Page 12 - 1922-01
P. 12

Fag. 12.   ---------------------------------- - - - - - - -   C  O  S  I N  Z  E    A  M  A    - - - - - - - - -  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - N  r .   1 .   >


          desamAgire ~                              Cum? Vine armată în sat?      die,  dar  cum  şti,  noi  suntem  numai
                                                    în satele vecine a şi venit.   la  cincizeci  de  kilometri  dela  gra­
         ION AGÂRBICEANU                     M’am oprit pe la primărie şi mi s’a   niţă.
                                             spus, că de mâne va începe incar-       Amândoi, vorbind, începură să-şi
                         1.
                                             tiruirea şi la noi.                 reamintească  de  întâele  trupe  care
             Doctorul  Grecu  sosi  târziu  acasă   Un fel de spaimă se putu ceti pe   au  poposit,  vreme  de  cinci  săptă­
         în  seara  aceea  de  Octomvrie.  Nu   faţa,  în  privirile  doctoriţei.  Ea  a-   mâni,  în  satul  lor,  înainte  cu  opt
         trecuse  decât  prin  patru  sate  în   runcă  o  privire  de  teamă  prin  casă,   luni.  Ce  prăpastie  între  bucuria  lor
         inspecţia  sa  obicinuită  de  medic  de   pe la uşi, apoi întrebă cu glas scăzut:  de-atunci  şi  între  neliniştea  cu  care
         plasă,  dar  drumurile  erau  atât  de   —  Ai văzut unităţile? Nu cumva   aşteptau acum trupele cele nouă!
         rele,  atât  de  desfundate,  încât  calul   e regimentul...                Atunci,  după  ce  fură  terorizaţi
         său  bălan  se  opri  mai  de  multe-ori   Dar  doctorul  îi  tăe  vorba  cu   luni  întregi  de  bandele  secuieşti,  e-
          gata  să-l  lase  pe  doctor  cu  căruţa   mănie:                       şiră,  tot  satul,  cu  prapurii  întru  în­
         în  cleiul  gros  şi  adânc.  Se  mai  o-   —  Prostii!  Credeam  că  ţi-au  e-   tâmpinarea trupelor  româneşti. Dis­
          prise  puţin  şi  pe  la  primărie,  aşa   şit  din  cap!  Nu,  sunt  trupe  cu  to­  cursuri,  cântece,  jocuri,  o  fericire
         că  nevastă-sa  începu  să  fie  îngri­  tul nouă; e cavalerie.          nemărginită,  aşa  cum  o  visară,  cum
         jorată  de  drumul  lui,  când  în  sfâr­  Cu  toată  înfruntarea  doctorului   o  aşteptară  în  anii  lungi  de  răz-
         şit  calul,  aburind  din  întreg  trupul,   femeea  îşi  luă  inima  în  dinţi  şi-i   boiu.  Se  uită,  satul  întreg,  ca  la
          se opri înaintea porţii.            mai puse o întrebare:               nişte  sfinţi  la  ostaşii  şi  la  ofiţerii
             Doctorul era stropit de tină până   —  N’ai vorbit cu vr’un ofiţer?  întâia-oară  văzuţi  în  viaţă.  Vreme
                                                                           9
          şi  pe  obraz,  iar  căciula  rotundă  şi-o   Şti,  ei  între  ei  se  cunosc.  Poate  să   de  cinci  săptămâni  n’a  fost  decât
          trăsese  până  pe  sprâncenele  stu­  fi aflat vre-o veste".            o  nesfârşită  serbare  în  satul  lor.
          foase.  Nevasta  cum  îl  văzu,  simţi   Acum  doctorul  se  mânie  cum­  Nu  ştiau  cum  să-i  găzduiască  mai
          că doctorul nu-i în toane bune. „Nici   plit.  îi  vorbi  de  „mintea  slabă  fe-   bine.  Familiile  intelectualilor  din  sat
          nu-i  de  mirare",  îşi  zise  Doamna   meească",  de  „încrederea  copilă­  se  intreceau  cu  mesele  la  care  eră
          Grecu,  „nu  e  glumă  să  cutreieri  sa­  rească",  de  „lipsa  simţământului  de   invitată  ofiţerimea.  Iar  vestitul  vin
          tele  pe-o  astfel  de  vreme".  Şi  ea  îi   demnitate"  şi  de  multe  alte  slăbi­  al  doctorului,  scânteia  mereu  în
          eşi  întru  întimpinare  cu  vorbe  prie­  ciuni legate de-o femee.     păhărele  care  făceau  o  largă  cu­
          tenoase  şi  pline  de  milă.  De  multe-   —  Da,  ai  dreptate",  oftă  docto­  nună  în  jurul  mesei  din  prânzitorul
          ori  l-a  îmbunat  aşa  când  doctorul   riţa  fără  mănie.  „E  o  prostie  să  mai   frumos împodobit.
