Page 3 - 1913-50
P. 3
Nr. 50. C O S I N Z E A N A Pag. 731.
şului şi omoară nobilimea. Care
veste a doua zi s’a şi întărit. în Mi-
haleni pe dl Csiszâr Lăszl6, cu doi
copii ai săi, l’au omorât iobagii săi
proprii. - 5-ta 9-bris (ceteşte: quinta
novembris = într’a cincilea Novem
ber), toată ziua s’au adunat grupe-
grupe Valahii în jurul oraşului, a-
nume la Cernize, dar neîiind destui
la număr, în ziua aceea nu loviră
oraşul, ci se duseră la Câmpeni,
acolo pustiiră pe Unguri, pe cari
nu-i aflară acasă, le dărâmară ca
sele, avutul li-1 cărară. A doua zi
în zori, anume 6-ta novembris, luând
încă mulţi pe lângă ei din Câmpeni,
circiter şase mii de oameni, acopăr
ca un nor dealul deasupra Abrudu
lui spre Roşia şi dimineaţa la opt
ciasuri se aruncă cu zbierete îngro
zitoare asupra oraşului, inundă tot
oraşul strigând: Până la unu omo-
râm pe toţi Ungurii.
Nota-bene. Nainte de a veni în
Contele Ottocar Czernin, spirit liberal în înţelesul nobil al cu oraş, oraşul a trimis o deputăţie
vântului. Să spune că e om de încre
noul ambasador austro-ungar la naintea lor, ca să ştie dela ei că
de e, intim, al Moştenitorului de Tron,
Bucureşti, - în jurul căruia se făcu ce vreau? De le trebue vin, mân
viitorului nostru Monarch. Prin ur
şi se mai face atâta vorbă p in ziare, care, bani, capătă, sau de au ceva
mare şi cu ideile stă aproape de ale
pentru părerile lui cari merg într'a- scop contra anumite persoane, pe
înaltului seu protector.
colo, că politica Monarchiei austro- acelea le dau afară, numai să nu
ungare trebueşte pusă pe alte temeiur , □ □ □
pustiască oraşul. Dar răspunsul a
pe temeiuri mai fericitoare pentru fost: Ungurii trebue să-i stârpim
toate popoarele monarchiei, dacă e UN DOCUMENT
ca viitorul ei să fie asigurat pe timp de pe vremea lui Horia. până ’ntrunul.
îndelungat. îndeosebi e contra politi De aceea în noaptea întunecoasă
„Archiva Istorică“ maghiară din
cei şoviniste dela Budapesta, care rui de sexta 9-bris (şase Nevembre) în
Pesta a publicat în un număr al său,
nează simpatiile ţărilor vecine. tre un plâns de nedescris, vaete şi
un document de pe vremea lui Ho
Ajuns Ia Bucureşti, după primirea ria, scris de un anumit Szabo Păi, puşcături, au dărâmat oraşul, în case
la Curte, Esc. S’a s a prezentat şi la n’a rămas nici un cuiu de fer, uşile
Clubul cetăţenilor austro-ungari, un fost în funcţia de predicator la bi şi dacă au fost lăsate deschise, au
serica reformată din Abrud, în zi
de 1 aşteptau, ca să 1 salute, reprezen fost crepate de ei, ţâţânile li s’au
tanţii de toate naţiunile din Austro- lele revoluţiei lui Horia. Acest preot luat jos; lucrurile de casă, paturi,
ungaria, aflători la Bucureşti. — La şi-a scris atunci în proaspăt impre scaune, dulapuri, tot a fost pustiit,
cuvintele de salut al lor, contele Czer siile, cât după văzute, cât după au hainele de pat le-au cărat, penele
nin a răspuns printre altele: zite, asupra atacului dat de Moţi
din saltelele de puf, le-au aruncat
„Aici, în clubul Dvoastre, toate na asupra Abrudului, şi scrisoarea lui pe drum; buţile din pivniţi le-au
ţiunile şi-au dat întâlnire şi trăesc în se păstrează ci-că în original în ar desfundat şi vinul l’au vărsat. Haec
cea mai bună armonie, nu ca la noi chiva diecezei reformate târnăvene. facies Trojae cum caperefur erai.
în ţară.. Iaca scrisoarea pretinsului martor
„Doresc din tot sufletul, ca a- al acelor vremi, — care, vădit, (Aşa s’a făcut cu Troia când a fost
c e a s t ă a r m o n i e sa. treacă şi din pune şi multă închipuire, mărită de cuprinsă). Aşa faţă tristă are azi
colo, î n ţ a r a n o a s t r ă , şi să ser spaimă, şi veşti aduse de faimă: Abrudul, că nici în o sută de ani,
vească acolo ca pildă diferitelor na ori doară niciodată, nu-şi mai vine
ţiuni. „ î n acest an coreni, 1784, la 3 la starea lui de mai nainte.
„Numai prin armonie va puteă November a sosit la Abrud ştirea, Aşa fel prădând bunurile din a-
triumfă ideea unităţii popoarelor din că o mulţime neregulată de popor, fară lumeşti ale Maghiarilor, — pe
monarhia austro-ungară l. u sub conducerea unui valah cu nu Valachi nu i-au supărat cu nimici —
E un suflet foarte deschis şi un mele Hora, pustieşte pe Valea-Cri- s’au întins după sufletele lor, după
\
