al destinelor noastre, până la cel mai umil cetă­ pământul barbarilor Turci, până dincolo de Adrianopol,
ţean, nu străbăteâ acum decât un singur gând: că şi mai trecuseră, însfârşit, când părinţii noştri mergeau
aceste fapte să fie vrednice de faima trecutului şi de să cucerească cu sângele lor un nou pământ pentru
speranţele viitorului nostru. civilizaţie şi pentru libertate, să dea Bulgariei existenţa
politică, nădăjduind că astfel nu vor mai întâlni la
TRECEREA DUNĂRII Dunăre un hotar între barbarie şi civilizaţie şi nu vor
mai fi legaţi, pentru viitor, de greul lor rol de apără­
De pretutindeni, chemaţi ori nechemaţi, în roiuri tori ai culturei la porţile Orientului.
dese se strânseră urmaşii luptătorilor dela Griviţa şi în 1913 armatele române refăcură acelaş drum,
dela Opanez; satele, cu holdele aurii, rămâneau tăcute părând că vor să dărâme opera de acum treizeci şi
şi goale, iar casarmile şi depozitele din oraşe erau şase de ani; erâ numai o aparenţă. Românii îşi în­
furnicare de flăcăi grăbiţi, ce-şi căutau rostul lor în deplineau şi de astădată misiunea lor istorică la Du­
formaţiunile de războiu, furnicare pitoreşti prin ameste­ năre, numai barbarii erau alţii. în faţa crudelor pofte
cul de uniforme verzui, de cămăşi albe ale voinicilor de cucerire brutală ale unui popor prin nimic intere-
dela ţară şi de haine colorate ale celor dela oraş. în­ resant în istoria culturii, în faţa dovezilor sângeroase
cetul cu încetul însă, dar destul de repede pentru ca de procedeele cu cari înţelege să se ilustreze în do­
progresul să se simtă din oră în oră, enorma alcă­ minarea Peninsulei-Balcanice, Românii treceau, ca şi
tuire de forţe omeneşti se organiză, se sistematizâ, toţi strămoşii lor, să apere c i v i l i z a ţ i a ş i l i b e r t a ­
creşteâ în proporţii nebănuite, până când luă forma t e a , dincolo de malurile bătrânului fluviu, care rămâ-