Page 15 - 1913-50

N r . 5 0 . C O S I N Z E A N A Pag. 743.

— M’ar încânta foarte mult cântecul acesta, îmi Credea că-i bolnav şi se temea să nu se îmbolnăviască
zise dânsa. Povesteşte-mi amintirile dtale; vorbeşte-mi, şi mai rău. Apatia lui însă aveâ altă pricină.
ca şi când ai vorbi unei bătrâne. Azi dimineaţă şi-aşa „Tata intrase în 1801 la biurourile marinei sub dl
mi-am găsit în păr trei fire albe. Decres, şi a dat dovadă de un adevărat talent la ad­
— Nu-ţi pară rău, că le vine şi lor rândul, doamnă: ministraţie. Erâ mare activitate atunci la departamen­
vârsta numai pentru aceia e bucurie, cari o consideră tul marinei, şi tata ajunse în 1805 şeful diviziunei a
într’adevăr ca atare. Şi când după ani îndelungaţi dia­ doua administrative. In anul acesta îi ceru împăratul,
dema dtale neagră va fi brodată cu o spumă uşoară căruia îi fusese semnalat de ministru, un raport asupra
de argint, să şti că ai câştigat o frumseţe nouă, o organizaţiei marinei engleze. Lucrarea aceasta, care
frumseţe mai puţin vioaie, dar mai înduioşetoare decât purtă, fără să-şi dea seama redactorul, pecetea unui
cea dintâi, iar tovarăşului dtale de vieaţă tot aşa de spirit foarte liberal şi filozofic, nu fu terminată decât
drag o să-i fie părul cel alb, cum îi e de dragă bucla în 1807, cam la vreo optsprezece luni după înfrânge­
aceea neagră, care i-ai dat-o, când v’aţi căsătorit şi rea dela Trafalgar a admiralului Villeneuve. Napoleon,
pe care o poartă în medalion de parc’ar fi un lucru care din ziua aceasta nu mai voiâ să audă de corăbii,
sfânt. Bulevardele acestea sunt largi şi puţin cercetate. frunzări memoriul cu mânie şi-l aruncă în foc strigând:
Putem vorbi în dragă voie până acasă. O să-ţi spun „Fraze! fraze! fraze!“ Pe tata îl înştiinţară, că aşa de
mai întâi cum am cunoscut de tatăl Clementinei. Dar mare a fost mănia împăratului în clipa aceea, încât şi
să nu te aştepţi la nimic neobicinuit, la nimic mai în­ în foc a mai călcat cu cisma manuscrisul. De altfel aşa-i
semnat, căci te înşeli, doamnă. erâ obiceiul, când erâ iritat: călcâ în picioare jarul
„Domnul de Lessay locuia într’o casă de pe Ave­ până i se înroşiau tălpile.
nue de l’Observatoire, la etajul al doilea. Faţada de „Tata nu s’a mai ridicat niciodată din disgraţia
ipsos a acestei case, împodobită cu busturi antice, şi aceasta; şi cu siguranţă zădărnicia sforţărilor sale spre
grădina mare şi neîngrijită, fură întâiele imagini, ce mi a face ispravă bună, a fost pricina apatiei în care a
se întipăriră în ochii mei de copil, şi fără îndoială când căzut mai târziu. Cu toate acestea Napoleon, când s’a
îmi va sosi ceasul, tot ele vor fi cele din urmă, cari reîntors din Elba, îl chemă la sine şi-l însărcină, cu
se vor strecură sub pleoapele-mi întunecate. Căci în redactarea în spirit patriotic şi liberal, a proclamaţiilor
casa aceasta m’am născut, în grădina aceasta am învă­ şi buletinelor cătră flotă. După Waterloo tatăl meu,
ţat a simţi şi a cunoaşte câte ceva din universul acesta mai mult întristat decât surprins, a stat la o parte şi
bătrân, căci aici îmi întindeam eu jocurile. Oh, clipe nime nu i-a tulburat liniştea. Doar din când în când
de farmec, clipe sfinte sunt acelea, când sufletul fra­ se mai spuneâ, că-i jacobin, că-i vampir, că-i unul din­
ged descopere în faţa sa lumea aceasta, care îl de- tre aceia, pe cari nu-i poţi vedeâ niciodată. Fratele
1
smiardă cu strălucirea şi vrăjile sale misterioase* Cre- mamii, cel mai mare, Victor Maldent, căpitan de in­
de-mă, doamnă, universul nu-i decât reflexul sufle­ fanterie, pus la demisoldă în 1814, şi concediat în 1815
tului nostru. agravă prin ţinuta sa neplăcută şi mai mult năcazurile,
„Mama eră o fiinţă bine înzestrată delà fire. Se ce căzură pe capul tatălui meu, cu prăbuşirea Impe­
scula deodată cu soarele, ca păsărelele, cu cari de alt­ riului. Căpitanul Victor strigă în gura mare prin cafe­
fel se asemănă foarte mult; aceeaş sârguinţă casnică, nele şi pe la balurile publice, că Bourbonii au vândut
acelaş instinct de mamă îl aveâ ca şi ele, aceeaş veci- ţara, au vândut-o Cazacilor. La fiecare descopereâ
nică nevoe de a cântă, acelaş fel de farmec brusc, pe câte-o cocardă tricoloră în căptuşala pălăriei, şi de­
care-1 simţiam eu foarte, ori cât eram de copil. Era monstrativ purtă un baston, cu mânerul astfel strun-
sufletul casei, totul erâ plin de activitatea ei orân­ guit, încât umbra lui erâ silueta lui Napoleon.
duită şi senină. Pe cât erâ dânsa de vioaie, pe atât de
„Dacă n’ai văzut, doamnă, anumite litografii de
tacticos erâ tata. îmi aduc aminte de faţa lui liniştită Charlet, nu-ţi poţi face ideie de fizionomia unchiului
străbătută din când în când de câte un zimbet ironic. Victor, când se plimbă prin grădina Tuileriilor, strâns
Erâ pururi obosit, şi-i plăcea obosiala. Se aşeză în fo­ cu eleganţă în redingota sa ceaprăzată, purtând tot­
tei lângă fereastră şi ceteâ de dimineaţa până sara. deauna crucea de onoare şi un buchet de viorele
Delà dânsul am moştenit eu dragostea de cărţi. In bi­
la piept.
blioteca mea am un Mably şi un Raynal, adnotate de — urmează —
mâna lui delà început până la sfârşit. Nu erâ chip să
se amestece şi dânsul în treburi. De câte ori încercă
mama cu şiretlicuri gingaşe să-l scoată din starea asta
de repaos, îşi ridică fruntea şi-o priviâ cu blândeţa a- Citiţi splendidul roman „Misterul
ceea neînduplecată, în care stă adevărata putere a fi­ poetului“ de Antonio Fogazzaro.
<(
rilor lipsite de energie. Biata femee erâ desnădăjduită; Editura: „Librăriei S. Bornemisa ,
cu înţelepciunea aceasta contemplativă nu se putea îm- Orăştie. — Preţul 2 coroane, franco.
păcâ de loc, căci ea nu cunoşteă decât grijile şi lucrul.