Page 6 - 1913-51

N r . 5 1 . C O S I N Z E A N A Pag. 749.

In lagăr, prin Bulgaria. Chipul de aci ne arată armata română poposind în faţa oraşului D o b r i c i,
aşteptând să vie solii din oraş, înştiinţându-se de se dă oraşul de bunăvoe în mânile armatei române,
ori nu? De unde nu, va fi luat cu arma! Dar solii au venit, s’au plecat naintea capilor oastei româ­
neşti, şi mâne-zi armata a intrat în oraş luându-1 în stăpânire şi punând deregătorii române lângă cele
bulgare. Pânzele albe ce se văd în faţa trupei, sunt corturile de câmp ce se întind de oşteni, pentru
a slugi de „cancelarii“ ale compăniilor ori batalioanelor.

acest obiceiu dela Romani si multe leon; iar la Germani s’a făcut, nainte datoare să-i dee un asemenea inel
9
lupte religioase s'au purtat până a cu o sută de ani, un apel cătră fe­ cu aceeas menire. Dar fiindcă a-
9
reuşit majoritatea să introducă în meile, cari doresc să-şi jertfească ceste inele sunt frumoase numai
biserică inelul, ca semn al credinţei inelele pompoase de logodnă în fa­ fiind egale şi din aceeaş materie
la legarea căsătoriilor. Cei mai mulţi vorul rezervelor de războiu din vis­ făcute, a preluat mirele grija pen­
protestau, că inelul e un obiect pă­ tieria statului, căpătând în schimb tru amândouă inelele, ca să nu umble
gân, pe care îl priveau cu groază un simplu inel de fier cu inscripţia: amândoi pe la juvaergii diferiţi, în
si îl aflau nevrednic de a fi recu- „Aur am dat pentru fier“. A avut diferite oraşe poate. Pe aiurea mi­
9
noscut de creştinism. Cu timpul a acest apel un răsunet colosal! rele predă apoi miresei amândouă
devenit însă un obiect asa de fo- Mândrele femei germane cu milioa­ inelele, ca ea să-i pună unul din
9
losit şi îndrăgit de lumea întreagă. nele şi-au dat inelul pompos, în ele lui pe deget, — pe alte locuri
Diferitele popoare bogate începuse schimbul unei simple verigi de fier, lucrul acesta îl face preotul.
să-şi facă inele de logodnă numai şi eră o mândrie pe ele să poarte Că de ce e ales tocmai degetul
din metale nobile şi gravau pe ele pe deget acest schimb ce a adus al 4-lea ca purtător al inelului de
inscripţii ocazionale, d. e.: „Te iu­ atâta prisos de bunăstare in vis­ logodnă, se explică în două chi­
besc“, „lubeşte-mă“, sau „'lată un tieria ţărei lor! Ele s’au lăsat pă­ puri. Un motiv religios şi unul ba­
gaj al iubirii mele“. Unii îşi gra­ trunse de gândul cuminte, că sfinţe-r zat pe o veche credinţă. Când pune
vau numele, tocmai cum e la noi azi. nia nu depinde dela materia din inel, preotul inelul în degetul mirilor,
La Francezi pe timpul Domni­ ci dela puterea, care leagă sufletele face semnul crucii începând cu de­
torilor prădători şi iubitori de splen­ soţilor. getul cel mare, în numele Tatălui,
f ^
dori, se făcea adevărată risipă cu în Şvedia femeea poartă amân­ cel arătător şi Fiului, cel din mijloc
inelele de logodnă. Le decorau cu două inelele de logodnă; aşa e o- şi sfântului Duch, iar în al patrălea
pietri scumpe, familiile bogate se biceiul la ei, şi cei cari nu-1 ştiau, îşi află inelul locul. O credinţă
întreceau în aceea, că pe a cui de­ se mirau văzând pe aceste neveste, veche spune, că dela degetul inelar
gete să strălucească mai pompos crezând că sunt toate văduve. Pe la până la inimă, e o vână ce le îm­
inelul de logodnă. Îşi uitaseră cu noi soţul ce rămâne în vieaţă poartă preună, şi pentru asta s’a dat de­
totul de însemnătatea Iui curată şi si inelul celui mort. getului al patrălea favorul de a
9
sfântă. începuseră până şi modeştii Obiceiul de a purtă inel e azi purtă numai el semnul credinţei şi
Germani să-i imiteze. universal. Mireasa primeşte dela al dragostei. Până şi popoarele stră­
La Francezi a pus capăt acestui mire inelul în semn de credinţă şi vechi, ca Hebreii şi Egiptenii, sus­
lucru exagerat şi nepotrivit Napo­ ca un gaj al iubirii lui. Şi ea ar fi ţineau lucrul acesta.