Page 14 - 1913-51
P. 14
N r . 5 0 . C O S I N Z E A N A Pag. 757.
jorat, Lascarache se repezi întru întâmpinarea cute Doamna: Vedeţi ?
zătorului strein. îl întâmpină o voce cunoscută: (Pentru a 3-a oară copilul e pus pe picioare; dar cade iară).
— Ce faci Pavele?!.. Eu sunt! Doctorul (visător): E ne mai auzit.
Şi cu braţele întinse, fratele său se repezi să-l (Micului bolnav, pe care maică-sa îl sprijineşte de subsuori):
îmbrăţişeze. Lascarache rămase înmărmurit. Se lăsă Ia spune-mi, micul meu prietin, te doare undeva?
să fie îmbrăţişat fără să sufle un cuvânt. Toio: Nu, domnule.
Pierde-vară râdea cu lacrimi: Doctorul: Ai dormit bine azi noapte?
— Astăzi am scăpat!.. Sunt lihnit de foame... Mi Toto: Da, domnule.
se pare că chiar acum staţi la masă. Doctorul: Şi astăzi, ai poftă de mâncare ? Ţi-ar
— Da, stăm, — suflă Lascarache — dar vezi... plăcea să ai o prăjitură ?
nu se poate... gândeşte-te... Ştiu că-ţi sunt recunos Toto: Da, domnule.
cător... Pot să-ţi dau bani să mănânci în târg... Sunt Doctorul: Foarte bine. (Cu competinţă). Copilul e
subşef de serviciu... gândeşte-te: Ce-o să zică lumea?!... paralitic.
Doamna: Para... Ah! Doamne!
(Ridică braţele la cer. Copilul cade).
Doctorul: Vai! este aşa, doamnă. Paralizie com
plectă a membrelor inferioare. De altfel puteţi vedeâ
şi dvoastră, cum carnea micului bolnav e lovită de in
MICUL BOLNAV sensibilitate absolută.
(Tot vorbind, se apropie de ţânc şi se pregăteşte să facă
GEORGES COURTELINE
experienţa indicată, dar do-odată):
Ei, dar asta... ei, dar asta... ei, dar asta...
Doctorul (cu pălăria în mână): Dvoastră m’aţi che
(Apoi izbucnind):
mat pentru un copilaş bolnav, doamnă? Dar bine, cocoană, ce-mi tot cânţi cu paralizia
Doamna: Da, doctore, eu; intraţi, vă rog. E vorba
dumneatale ?
de băeţaşul meu. Inchipuiţi-vă, că nu ştiu cum se face, Doamna: Dar, doctore...
dar de azi dimineaţă, drăguţul de el, cade mereu. Doctorul: Vezi bine, că nu se poate ţine pe pi
Doctorul: Cade!
cioare... i-ai pus, la îmbrăcare, amândouă picioarele în
Doamna: Da, doctore, mereu. acelaş crac de pantalon ! Trad. de A. C.
Doctorul: Pe jos ?
Doamna: Pe jos.
Doctorul: Iată un lucru curios, într’adevăr... Ce
vârstă are?
Doamna: Patru ani şi jumătate.
Doctorul: Copii de vârsta lui se ţin de obiceiu G L U M E
bine pe picioare!... Şi cum i-a venit asta?
In tramvaiu.
Doamna: Vă asigur, că nu ştiu nici eu. Asară
eră foarte bine, alergă prin apartament ca un iepuraş. C o n d u c t o r u l : Aci o să mai fie loc pentru
Azi dimineaţă îl scol, ca de obiceiu, îi încalţ ciorapii, o damă. o m n u l : De sigur; dar mai mare de douăzeci
D
îi îmbrac pantalonaşii, şi-l pun să stea pe picioare. Dar şi cinci de ani, să nu fie!
el... puf!... cade! *
Doctorul: Poate că vre-un pas greşit... întrebarea delicată.
Doamna: Staţi să vedeţi!... Dau fuga la el; îl
J u d e c ă t o r u l (cătră martoră): De câţi ani
ridic. Puf! cade a doua oară. Mirată, iar îl ridic. Iar sunteţi ?
cade! şi aşa de şapte ori pe rând. Scurt, doctore, vă M a r t o r a : Peste douăzeci de ani.
repet, nu ştiu cum să face, dar de azi dimineaţă, cade J u d e c ă t o r u l : Trebue să-mi spuneţi adevărul
neîncetat. fără înconjur.
a r t o r a : Ei, între douăzeci şi treizeci ani.
Doctorul: Asta e bizar... Pot să-l văd oare pe M J u d e c ă t o r u l : Când împliniţi treizeci ?
micul bolnav? M a r t o r a : Mâne.
Doamna: Fără îndoială. *
(Iese, apoi se întoarce cu băeţaşul în braţe. Copilul are Tot d-neaei mai rezistentă.
pe obraji rumeneala unei sănătăţi excelente. E îmbrăcat cu un
— Cum găsiţi noua piesă de moravuri, ce s’a
pantalon şi cu o bluză, scrobită de zeamă de dulceaţă). jucat asară, coană Veto.
Doctorul: Dar e superb copilul ăsta!... Puneţi-1,
— Curat scandal! După actul întâiu am trimis
vă rog, să stea jos. acasă pe bărbatul meu, după actul al doilea pe fiică-
(Mama se supune. Copilul cade). mea şi după al treilea am plecat şi eu!
Doctorul: încă odată, vă rog.
(Acelaş joc ca mai sus. Copilul cade).
