Page 3 - 1913-49

Nr. 49. C O S I N Z E A N A Pag. 715.

UN POET INDIAN codrii din ţara lui, ruinele ei gran­
Cetitorii ştiu cu toţii că Nobel, dioase, dulceaţa vântului şi-flacăra
inventatorul dinamitei, a lăsat imensa amorului indian.
lui avere pentru scopuri mecenatice. In opera lui vezi înainte de toate
O parte din venitul ei se consacrează o afirmare estrem de originală şi a-
în fiecare an pentru premiarea medi­ devărată. El constată că biruitorul
cilor, chimiştilor, fizicianilor, scrii­ a fost cucerit la rândul său de pă­
torilor şi pacificiştilor, de toate nea­ mântul indian. Englezii cari vin să
murile, caii vor fi atras asupra lor locuiască în India, nu o mai pără­
atenţia lumei culte. sesc până la moarte. Nordul brumos
Ceea ce l’a împins pe Nobel la şi rece nu are puterea să-i mai
aceste acte de înaltă filantropie, atragă din mijlocul orientului scân-
este probabil, un sentiment de re- teetor, care le dospeşte în suflet o
muşcare. El a voit să atenueze întru blândeţe şi o poezie nouă, pe care
câtva rezultatele distrugătoare ale nu le-au cunoscut până atunci. Aşa
năpraznicei lui invenţiuni. El şi-a bunăoară, cum cântă el în admira­
spus de sigur că dinamita va servi bilele versuri de mai jos:
mai mult războaelor dintre oameni. Omul alb şi blond
Şi a voit ca savanţii, scriitorii şi Rabindranath Tagor. strânse mai tare la piept
pacifiştii, cari sunt, în principiu, o- Trupul de aur al indianei,
puşi războaelor, să fie răsplătiţi. a înţeles-o şi o iubeşte. Poetul in­ trupul ei subţire şi mlădios
Dela moartea lui Nobel, numă- dian posedă o vastă cultură literară Şi privea în luceferii ei dulci
cu încântare şi cu uimire
roşi au fost învăţaţii şi scriitorii cari şi artistică, în senzul cel mai euro­ Razele lunei râdeau prin pagodă.
au fost premiaţi de academia sue­ penesc al cuvântului. Dar în versurile
deză. Ei au fost luaţi din toate lui, el a rămas orientalul visător şi Şi se întrebă cuceritorul
sub chipiul lui de pânză albă:
neamurile. Ştim că printre ei au feeric, misterios şi eclatant, ce se „Oare ce să fie şoaptele acestea
figurat poeţi ca Sully-Prudhomme şi scaldă în clarul albastru al lunei in- din văzduhul apropiat
Carducci, pacifişti ca Bertha von diane. El cântă cu o măestrie rară Şoaptele acestea cari mă ating
Suttner, romancieri ca Sinkiewici şi farmecele ţărei lui şi reveria nea­ ca nişte aripi de colibri ?“
Rudyard Kipling, poeţi epici ca Mis­ mului din care face parte. Vântul suav murmură prin pagodă.
tral. Ei fac parte, după cum vedeţi, El are mai ales cultul artistic şi Şi îşi mai zise omul blond:
din mai multe neamuri, dar cu toţii pe acela al trecutului. Am cetit o „De ce simt eu
au fost de rasă albă. poemă a sa în traducere franceză în sufletul meu scânteetor,
atâta flacără şi atâta duioşie
Anul acesta premiul pentru poe­ în care valurile Gangelui murmură De ce este aşa de mare,
zie a fost dat unui indian din India. melodios, şi în care razele lunei se aşa de neînţeles de mare, iubirea mea?“
Numele lui este Rabindranath Tagor. plimbă prin ruinele de marmoră ale Frunzele uscate foşneau prin pagodă.
Cetitorii îi pot privi chipul în gra­ vechilor pagode. Nu cunosc nimic Şi razele lunei, şi vântul,
vura care însoţeşte acest articol. mai dulce, mai diafan, mai curat ca şi frunzele şoptiră:
Trăsăturile lui sunt ale unui a- versurile acestea. Intrânsele simţi îm­ „Fiindcă în locul acesta
devărat poet. Şi ceea ce izbeşte dela prăştiat sufletul mistic şi misterios au iubit odinioară indieni
Au iubit cu foc,
prima vedere este asemănarea pe al indianului, cu indolenţa lui suavă
cu lacrămi şi cu sânge
care o prezintă cu capul lui Christ. şi aurită. Cum numai indienii ştiu iubi,
Aceeaş fizionomie fină şi nervoasă, Şi Rudyard Kipling a cântat In­ streine cu inimă de peatrăl
aceleaş bucle în jurul aceleiaş frunţi, dia în pagini neperitoare. Dar câtă Sufletele lor rătăcesc prin pagodă“.
aceeaş barbă şi aceleaş mustăţi. O deosebire între versurile şi proza F. N.
blândeţe nobilă se desface de pe hotărâte ale cuceritorului alb şi între n a n
‘ chipul acestui fiu al Gangelui. In poezia lină, duioasă, scăldată într’o Electrocultura.
ochii lui străluceşte poezia. lumină albastră, a indianului cucerit.
Versurile sunt fermecătoare. Ra­ Rabindranath Tagor a cântat cu o Scriitorul englez H. G. Wells, a
bindranath Tagor şi-a făcut studiile jale adevărată vitejia şi nenorocirea scris mai acuma câţiva ani un ro­
în apusul european şi mai ales la neamului său supus. Dar el nu izbuc­ man întitulat: „Vin uriaşii“. Eroul
Londra, unde a stat timp îndelungat. neşte niciodată în revoltă, ci îşi de­ romanului descopere hrana, care
In imensa metropolă de pe malul turnează privirile cu durere dela în­ face să crească plantele şi anima­
Tamisei a intrat el în atingere, el cătuşarea poporului indian, ca să lele : hrana zeilor.
orientalul cel mai pur, cu civilizaţia cânte cu o spontaneitate şi cu o E drept că hrana aceasta a zei­
din occident. Civilizaţia aceasta el graţie singulară foşnetul imenşilor lor nu s’a aflat, dar suntem pe drum