Page 9 - 1913-49
P. 9
Trăsuri elegante şi automobile împodobite cu frumu
d â n t e c seţile de totdeauna ale Capitalei, nu mai treceau; li
niştitul public de trecători fără de grabă, cari par veci
Eu n am strămoşi, care prin veacuri nie în haine de sărbătoare, făcuse loc unei mulţimi]înfier-
Cu faima lor au strălucit,
Şi nare amintiri, nici fapte bântate şi răscolite mereu de glasuri, ca valurile -mării
Treculu-mi trist şi obidit. de-un vânt ce suflă din larg; bătrâni şi tânări, săraci
şi bogaţi, jacheta pariziană lângă bluza lucrătorului şi
N’am aur să-l aştern cu sete
In calea visului ceresc, lângă cămaşa albă de pânză oltenească, formau o
A lui curată întrupare singură massă însufleţită de o singură simţire!.
Eu n am palate so primesc. Şi creştea mereu poporul celor adunaţi, căci va-
luri-valuri veniau manifestanţii să se oprească în faţa
Eu n am prietini lângă mine
Să stea în bine şi năcaz, palatului, ca înaintea unui dig sonor. Ici răsuna un
De plâng, doar soarele mă vede marş războinic, cântai de glasuri bărbăteşti, peste a
Cu lacrimile pe obraz. căror disarmonie depărtarea arunca un văl liniştitor;
colo o fanfară improvizată începea un imn ale cărui
Eu n am şi n am avut nimica, note se pierdeau curând în urale şi aclamaţiuni; peste
Doar sufletul învestmântat
în haina albă a credinţei, tot dominau placardele albe cu litere negre, mărturi
Dar şi pe-acela mi lam dat. sind în câteva cuvinte toate simţămintele mulţimii:
Cerem mobilizarea! Jos Austria perfidă! Jos Bulgarii!
Şi ţi lam dat, mireasă dulce, Vrem războiu! Şi aceste ultime cuvinte, Vrem războiu!
Cu-atâta drag. Şi-mi pare bine.
Azi n’am nimic. Dar lumea 'ntreagă erau apoi repetate de sute de glasuri, în silabisiri
E-a mea, căci azi te am pe tine... scurte, tăioase şi pătrunzătoare, menite să răzbată prin
zidurile groase, dindărătul cărora mult aşteptatul ordin
I. U. SORICU
întârzia să sosească.
Piaţa într’acest timp îşi schimbă mereu înfăţişa
rea şi sufletul mulţimii căpătă expresii din ce în ce
mai violente. Se înoptase; între felinarele din faţa pa
„PRIN BULGARIA“ latului fuseseră legate placarde uriaşe, ale căror în
semnări sunau atât de bizar în monotonia sigură a
Lăsăm să urmeze mai jos câteva pagini din intere politicei noastre de până atunci: Ne-am săturat de
santa broşură apărută la Bucureşti (editura „Flacăra“) de Austria! Trăiască România mare! Vrem războiu!
spre ridicarea României asupra Bulgariei şi răvârsarea ar
matelor române asupra câmpiilor Bulgare. Broşura se de Grilajul palatului devenise un gard viu de oa
schide cu capitolul, care arată cum decretul de mobilizare meni, din ce în ce mai strâns, din ce în ce mai în
a fost, aşazicând, zmuls de mulţime, de voinţa ţării, dela sufleţit, din ce în ce mai greu de desprins de suliţele
Domnitor, care se îndoia încă, de e bine aleasă ori nu de fer, încoronate din loc în loc cu coroana regală.
clipa păşirii, şi, om cumpătat, cu multă socoteală, amână Dacă în alţii eră puterea să judece şi să decidă,
încă din clipă 'n clipă decretarea mobilizării. Iată cum de
scrie broşu a dlor P a u l ş i M a r c u , aceste momente ho de sigur că inima şi avântul erau în acea mulţime
r
tărâtoare: anonimă din piaţa palatului regal, mulţime care aveâ
să se înşire în batalioane de eroi necunoscuţi dincolo
GLASUL ŢĂRII
de Dunăre, unde o chemă o datorie, în faţa căreia
Piaţa palatului regal din Bucureşti avea în amur toate celelalte legături ale vieţii trebue să tacă.
gul zilei de 19 Iunie o înfăţişare cu totul neobicinuită. Minutele treceau grele şi orele se puteau numără