Page 11 - 1922-01
P. 11
P A G I N I L I T E R A R E
...Aşa voeşte Domnul cu cei ce l-au iubit: Să ’nalţe pe ţărâna duioaselor morminte
Să le ’nvestmânte’n flăcări măreţul răsărit, Biserica măreaţă a libertăţei sfinte,
Mângăetor şi dulce din slavă sfântul soare în care prigoniţii pribegi din lumi streine
în ochii trişti şi’n piepturi lumina s’o coboare, Setoşi după dreptate să vie să se’nchine,
Şi lanţurile grele cu zornet lung să cadă, Vieţei — adevărate urzindu-i început...
Din ele libertatea să-şi făurească spadă, Aşa voeşte Domnul cu cei cari îl au scut!
Ce fulgerând pământul de-a lungul şi de-a latul,
Să curme pe vecie ruşinea şi păcatul, Aşa voeşte Domnul cu cei cari au luptat
Văzduhu’n care pasări de pradă lung ţipară, Şi cari prin a lor moarte pre moarte au călcat...
De sufletul vieţei nouă acuma să tresară, Cântaţi a lui mărire în cântec de timpane,
Să ’nalţe pâri la ceruri cântări de biruinţă... El, trăsnetul ce cade pe limbile duşmane,
Aşa voeşte Domnul cu cei tari în credinţă! El care schimbă plânsul în sunet de famfară
Şi din poporul jertfei făcu un neam şi-o ţară.
Aşa voeşte Domnul cu cei ce-au pătimit El a tlimes curate ale ’nvierei zori,
Cărarea voastră nouă o ’mpodobi cu flori,
Şi visul şi-l văzură pe cruce răstignit:
Fâşia ’nsângerată ce leagă rana lor, El visului dă aripi şi dorului fiinţă
Să fluture în slavă ca steag biruitor, Şi încunună jertfa adusă cu credinţă,
Şi plânsul să’ntrupeze în largurile zării înşiră legioane subt steagul propăşirii...
în zvon primăvăratec chemarea răzbunării, Aşa voeşte Domnul cu drepţii, cu martirii!
Iar idolii robiei din capiştea barbară
Sfărmaţi să-i sufle vântul în noaptea din afară, Aşa voeşte Domnul în dreapta-i îndurare:
Si unde zece veacuri a stat altarul lor, Dintr’un noian de chinuri el face sărbătoare,
y 7
Adâncă tragă brazda creştinul muncifor, Şi munţii ce-şi proptiră căruntul cap în cer
Şi doina să-i îngâne ai ciocârliei pui... Ca să despartă fraţii, certaţi de dânsul pier.
Aşa voeşte Domnul cu cei aleşi ai lui! Si valurilor turburi de lacrimi de surori
y
Dă versul sfânt al celor dintâi privighetori.
Aşa voeşte Domnul cu. cei cari pe Calvar Şi cei cari se ’ndoiră subt robota păgână
Sorbiră ’ntreagă cupa veninului amar: Spărgând cătuşa urei, îşi tind frăţească mână
Din umbră să se’nalţe puternici şi semeţi Cu suflete de Cesari, cu ochi de Prometei,
In chip cu tinereţea seninei dimineţi, A lor e munca sfântă şi darurile ei.
Cu laur verde tîmpla şi fruntea să-şi încingă Copii ai României subt scutul Lui uniţi,
Porniţi ca uraganul, ai nopţii soli să ’nvingă, în cânturi triumfale pe Domnul preamăriţi!
i. u. sorncu.
