Page 7 - 1913-51
P. 7
Pag. 750. C O S I N Z E A N A Nr. 51.
salimului; Poruncitorul preste Mor
mântul Dumnezeului răstignit pe
cruce, — îţi declarăm, că ne-am
hotărît să întrăm cu oaste în ţări
şoarele tale; şi ducem cu noi încă
Î3 regi, un milion şi treisute de
mii soldaţi pedeştri şi călăreţi, şi
cu această oaste, despre care nici
Tu, nici supuşii Tăi nu puteţi a-
veâ închipuire, vom nimici şi a -
prinde toată ţara Ta, fără milă şi
cu cea mai mare cruzime !
înainte de toate îţi poruncim,
ca pe noi să ne aştepţi în capitala
ţării Tale, în Wiena, ca să-ţi răte-
zăm capul!
Noi pe voi pe toţi vă vom
măcelări, să nu mai rămână ghiaur,
creştin, pe faţa pământului ! Pre
cei mari împreună ca pe cei mici,
mai întâi îi vom supune la cumplite
chinuri (cum s’a făcut cu Constan
tin Brancoveanu!) şi numai după
aceea îi vom ucide!
Câte un bărbat mai poartă une vor zimbi simplu la pretenziunea Avem să-ţi luăm împărăţuica
ori inelul de logodnă şi în buzu ligei americanelor, cum zimbeşti de Ta, iar pre supuşii Tăi avem să-i
narul vestei, când vrea ca să nu-i un lucru bagatel, şi vor răspunde strivim.
fie piedecă în aventurile după cari poate în loc de pedeapsă, cu cu Pre Tine până atunci te vom
umblă şi cari durere stăpânesc fiinţa vinte: „Nu vom mai purtă pe viitor lăsă în vieaţă, până te vei încredinţa
văzând însuţi cu ochii, că ame
unor bărbaţi neserioşi din zilele veriga nici pe deget, nici în buzu ninţările noastre, până într’un cu
noastre. Contra acestei proceduri narul vestei!..“ vânt le-am împlinit. Scris-am ace
dejositoare, s’a înfiinţat în America □ □ □ stea în al patruzecile an al vieţei
-- — —X' *C . ■ Jij • ... | mele şi într’al 26-lea an al atotpu
o ligă de femei, cari luptă pentru
câştigarea unei legi, prin care să Odinioară şi acum!.. ternicei mele împărăţii“.
pedepsesscă cu închisoare şi bani — Din zilele cele ameţite de glorii ale □ □ □
pe toţi acei bărbaţi cari cu uşurinţa Turciei. — Podoaba animalelor.
calcă în picioare însemnătatea sfântă Se ştie până la ce faimă se
a inelului de logodnă. Toate aba înălţase numele Sultanilor turceşti Că pentru a-şi cuceri soţia, e de
terile dela purtarea lui obicinuită, pe vremuri. Tremură toată Europa mare însemnătate şi frumseţa tru
pească a animalului de soiu bărbă
jignesc inimile bune şi simţitoare, de frica lor. Ajunseseră să-şi su tesc, aceasta se vede din însaş na
pună ţară după ţară, până la Viena!
de aceea noi dăm tot dreptul in Şi temutul Baiazid spuneâ că are tura lui.
dignatelor americane. Ele mai mo .....din prestolul dela Roma să dea La oameni femeea e mai presus
tivează şi cu aceea, că multe fete calului ovăs!...“ bărbatului din punct de vedere al
frumosului, la animale lucrul se pe
nevăzând inel pe degetul bărbatului, Această încredere, dusă la în trece pe dos. Pildă vie avem tot
cred că e neînsurat şi se îndră gâmfare, ce umileşte pe toţi în ju deauna în faţă-ne. Oare ce scop au
gesc eventual de el, pe urmă află rul seu, — se oglindeşte viu în penele mult colorate şi coada ar
declararea de războiu pe care a fă-
realitatea, şi de aici provin cele cut-o la 1682 Sultanul Mohamed al cuită a cocoşului, pe când biata
mai multe rel?, dese cazuri de si IV-lea, împăratului Leopold al Au găină e aşa simplu înveşmântată ?
Priviţi puţin pe nesuferiţii gândaci!
nucideri din amor nenorocit. Toate striei. Ţinând la forma de a nu Bărbaţii au podoabe cari lipsesc cu
aceste rele le-ar putea evită băr porni războiul fără vestire oarecum totul femeilor. Unii au coarne fru
baţii, purtându-şi cu demnitate zala sărbătorească, el a trimis împăra mos ramificate, alţii lucesc ca măr
tului următoarea declaraţie plină de
ce-i leagă de familia lor, la care trufie: geanul şi cu fălcile puternice. Peştii
trebue să ţie cu sfinţenie şi dra ca şi şopârlele încă îşi au bărbaţii
— „Noi Mohamed Mola, — din mai frumoşi ca femeile. Bărbaţii au
goste adevărată. graţia lui Dumnezeu, carele dom aripile mai mari, mai puternice, solzii
Dar, hotărât, nu vor ajunge bie neşte în ceriuri, Împăratul glorios şi pântecele sclipitori. Mamiferele,
tele femei americane la nimica, cu şi preste toate domnitor al Babi dobitoacele cari se hrănesc cu lapte
loniei, Judeei, al Răsăritului şi al în tinereţe, au cam aceeaş asămă-
toate sforţăirle lor. Legile le croiesc Asfinţitului; Rege preste toţi regii nare.
bărbaţii şi vor fi de sigur şi între cereşti şi pământeşti; Marele Rege Cine nu ştie de coama leului,
bărbaţii cei mai sus puşi de aceia al sfinţilor Arabi din Mauretania; care luceşte în bătaia soarelui şi nu
cu veriga în buzunarul vestei, cari Regele născut şi încoronat al Ieru cunoaşte puterea lui, ca şi a tigru-
