Page 13 - 1913-51

Pag. 756. C O S I N Z E A N A N r . 5 1 .

Dintru ’nălţimi luna razele-şi coboară rcvărsând afle ce făcuse dumnealui. De unde să ştie lumea că
y
o lină, palidă lumină, peste întreg oraşul adâncit în într’o zi, când Lascarache era încolţit de nevoi, a fal­
somn. sificat iscălitura mamii lui pe o poliţă de o mie de lei?
Iar anachoretul pe calea părăsită, cufundat în Da vedeţi, mama lui a aflat şi — „vezi domnule,
gânduri, păşeşte lin, ascultând un cântec, ce jalnic în ziua de azi o mamă e mai rea de cât străinii“ —
se strecoară din frunzişul tainic al tufelor de mirt. a făcut o plângere la judeţ.
Apoi Ugaponta îşi î ndreptă paşii spre porţile Când s’a văzut chemat de câtre judecătorul de
cetăţii unde se opri... instrucţie, Lascarache şi-a perdut cumpătul şi căzând
...Ce trup de femeie zace în ţărână sub zidurile sdrobit pe o canapea, atât a putut zice: „Copiii mei,
’nalte ale oraşului Mafuza ? copiii meii“
Ah, e baiadera... Trupul ei cel mândru, ah, e plin Fratele lui Lascarache, un fel de pierde-vară,
de bube, şi fiind că ’n sine poartă neagra ciumă, fu care din când în când se înfrupta de la masa func­
scoasă şi-alungată afară din oraş. ţionarului, nimerindu-se să fie de faţă la durerea me­
Mişcat anachoretul lângă ea se-aşează, îi ia zinului, se înduioşă până la lacrimi. Şi când Lasca­
capu în braţe şi cu apă rece gura cea ferbinte i-o rache se frământă svârcolindu-se ca un şarpe rănit,
răcoreşte şi cu uleu spală trupul plin de rane. îl apucă de braţ:
— Cine eşti tu, spune, îngeru ’ndurării, — gemu — Pavele, nu-ţi pierde firea !... Las’că te scap eu !...
atunci copila. — Cum aşa? — se miră Pavel, privindu-1 cu
— A sosit clipita, ca să viu la tine, iată-mă ai- desnădejde.
cea-s, precum ţ-am fost promis. Pierde-vară îl linişti pe loc:
Traducere de: Simion Gocartu. — Mă dau eu drept autorul falşului!
— Asta nu vreau! strigă Pavel izbucnind în
plâns.
— De ce nu? Tu ai copii şi viitor!.. Eu sunt
CE-O SA ZICĂ LUMEA singur de capul meu şi tot nu mă respectă nimeni..
Fără să mai asculte ce-i spunea Pavel, îşi luă
AL. CAZABAN pălăria şi plecă grăbit din casă. Lascarache vru să
i “i î' - » •» se ia după dânsul, dar nevasta lui îl opri:
înainte să se apuce de o treabă, să facă un pas — Ce, eşti nebun omule?.. Mai bine mulţumeşte
sau să înfăptuiască ceva. Pavel Lascarache se întreabă lui Dumnezeu, că te-a scăpat din închisoare şi de
cu grijă: „Ce-o să zică lumea?“ ruşine.
Şi teama asta de „Ce o să zică lumea“, l’a fă­ Peste câtva timp, află că Toma Lascarache a
cut pe Pavel Lascarache, să treacă drept unul din cei fost condamnat la doui ani închisoare pentru plas­
mai respectaţi şi cinstiţi funcţionari din oraşul lui. tografie.
Nu face datorii nici la croitor, nici la băcan, nici Pavel oftă din adânc, dar peste o săptămână se
în piaţă, nici la zarzavagiu, nici la găzar, nici la pro­ linişti, uitând aproape cu totul momentele de groază
prietar, nici chiar la brutar. prin care trecuse. Uită mai ales că se pusese pe muncă,
Dacă nevasta lui îl sfătueşte să-şi facă hainele de frică să nu mai ajungă să mai facă fapte de felul
în rate, se supără. celui cu poliţa. I-a fost munca norocul lui, căci în
— Se poate una ca asta?... Ce-o să zică lumea scurt timp ajunse subşef de serviciu.
când o află că nu sunt în stare să plătesc deodată Acum nu se mai simţia lipsă în casa lui Pavel
un rând de haine?!... Lascarache. Doamna Lascarache nu mai intră în bu­
Mai bucuros ar fi fost să înghiţă supa fără zar­ cătărie şi nici nu mai spălă rufele. Aveâ şi bucătă­
zavat, de cât se afle că nevasta lui a luat pe dato­ reasă şi fată în casă.
rie ciapă sau pătrunjel. Şi de pâine se lipsea de cât Intr’o seară, când tocmai familia se rânduia în
să ştie că cei din curte au aflat că într’o zi „funcţio­ jurul mesei îmbelşugate, sbârnăi deodată soneria.
narul“ a fost silit să ia o pâine pe datorie. — I-a vezi Ioano, — strigă boerul — cine dracu
N’ar fi eşit pe stradă cu gheata nevăcsuită, chiar mai poate veni şi la vremea asta?
dacă I’ar fi chemat cea mai grabnică afacere. Servitoarea se întoarse aproape speriată:
Să-l întâlnească pe el cineva pe stradă cu un — Domdule, un om rău îmbrăcat, fără guler
pachet?... Ferească Dumnezeu ! la gât...
— Ce-o să zică lumea, domnule, să mă vadă Tresărind, fără să-şi dea seama de ce, Lasca­
cărând pachete ca un hamal? rache îi zise:
O singură faptă însă a făcut Pavel Lascarache, — Du-te de-1 întreabă cine-i... Ba nu, las’ că
fără să se întrebe „Ce-o să zică lumea“. Şi nu s’a în­ mă duc eu singur.
trebat mai ales că i se părea că eră greu lumei să în clipa aceea se şi auziră paşi pe antreu. îngri­