          veniâ  frânt  de  oboseală  şi  în  voe   pomenim de el".                  Până  când  într’o  bună  zi  se  or­
          rea.                                   Urmă  un  lung  restimp  de  tă­  donă  pe  neaşteptate  plecarea.  Tot
             Dar’  acum  nu  folosi  la  nimic   cere.  într’un  târziu  doctorul  ridică   satul  fu  în  picioare,  ca  şi  la  sosire
          nici  vinul  încălzit  şi  pipărat,  straş­  păharul, bău,  puse din cană vin mai   şi  multe  lacrimi  au  curs  la  despăr­
          nicul  vin  cunoscut  de  toţi  prietenii   cald şi bău din nou.        ţire.  Dar  poate  cele  mai  de  preţ
          doctorului  Grecu,  din  vina  căruia   —  Aş  fi  dat  mult  să  scăpăm  de   erau  lacrimile  Aurorei  Grecu,  fata
          oaspeţii  erau  foarte  deşi  la  casa   corvada  asta",  zise  el  cu  glasul  mai   doctorului,  care,  cu  inelul  de  lo­
          asta.                               deschis  acum.  „Rana  se  vindecase   godnă  în  deget,  nu  avea  putere  să
             Abeâ  sorbi  din  pahar,  şi-l  puse   aproape  cu  desăvârşire.  Acum  mi-e   se  despartă  de-un  locotenent  svelt,
          de-o parte.                         teamă să nu se deschidă din nou.    voinic,  brunet,  mlădios  ca  o şopârlă,
             —  Ai  răcit.  Nu  te  simţeşti  bine   —  Aurora  e  fată  cuminte.  O  să   şi  care  purta  asemenea  inelul  de
          de  loc?  întrebă  doamna  cu  o  teamă   se  simtă  umilită,  nici  vorbă;  amin­  logodnă,  nou-nouţ  ca  şi  al  domni­
          vădită.  Vinul  încălzit  şi  pipărat   tirile  o  să  revină.  Dar  le  va  birui   şoarei Aurora.
                                                                                  9
          eră  patima  doctorului  pe  vrdme  de   din  nou.  Ce  ţi-e  şi  cu  armata  asta,   Cât  a  stăruit,  atunci,  doctorul
          toamnă  şi  de  iarnă,  când  veniâ  în­  s’o poarte mereu pe sate!"    să  nu  grăbească  logodna!  Nu  că
          gheţat de prin sate, dela bolnavi.     Doctoriţa  se  sculă  întristată  dela   nu  i-ar  fi  plăcut  de  locotenentul
             Grecu  clătină  din  cap  că  n’are   masă,  se  duse  la  fereastră,  privi  în   Botez! Ori care din cei zece ofiţeri,
                                                                                                                9
          nimic.                              întunericul  de-afară,  apoi  revenind,   care  se  întâlneau  la  un  pahar  de
             —  Vei  fi  găsit  iar  boale  molip­  zise:                         vin  în  casa  doctorului,  i-ar  fi  cerut
          sitoare.  Cu  o  vreme  ca  asta  n’ar   —  Sunt  opt  luni  de  când  s’au   fata,  i-ar  fi  dat’o  bucuros.  Şi  zece
          fi  nici o  mirare 1“ zise iar doctoriţa,   dus  cei  dintâi.  E  primejdie  la  gra­  fete  să  fi  avut  pe  toate  li  le-ar  fi
          apropiindu-i  păharul,  pe  care  băr­  niţă?  Sunt  semne  de-un  nou  răz-   dat.  în  viaţa  lui  întreagă  n’a  fost
          batul îl depărtase.                 boiu, ori ce?                       doctorul  aşa  de  fericit  ca  în  cele
             —  Nu!  răspunse  doctorul  cu      —  Măsuri  pe  cari  se  vede,  că   cinci  săptămâni!  Şi  ce  mai  oameni
          silă.  „O  să  avem  iar  parte  de  ar­  le  crede  de  lipsă  comandamentul   desgheţaţi,  buni  la  inimă,  şi  ce  de
          mată !“                             general.  Nu  ştiu  să  fie  vr’o  primej­  cântece  nouă  aduseră,  cântece  după
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17