Page 12 - 1913-49

Pag. 724. C O S I N Z E A N A Nr. 49.

Restul marşului până la Teliş, l’am făcut mai Dl GRÉGOIRE
uşor, - deşî eram din clipă în clipă mai sleiţi de pu­
teri. Ne întărise pilda lui Vlaicu şi a c e l u i l a l t a v i a ­ ANATOLE FRANCE
t o r , al cărui nume nu-1 putuserăm aflâl...
La Teliş, unde ajunserăm peste vreo două cia- Trăiâ, pe vremea când eu urmam liceul, unde
suri, ne aşteptă o crudă desiluzie. Băiejii noştri nu n’am învăţat lucru mare, un croitor isteţ, numit dl Gré­
erau să aibă prilejul de a-şi desfăşură e r o i s m u l . goire. Dl Grégoire nu-şi avea seamăn în a da unei
Trebuia, pur şi simplu, să descărcăm mai multe zeci tunici umeri, piept şi şolduri. Dl Grégoire îţi croia
de vagoane cu saci de făină, lăzi de zahăr, orez şi pulpanele cu o graţie singulară. Pantalonii îi făcea
alte alimente, necesare trupelor 1... cu aceeaş perfecţiune; umflaţi la şolduri şi stringân-
' '■'* 1
du-se bine în jurul ghetei. Şi cine eră îmbrăcat de
dl Grégoire, dacă mai ştia şi cum să poarte chipiul,
ridicându-i cozonacul după moda de atunci, acela
avea o bună înfăţişare.
Dl Grégoire eră un artist. Când apărea luni în
curte, pe timpul recreaţiei, purtând sub braţ o pânză
verde care învăleă două-trei capo-d’opere de tunici,
elevii cărora le erau destinate îşi părăseau partidele
Cu văl alb înfăşurată de bitiă şi-l însoţeau pe dl Grégoire într’una din să­
Iată Iarna nfrigurată
lile de jos, ca să 1? încerce uniforma cea nouă. Iar
— Bat-o bruma ei s’o bată!
dl Grégoire, atent şi meditativ, făcea pe postav tot
Călătoare zgribulită felul de semne cu creta. După opt zile, el aduceă în
Şi cu fata ofilită, aceeaş pânză verde, un costum fără cusur. Din pă­
De pe culmi înegurate cate dl Grégoire vindea foarte scump tunicele sale.
Duce n spate crengi uscate Aveă dreptul, căci eră fără rival. Luxul e totdeauna
Şi griji multe scrise n frunte
costisitor. Dl Grégoire era un croitor de lux. Parcă-1
Şi mai mari şi mai mărunte.
văd: palid, melancolic, cu un. păr alb şi frumos, şi
cu ochii lui albaştri, aşa de indiferenţi sub ochelarii
Iar alături pe cărare
de aur; era de o distincţie perfectă, şi dacă n’ar fi
Vine Gerul fără stare, fost pânza sa cea verde, l’ar fi putut luâ lumea drept
Cu tăişuri la picioare
Şi săgeţi în săculeţi un ministru. N’am nevoe să vă mai spun că povestea
aceasta nu e de azi. El Grégoire eră Dusantoy-ul li-
Să le mpartă la drumeţi. ceurilor. De sigur, că acorda credite foarte lungi, căci
Şi cum vin pe deal în jos clientela sa eră compusă din oameni bogaţi, adecă
Scârţâind pe drum gheţos, din oameni cari n’au întotdeauna vreme să-şi achite
Din culcuş ies spărioşi
Câţi tovarăşi credincioşi: nota; numai săracul plăteşte peşin. Aceasta nu din
virtute; dar fiindcă nu-i dă nimeni pe datorie. Domnul
Fulgişori din zări cereşti, Grégoire ştiâ că lumea nu se aşteptă la nimic mă­
Flori de ghiaţă pe fereşti, runt sau mediocru din parte-i, şi că datoră muşterii­
Babe albe cu poveşti, lor şi sie însuş să producă facturi tardive şi foarte
Săniuş cu zurgălăi urcate.
Dl Grégoire aveă două tarifuri, după calitatea
— Joacă Viscol după ei. —
furniturilor. El prevedeă, bunăoară, în tariful său, pal­
Dar Moş-Crivet degerat,
Iese numai pe nsărat mele de aur fin, brodate chiar pe guler, şi palmele
Cu toiag încolfurat. făcute din nainte, cu mai puţină delicateţă, pe un oval
mic, ce eră apoi prins de gulerul tunicei. Aveă dar
Urletele umplu valea, tariful mare şi pe cel mic. Dar tariful cel mic, şi încă
Viforul le-afine calea, te sărăceă. Elevii care-si comandau uniformele la dl
Vântul geme, cânii latră, Grégoire, constituiau o aristocraţie, un fel de high-
life în două grade, la care se deosebeau gulerile bro­
Cât de bine-i lângă vatră! date de cele nebrodate. Starea părinţilor mei nu-mi
Vai de cei ce n au cojoc permiteau să nădăjduesc a intră vreodată în clientela
Şi nici lemn de pus pe foc... „selectă“ a dlui Grégoire. Mamă-mea/care guvernă
modesta noastră casă, nu eră bogată; şi, ceea ce e
AURELIA POP
mai grav, eră şi caritabilă. Caritatea ei o îndrumă să
facă lucruri, cari arătau bunătatea inimei sale, - n’a