Page 8 - 1913-51
P. 8

Nr. 51. ------------------------------------  C O S I N Z E A N À                           Pag. 751.

     lui  ?  Le  sunt  oare  asemănătoare  so­
     ţiile?  Ele  nu  au  nimic  din  ce  au
     bărbaţii lor.
        Această  deosebire  însă  nu  dom­
     neşte  la  toate  animalele  în  tot  tim­
     pul.  La  cele  mai  multe,  aceste  po­
     doabe  sunt  darurile  de  nuntă  ale
     miresei,  sunt  vestmântul  de  nuntă  al
     bărbaţilor.  Odată  cu  timpul  căsăto­
     riei, se trec şi podoabele bărbaţilor.
        Dar  nu  numai  frumseţa  ce-i  îm­
     podobeşte,  e  „vino  ncoace“  al  băr­
     baţilor.  Intrebatu-ne-am  vr’odată,  de
     ce  oare  răsună  primăvara  pădurea
     şi  dumbrăvile  de  cântecele  paserilor
     şi de ţiuiturile greerilor?
        Pentru  cine  cântă  ?  Pentru  fe­
     meile  lor!  Fiecare  cântăreţ  cântă
     după  talentul  şi  puterile  sale  şi  dacă
     nouă  nu  ne  plac  cântecele  lăcustei,
     ţiuiturile  acestea  de  bună  seamă  plac    Horă în comuna Homorod, pe Valea-Geoagiului, — ţinutul Orăştiei.
     femeilor  lor.  Bărbaţii  nu  fac  altceva,                 Vedere de port şi de popor.
     decât  să  le  mulţămească.  Dar  pase­
     rile  ?  Ştiţi  cum  cântă  privighetoerea,   cele  mai  bune  poveţe  în  gospodăria   limbi,  scoţând  din  ea  mii  de  numiri
     nu  cum  cântă  curcanul.  El  îşi  târeşte   delà  sate,  pentru  economii  din  toate   cari  i  s  au  prefăcut  aşazicând  în
                                        districtele  Basarabiei.  —  Aceste  căr­
     aripile  mândru  pe  pământ,  cu  zgo­  ticele  pentru  Moldovenii  basarabieni,   sânge  şi  pe  cari  mii  de  guri  nu  le
                                                                             pot  rosti  altfel,  decât  cu  împedecare
     mot  cum  îi  place  soţiei  lui.  Ciocă-
     nitoarea  bate  toba  pe  coaja  copa­  vor  fi  scrise  româneşte.  O  nouă  în­  şi cu resenz chiar.  *
     cilor,  iar  păunul  îşi  resfiră  penele   găduinţă  făcută  limbei  române,  care
                                        până aci nu i se dase.
     sale colorate.                                     *                       Alăturând la numărul de faţă man­
        Cântăreţii  întocmesc  adeseori  a-                                  date poştale, rugăm pe domnii abonaţi
     devărate întreceri şi dacă se întâmplă   Dreptul  numelui  original.  Află   ca,  la  t  imiterea  banilor,  să  scrie  pe
     că  la  aceste  petrecanii  să  ia  parte   tot  mai  mulţi  aderenţi  ideea,  de  a   cotorul mandatului la locul „Am foaia
     şi  femeile,  rar  se  sfârşesc  fără  bătaie.   respectă  numirile  originale,  oficioase,   sub Nr........“, numărul tipărit pe adresa
     Se  bat  între  ei  greerii,  cocorii,  vră­  ale  localităţilor  de  pe  tot  globul,  şi   domniei-lor  la  dreapta  (nu  cel  dela
     biile,  se  bat  chiar  şi  peştii.  Vrăbiile-   a  înlătură  numirile  date  altfel,  a   mijlocul adresei). Acela e numărul sub
     bărbaţi  se  bat  cu  ciocul  până  la   feluritelor  popoare  din  ţinutul  loca­  care se află în cărţile revistei şi dându-
     moarte,  pe  când  femeea  priveşte  de   lităţii  cutare.  Căci  luând  o  pildă,  un­  ni-l, ne uşurează mult munca de can­
     pe  o  cracă  lupta  pentru  ea.  Pentru   gurul  zice  oraşului  ce  fusese  pe  vre­
     aceste  lupte  natura  i-a  înzestrat  cu   muri  reşediuţă  Ardealului  „Gyula-   celarie.  *
     tot  felul  de  arme.  Cocoşii  au  pin­  fehérvâr“,  Neamţul  în  zice  „Karls-
