Page 6 - 1913-50
P. 6
Pag. 734. C O S I N Z E A N A Nr. 50.
cousin“... — Principele Cregni s’a
iritai şi certat un an întreg cu re
gina Cristina pe tema, că la marile
recepţiuni, pe care scaun se şadă!
— Intre anecdotele din cercurile
înalte cari ţin asa de mult la for
mele etichetei şi n’ar slăbi Doamne
păzeşte ceva din „dreptul“ lor, —
se găsesc cu sutele cazuri duse
pân’ la absurd, din discutarea locu
lui ce se cuvine, după etichetă, după
rang, ba unuia, ba celuilalt din cu
tări înalţi domni ce-şi vin în cale
colo ori colo. Odată două înalte
personagii de curte s’au întâlnit cu
trăsurile în o stadă cam îngustă, a
Paris-ului. Unul trebuia să ferească
niţel din calea celuilalt, şi erâ bine,
puteau trece în dragă voe. Dar care
să ferească? Nici unul nu se simţea
mai „puţin“, deci îndatorat a-i feri
celuialali din drum. Şi au stat, mă
rog, aşa, cu trăsurile faţă ’n faţă,
timp de 4 ciasuri bune în uliţă 1
Cocişii se spârdăiau unul la altul,
Doi fericiţi... Sunt cei doi premiaţi cu marile premii Nobel (de câte 190.000 franci): dar, îndemnaţi de Domnii dela spate,
Cel dela stânga e Profesor Dr. Carol Richet, care a câştigat marele premiu pentru nici unul nu voia să sucească gâtul
descoperirile sale în ştiinţa medicală. — Al doijea e poetul indian Rabindranath calului un pic la dreapta...
Tagore, despre care am scris în numărul trecut. îi aducem fotografia de nou, fiind
asta una din cele mai noue şi reuşite fotografii a ilustrului poet de pe ţărmii Gangelui. Şi şi azi se întâmplă destule
supărări, unele de moarte, pentru
de Capul încoronat. Şi pentru ca ruşinea asta de-a nu se supune e- drepturi închipite de personagiile
să-şi ştie fiecare locul şi să şi-l o- tichetei ce să cere la o regină 1.. De din jurul curţilor, pe temeiul neste
cupe fără supărare şi multă căutare, aceea dacă vedeau că regina după matei de etichete.
s’au făcut regulele etichetei de Curte, cină, rămâne încă la masă şi n’are □ □ □
unde se spune fiecărui om ce rol, gând să se ridice, — atunci două-
ce onor, i se cuvine, — şi de asta trei dame de curte ale ei se furişau MARELE TUNEL
să se ţină. la spatele ei şi, fără să şi bage ea intre Calais şi Dover, preocupă
Regulele acestea ale etichetei îşi de seamă, îi despleteau iute-iute iarăş lumea franceză şi engleză. La
au altfel istoria lor până în timpu părul, altele se vârau sub masă şi-i început se vorbea despre posibili
rile cele mai vechi. Pe vremurile trăgeau ghetele din picioare şi pe tatea de a săpa grandiosul tunel,
cele mai vechi, d. e. în zilele lui Dio- sus o duceau iute la p a t î care să împreune pe Francia cu
clejian şi alui Carol cel Mare, erau — Când regele vreâ să bee un Anglia pe sub fundul mării, — nu
în plină strălucire la Curţile lor. Dar păhar de vin, face un semn cu mai ca de un plan cât aievea, cât
nicăiri ele nu s’au dus până la aşa mâna stângă marelui păharnic, care fantast. Dar marii ingineri nu şi-au
o desăvârşire, ca la curtea Spaniolă, stă mereu lângă masă. Păharnicul dat pace, au lucrat planurile aşa
în zilele de glorie ale Spaniei. Şi se duce îndată la masa pe care e în toate amănuntele şi le-au făcut
azi eticheta spaniolă tronează la pus vinul regelui, face semn pur calculii în toate direcţiile, — şi de
Curţi. La Curtea Vieneză, de pildă, tătorului de mâncări şi beuturi să cheltueli şi de rentabilitate, — în
pe timpul împăratului Iosif II. era o vie. Acesta merge, i se pune din cât au băgat ideea asta în capul
stricteţă de îngrozit întru ţinerea re- sticla cu vin, un pic de vin în un guvernelor dela Paris şi Londra,
gulelor de etichetă. Dar de sunt prin păhar să-l bee, ca să se vadă că şi acelea acum s’au şi hotărât, ca
tre aceste regule unele cuminţi, cu nu e cumva otrăvit, — dupăce s’a dară să se încerce realizarea gran
rost, sunt şi unele fără nici un scop. întâmplat asta, maestrul suprem de diosului plan.
De pildă una din poruncile etichetei curte, conduce pe păharnic cu sticla La început Englezii nu prea vo
spaniole, prescrie, că regele şi re cu vin până lângă masa regelui. iau să stee de vorbă, căci se te
gina trebue să se culce iarna la 9 Acî un curtean ridica sticla, altul meau, că într’o zi, cu ajutorul ace
ore, vara la 10. Maria Luisa, soţia ţine tasa şi al treilea pune în pă lui tunel, poţi repezi o armată pu
lui Carol II. ci-că a păţit’o de a ră har şi aşa ajunge în sfârşit şi ternică, de pe ţărmii Europei, pe
mas de poveste, cu regula asta. Nu Regele să poată bea păharul seu uscat în Anglia, şi ea de aşa ceva
se putea culca doamne fereşte la 9 de vin. A n’are lipsă, că ea pe ape e doamnă
ore. Ar mai fi stat o oră barem de — în politică eticheta joacă şi şi stăpână, dar amatelor pe uscat,
vorbă cu mesenii şi curtenii sei, - ea rol adesea pân’ la nebunie. Rusia , nu prea are ce le pune în faţă. In
ei, dar asta se lua drept mare ne a purtat un războiu cu Francia, ginerii englezi şi francezi au lini
cuviinţă din partea reginei, şi de pentrucă Napoleon, plin de îngâm ştit însă pe guvernul britanic, ară-
aceea femeile din jurul ei făceau fare, n’a voit să agrăiască pe Ţarul tându-i că de asta n’are să-i fie
tot ce le stâ în putere, s’o scape de cu cuvintele pretineşti, intime „cher teamă, doar, uite, cu explozia unei
