Page 6 - 1913-49
P. 6

ag. 718.                                 C O S I N Z E A N A                                 Nr. 49.

        sângelui.  Să  razimă  pe  constatarea
        că  aceşti  curenji  tac  să  curgă  mai
        repede  lichidele  vâscoase,  cari  îşi
        pierd  din  vâscositatea  lor.  Urmarea
        e  că  celulele  la  animale  ar  fi  pu­
        tând  să  ia  hrană  mai  din  belşug
         din  sângele  care  circulă  mai  re­
        pede.  în  modul  acesta  s’ar  explică
        fenomene  cu  puii  de  găină,  poate
        şi cu copiii, dacă să va dovedi real.
            Ori  cum  problema  electroculturei
         la  plante  şi  la  animale  este  la  or­
         dinea  zilei  şi  poate  să-i  datorim  o
         revoluţie  în  agricultură,  în  creşterea
         vitelor,  ba,  cine  ştie  —  poate  şi  în
         îmbunătăţirea raselor omeneşti.
                                 Cronicar.
                       n  a  n
                UN REGE NEBUN...
         — Trista poveste a lui Otto al Bavariei. —
            In  toamna  asta  tronul  Bavariei
         şi-a  căpătat  Domn  nou,  pe  Ludo­
         vic,  care  eră  pân’aci  numai  regent,
         domnitor  în  numele  adevăratului
         Rege,  —  care  însă  numai  de  aceea
         nu  ştia,  că  el  e  „Rege“,  capul  în­
         coronat  al  unei  ţări.  Trista  poveste
         a acestui nenorocit e următoarea:
            încă  la  vârstă  de  25  ani,  la  1873,
         pe  când  eră  numai  Moştenitor  de
         Tron,  el  a  fost  atins  de  o  uşoară
         întunecare  a  minţii,  dar  eră  altfel     Noul Rege al Bavariei, Ludovic III., ales de Adunarea naţională în locul
         mai  mult  bine,  decât  rău.  La  1885                  Regelui Otto, care e nebun de 40 de ani.
         îi  veni  rândul  la  Tron.  Mintea-i  eră
         întunecată,  mai  avea  însă  momente   —  nimic  nu-1  mişcă,  stă  privind   săi,  cari  să  constate  şi  ei,  oficios,
         lucide.  Dar  starea  lui  se  agrava  pe   fix  în  pământ,  nici  macar  nu-şi  ri­  că  regele  e  în  stare  aşa  de  tristă,
         timp  ce  trecea,  până  ce  nefericitul   dică  privirea  de  jos.  Doar  instinctul   încât  nu  mai  foate  fi  vorbă  de  o
         trebui  păzit  ca  ori-ce  nebun  de  rând,   foamei  de-1  împinge  să-şi  caute   revenire  a  lui  la  fire  şi  la  domnie,
         pus  adesea  în  cămaşa  de  forţă  şi   hrana.  Iar  aceea  cam  ştie  unde  e  şi   S’au  dus  doi  deputaţi,  conduşi  de
         aşa  redus  la  linişte,  ca  să  nu-şi  fie   se  duce  şi  îşi  ia,  şi  mai  mult  în­  mareşalul  curţii,  naintea  regelui.  El
         stricăcios  sieşi  ori  celor  din  jurul   ghite aşa hop, decât macină cu gura.  se  află  în  o  sală  splendidă  de  re­
         seu!  Din  vreme  în  vreme  se  liniştea,   Totuşi  Bavarezii  au  ţinut  samă   cepţii,  sală  a  cărei  păreţi  şi  uşi  sunt
         îşi  mai  veniâ  în  ori,  ba  avea  mo­  că  e  Regele  lor  şi  până  trăeşte  au   căptuşite  gros  cu  un  fel  de  perini,
         mente  lucide  deplin,  când  se  inte­  dorit  să-l  lase  în  tron,  punând  lângă   ca  izbindu-se  nenorocitul  vreodată
         resă  de  lucrurile  de  domnie,  dar   el  drept  Regent  pe  Moştenitorul  de   de  ele,  să  nu-şi  poată  face  rău.  Tot
         băgase  de  seamă  că  e  bolnav  şi  o   tron,  Principele  Leopold.  Dar  acest   aşa-s  căptuşite  toate  odăile  în  care
         tristeţă  adâncă  îl  cuprindea,  îl  apucă   principe  a  murit  şi  a  urinat  fiiul   are  el  umblare.  Cei  doi  trimişi  ai
         plânsul  şi  iar  îşi  perdeâ  firea,  de-   său  Ludovic  ca  Regent,  şi  şi  a-   adunării  naţionale,  întraţi  în  sală,
         veneâ  furios  şi  iară  trebuiau  să-l   cesta  a  îmbătrânit  tot  ca  Regent,   au  văzut  în  cel  mai  întunecos  colţ
         lege  şi  să-l  închidă  şi  să  stea  zi  şi   fără  a  avea  nădejde  să-şi  pună  co­  al  ei,  între  două  ferestre  cu  perde­
         noapte  lângă  el  păzitori  speriaţi  şi   roana  pe  cap,  —  deşi  el  e  adevă­  lele  lăsate,  un  om  înalt,  bine  zidit,
         îngroziţi!  Asta  a  durat  aşa  mai   ratul  cap  al  ţării  sale,  —  căci  ne­  care  face,  fără  întrerupere,  trei  paşi
         mult  de  17  ani.  După  acest  timp   bunul n’are de gând să moară...  repezi  nainte  şi  trei  paşi  mai  aşe­
         mintea  sărmanului  Rege  s’a  întu­    Aşa  în  toamna  asta,  dieta  Bava­  zaţi  napoi,  fără  să  rămână  nici  o
         necat  cu  totul;  de  10  ani  nu  mai   riei  s’a  hotărât  a  luă  totuşi  măsuri   clipă  stând  pe  loc;  mânile  şi-le
         are  nici  o  clipă  lucidă,  nu  îl  mai   de  a  pune  capăt  acestei  stări  nefi­  agită  mereu  pe  sus,  descriind  cu
         mişcă  şi  interesează  nimic  din  jurul   reşti  de  lucruri,  şi  a  detrona  pe   ele  rotocoale  în  aer  şi  degetele  i-s
         seu,  e  numai  un  mort  viu,  de  care   nefericitul  Otto,  şi’  a  proclamă  de   în  nesfârşită  mişcare;  odată  duce
          nimeni  n’are  vre-un  folos,  cu  care   Rege  pe  adevăratul  rege,  Principele   mâna  la  cap,  odată  o  izbeşte  în
          nimeni  nu  se  mai  poate  înţelege.   regent Ludovic.                 sus  spre  tavan,  ca  şi  cum  ar  vrea
          De  strâgi  pe  el,  de-i  râzi,  de-i  plângi,   Ca  s’o  poată  face  aceasta,  par­  să  dee  în  cineva;  şi  bolboroseşte
          de-i  faci  muzică  ori  zgomot  brutal,  lamentul  a  trimis  doi  delegaţi  ai  cuvinte tulburi, frânturi de cuvinte
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11