                                                                                Antoprofagii.  Statele  europene
     teni,  alte  paseri  au  pinteni  la  aripi   burg“,  Românul  „Alba-Iulia“  ;  Her-   îşi  pun  toate  silinţele  să  ducă  în
     numai  pentru  luptă.  Până  şi  iepurii   manstadt,  Sibiiu,  Nagyszeben.  —   hotarele  cele  mai  depărtate  şi  mai
     de  casă  se  fac  răi  şi  neascultători   Sau  :  Neamţul  zice  unui  oraş  din
     în vremea nunţii.                   Germania  Leipzig,  Românul  îi  zice   întunecate,  —  lumina  culturei  euro­
        Toate  animalele  voesc  întâietate,   Lipsea,  ungurul  Lipcse,  iar  alte  po­  pene,  cu  moravuri  îndulcite,  nobili-
                                                                             zate.  Totuş  să  mai  află  şi  azi  colţuri
     spre  a-şi  cuceri  soţia  şi  dacă  lupta   poare  i-or  fi  zicând  altfel.  Şi  asta   ascunse  de  lume,  în  cari  trăesc  oa­
     se  sfârşeşte,  vor  continuă  şi  altă­  face  oarecari  greutăţi  poştelor  şi
     dată.                              cetitorilor  de  istorie  şi  de  geografie   meni  neoameni,  cari  în  loc  să  se  ţină
                                        în  felurite  limbi.  De  aceea  s  a  por­  şi  ei  de  oameni,  îi  mănâncă  pe  a-
                                        nit  în  anumite  cercuri  de  învăţaţi   ceştia, dacă le cad în ghiare.
                                        un  curent,  care  pretinde,  ca  numirile   De  curând  un  comerciant  francez
     R  Â N  D  U  R  I M  Ă R  U  N  T E  localităţilor  să  fie  în  viitor  folosite   şi-a  luat  inima  în  dinţi  şi  a  făcut  o
                                        numai  în  o  formă,  anume  întrebuin­  călătorie  prin  părţile  primejdioase
        —  Numărul  viitor  al  „Cosinzenei“   ţând  numirea  oficioasă,  şi  alta  mai   ale  Africei,  pe  la  Coasta  Izvoriu,  pe
     fiind  număr  de  Crăciun,  —  va  fi  ex-   mult  nu.  Să  aibă  fiecare  oraş  şi  sat   unde  să  ţin  antropofagi,  —  şi  a  fost
     pedat  de  aici  Duminecă  şi  Luni,  aşa   un nume, nu două şi trei şi şase!  pe  neaşteptate  împresurat  de  o  ceată
                                            Şi  Revista  Profesorilor  de  Şcoale
     ca  Marţi  în  ajun  să  se  afle  în  toate   Medii,  din  Pesta,  militează  pentru   de  sălbateci  de  aceştia,  faţă  de  cari
                                                                             a  cercat  să  se  apere  cu  puşca,  dar,
     locur  le  la  posta  din  urmă  Rugăm  pe   acest principiu.           spre  nenorocirea  lui,  puşca  nu  l’a
     atunci să-l căutaţi la postă.          Dar  că  acest  curent  va  ajunge   slugărit,  nu  a  luat  foc,  şi  a  fost
                     *                  într’o  zi  a  fi  acceptat  de  toară  lu­  prins  de  fiarele  cu  chip  de  om,  cari
        Cărticele  româneşti  în  Basa­  mea,  e  tare  îndoelnic,  —  căci  multe   l’au  tăiat  îndată  de  viu  şi  au  făcut
     rabia.  Din  Iaşi  se  vesteşte,  că  după   numiri  nu  se  potrivesc  deloc  cu  fi­  un  ospăţ  sălbatec  în  jurul  lui,  mân-
     ştiri  sosite  acolo  de  curând,  sem-   rea  altei  limbi,  decât  cu  a  maternei   cându-1.  E  pentru  ei  mare  praznic
     stov-ul  Basarabiei,  a  hotărât,  a  ti­  sale,  —  şi  par’că  prea  s’ar  restrânge   când  pot  prinde  câte  un  alb,  căci
     pări  un  şir  întreg  de  cărticele  cu  dreptul  de  liberă  mişcare  a  unei  spun, că carnea lui e mult mai dulce
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13