Page 12 - 1922-01
P. 12
Fag. 12. ---------------------------------- - - - - - - - C O S I N Z E A M A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - N r . 1 . >
desamAgire ~ Cum? Vine armată în sat? die, dar cum şti, noi suntem numai
în satele vecine a şi venit. la cincizeci de kilometri dela gra
ION AGÂRBICEANU M’am oprit pe la primărie şi mi s’a niţă.
spus, că de mâne va începe incar- Amândoi, vorbind, începură să-şi
1.
tiruirea şi la noi. reamintească de întâele trupe care
Doctorul Grecu sosi târziu acasă Un fel de spaimă se putu ceti pe au poposit, vreme de cinci săptă
în seara aceea de Octomvrie. Nu faţa, în privirile doctoriţei. Ea a- mâni, în satul lor, înainte cu opt
trecuse decât prin patru sate în runcă o privire de teamă prin casă, luni. Ce prăpastie între bucuria lor
inspecţia sa obicinuită de medic de pe la uşi, apoi întrebă cu glas scăzut: de-atunci şi între neliniştea cu care
plasă, dar drumurile erau atât de — Ai văzut unităţile? Nu cumva aşteptau acum trupele cele nouă!
rele, atât de desfundate, încât calul e regimentul... Atunci, după ce fură terorizaţi
său bălan se opri mai de multe-ori Dar doctorul îi tăe vorba cu luni întregi de bandele secuieşti, e-
gata să-l lase pe doctor cu căruţa mănie: şiră, tot satul, cu prapurii întru în
în cleiul gros şi adânc. Se mai o- — Prostii! Credeam că ţi-au e- tâmpinarea trupelor româneşti. Dis
prise puţin şi pe la primărie, aşa şit din cap! Nu, sunt trupe cu to cursuri, cântece, jocuri, o fericire
că nevastă-sa începu să fie îngri tul nouă; e cavalerie. nemărginită, aşa cum o visară, cum
jorată de drumul lui, când în sfâr Cu toată înfruntarea doctorului o aşteptară în anii lungi de răz-
şit calul, aburind din întreg trupul, femeea îşi luă inima în dinţi şi-i boiu. Se uită, satul întreg, ca la
se opri înaintea porţii. mai puse o întrebare: nişte sfinţi la ostaşii şi la ofiţerii
Doctorul era stropit de tină până — N’ai vorbit cu vr’un ofiţer? întâia-oară văzuţi în viaţă. Vreme
9
şi pe obraz, iar căciula rotundă şi-o Şti, ei între ei se cunosc. Poate să de cinci săptămâni n’a fost decât
trăsese până pe sprâncenele stu fi aflat vre-o veste". o nesfârşită serbare în satul lor.
foase. Nevasta cum îl văzu, simţi Acum doctorul se mânie cum Nu ştiau cum să-i găzduiască mai
că doctorul nu-i în toane bune. „Nici plit. îi vorbi de „mintea slabă fe- bine. Familiile intelectualilor din sat
nu-i de mirare", îşi zise Doamna meească", de „încrederea copilă se intreceau cu mesele la care eră
Grecu, „nu e glumă să cutreieri sa rească", de „lipsa simţământului de invitată ofiţerimea. Iar vestitul vin
tele pe-o astfel de vreme". Şi ea îi demnitate" şi de multe alte slăbi al doctorului, scânteia mereu în
eşi întru întimpinare cu vorbe prie ciuni legate de-o femee. păhărele care făceau o largă cu
tenoase şi pline de milă. De multe- — Da, ai dreptate", oftă docto nună în jurul mesei din prânzitorul
ori l-a îmbunat aşa când doctorul riţa fără mănie. „E o prostie să mai frumos împodobit.
veniâ frânt de oboseală şi în voe pomenim de el". Până când într’o bună zi se or
rea. Urmă un lung restimp de tă donă pe neaşteptate plecarea. Tot
Dar’ acum nu folosi la nimic cere. într’un târziu doctorul ridică satul fu în picioare, ca şi la sosire
nici vinul încălzit şi pipărat, straş păharul, bău, puse din cană vin mai şi multe lacrimi au curs la despăr
nicul vin cunoscut de toţi prietenii cald şi bău din nou. ţire. Dar poate cele mai de preţ
doctorului Grecu, din vina căruia — Aş fi dat mult să scăpăm de erau lacrimile Aurorei Grecu, fata
oaspeţii erau foarte deşi la casa corvada asta", zise el cu glasul mai doctorului, care, cu inelul de lo
asta. deschis acum. „Rana se vindecase godnă în deget, nu avea putere să
Abeâ sorbi din pahar, şi-l puse aproape cu desăvârşire. Acum mi-e se despartă de-un locotenent svelt,
de-o parte. teamă să nu se deschidă din nou. voinic, brunet, mlădios ca o şopârlă,
— Ai răcit. Nu te simţeşti bine — Aurora e fată cuminte. O să şi care purta asemenea inelul de
de loc? întrebă doamna cu o teamă se simtă umilită, nici vorbă; amin logodnă, nou-nouţ ca şi al domni
vădită. Vinul încălzit şi pipărat tirile o să revină. Dar le va birui şoarei Aurora.
9
eră patima doctorului pe vrdme de din nou. Ce ţi-e şi cu armata asta, Cât a stăruit, atunci, doctorul
toamnă şi de iarnă, când veniâ în s’o poarte mereu pe sate!" să nu grăbească logodna! Nu că
gheţat de prin sate, dela bolnavi. Doctoriţa se sculă întristată dela nu i-ar fi plăcut de locotenentul
Grecu clătină din cap că n’are masă, se duse la fereastră, privi în Botez! Ori care din cei zece ofiţeri,
9
nimic. întunericul de-afară, apoi revenind, care se întâlneau la un pahar de
— Vei fi găsit iar boale molip zise: vin în casa doctorului, i-ar fi cerut
sitoare. Cu o vreme ca asta n’ar — Sunt opt luni de când s’au fata, i-ar fi dat’o bucuros. Şi zece
fi nici o mirare 1“ zise iar doctoriţa, dus cei dintâi. E primejdie la gra fete să fi avut pe toate li le-ar fi
apropiindu-i păharul, pe care băr niţă? Sunt semne de-un nou răz- dat. în viaţa lui întreagă n’a fost
batul îl depărtase. boiu, ori ce? doctorul aşa de fericit ca în cele
— Nu! răspunse doctorul cu — Măsuri pe cari se vede, că cinci săptămâni! Şi ce mai oameni
silă. „O să avem iar parte de ar le crede de lipsă comandamentul desgheţaţi, buni la inimă, şi ce de
mată !“ general. Nu ştiu să fie vr’o primej cântece nouă aduseră, cântece după