Page 8 - 1913-50
P. 8
Pag. 736. ------------------------------------ C O S I N Z E À N A Nr. 50.
vedeâ şi din faptul, că rugul pe care
se urcase cea gata spre jertfire, na
fost aprins de nimenea, ci o flacără
minunată sa pogorât din cer şi
aceea l a învăluit îndată în foc, —
ca semn că jertfa e bineprimită, ba
cerută de Zei.
Afurisiţii de juzi englezi delà
instanţa de apelaţie, care nu prea
vreau se creadă în flăcările pogorâte
din cer, au respins însă recursul
şi au mai urcat pedeapsa văzătorilor
de flăcări sfinte, delà 3 la 4 ani
robie grea!
*
Cărţile iaponeze. S’a publicat
în Tokio o statistică a cărţilor apă
rute în Iaponia în anul 1910. Ea a-
rată că au apărut în acel an 41.620
volume şi broşuri în limba iaponeză.
Romanul e reprezintat prin 450 vo
lume. Traducerile romanelor streine
dau o cifră neînsemnată. Nu sunt
decât şase. Ceeace ocupă un loc
mai însemnat în producţia lor lite
rară, sunt compilaţiunile de tot soiul
şi mai cu seamă dicţionarele.
Volumele sunt relativ scumpe,
mai cu seamă romanele, fiindcă sunt
tipărite pe hârtie scumpă şi în ge
neral editate cu îngrijire. Şi mai
sunt scumpe şi pentrucă cumpără
torii sunt rari, fiindcă la iaponi banul
nu circulă ca în Europa. Revistele Casele băncii „Albina“ în Târgul-Murăşului. întâiul nostru institut finan
fac şi acolo concurenţă cărţilor, în ciar, deschizându-şi o filială în Târgul-Murăşului (Murăş-vaşarhei), şi-a
tocmai ca şi pe la noi. Mai ales că cumpărat o casă frumoasă, un drăguţ palat, la un colţ de strade, în loc
de frunte. E o înveselitoare punere de picior românesc, în acest oraş
cel mai mare număr de oameni se puternic maghiar.
ocupă de afacerile lor şi nu acoardă
decât un timp foarte restrâns instruc- fundate ca tunul să ai şi tot trebue mirositoare de ierburi plăcute şi unt.
ţiunei autodidactice. Mai mult cetesc să fugi că n’o mai poţi ascultă! Prin In faţa judelui satului se face pacea,
la iaponezi femeile, însă ele abonează aceasta ea atrage pe toate femeile după care de regulă urmează un
în general ziare şi reviste. din vecini, ba din satul întreg, şi le mare „aldămaş“, dat de bărbaţi, de
* spune păsul, vătămarea ce i s’a făcut. bucurie că s’au împăcat iară cu
Moravuri arabe, sau: unde Atunci, cu o solidaritate de care muerile.
bărbaţii sunt aduşi la supunere pot fi jaluzi chiar şi socialiştii dela Aşa apoi în Tripolitania şi la
de femei! Un ofiţer italian descrie noi, — toate femeile acelea decre Arabi peste tot, muerile se simt la
în o revistă din Milano, cele ce le-a tează „ştraic“, grevă solemnă, faţă putere şi bărbaţii nu prea cutează a
putut el observa în vieaţa familiară de toţi bărbaţii din sat, până ce se prinde cu ele, — că ţin una cu
a Arabilor din Tripolitania, lucruri soaţa lor vătămată nu-şi capătă — alta mama focului!
cari se ţin de altfel de moravurile satisfacţia ce i se cuvine! Nu mai *
femeii arabe de peste tot locul. A- pun mâna pe nimic, pe lingură, pe Spre binevoitoare
ceste femei, în deosebire de cele oală, pe mătură, pe perie, pe nimic!
Europene, au ştiut ajunge demult A naibii să fie toată casa, toată lu luare aminte!
pe pedestalul spre care atâta năzuesc mea, dacă pe ele, pe femei, le poate
şi se luptă „sufragetele“ noastre în batjocori un bărbat cum îi place lui! DE CINSTE capătă de acum
Anglia, Francia, Holanda şi aiurea, Dar să încăpăţinează şi bărbaţii, şi păn la Anul-Nou revista noastră
fără a fi ajuns la scop. Arabele au să ţin o zi, două zile, şi trei zile, „Cosinzeana“ toţi acei, cari, dorind
i t
a o abona pe anul viitor, t r i m
ajuns! Iaca cum: rabdă, umblă nespălaţi şi neîngrijiţi, p l a t a p e n t r u e a p e c e l p u ţ i n
Dacă pe o femee arabă, o va- mâncă sec, ce pot, dar a patra, mult j u m ă t a t e d i n a n u l 1914, adecă
tămă un bărbat oarecare în mândria a cincia zi, sunt siliţi să pună puşca 6 c o r .
ei de mamă, sau de soţie, de femee la picior şi să se dee bătuţi, să se
peste tot, — femeea vătămată în împace cu muerile, că de nu, prea Rugăm vestiţi aceasta tuturor cu
dată fuge naintea Şeic-ului (jude e acră viaţa lor fără lucrul acelora! noscuţilor D-Voastre cari n au la
ţului) lor şi începe acolo la poarta Bărbatul merge naintea Şeic-ului şi să casă o revistă literară românească!
lui să-ţi tragă o dragă de larmă, de împacă cu supărata sa, dându-i daruri
zbierete, de ţipete, încât urechi în- plăcute ei, mai ales rachie aromată,
