Page 13 - 1922-01
P. 13
N r . 1 . - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - Pag. 13.
care doctorul, după câteva pahare. eră dragă fata, de se topia după altora o bucurie, o plăcere; că tră-
de vin murea! ea? Nu s’au încredinţat părinţii des esc între astfel de împrejurări, în
Nu! I-au fost simpatici cu toţii, pre asta? cât nu pot să-şi dea seama de greu
şi mai ales acel sublocotenent Bo Aşa s’a făcut logodna cu o săp tatea făgăduelilor lor.
tez, care eră găzduit la doctorul. tămână înainte de plecarea neaş Peste toate aceste gânduri şi
Ce mai om! Să-l pui de leac la teptată a trupelor, urmând ca peste desluşiri trecuseră de mult şi acum
rană. Şi ce limbă sonoră şi dulce şase săptămâni să se ţină cununia. începură să privească iarăşi, cu în
vorbea, pe lângă care a doctorului Ai doctorului se pregăteau din credere în viitor: un tinăr advocat
eră barbară. Şi cum ţineau la el greu de nuntă. Dar nici în săptă începuse să se intereseze de aproape
soldaţii! mâna întâia după plecare, nici în de Aurora.
Dar domnul Grecu nu fu bucu a doua, nici în a trefa, locotenentul Şi acum sosi vestea că vin trupe
ros de-o logodnă făcută prea la nu mai dădu nici un semn de viaţă. în sat!
repezeală din alte motive: nu avu Şi nu plecase la graniţă: unitatea Părinţii îşi dădură seama numai
sese vreme să-şi pună astfel în rând lui se reîntorcea în garnizoană. decât, că pentru liniştea casei lor
afacerile, încât la şase săptămâni în săptămâna a patra, opriră nu poate să fie decât păgubitoare
după logodnă să se poată ţinea cu pregătirile de nuntă. Până în ziua sosirea trupelor. Văzură, că chiar
nunia. Si locotenentul tineâ morţiş de azi locotenentul Botez nu mai ei, deşi sunt oameni cu scaun la
, * « >
la asta. Banii de zestre, ceruţi de dădu nici un semn de viaţă. ca^), s’au turburat din nou reamin-
regulamente, încă nu-i avea puşi Când se împliniră şase săptă tindu-şi întâmplările dintr’un trecut
pe toţi de-o parte. Trebuia să mai, mâni domnişoara Aurora îşi smulse aşa de apropiat. Ce se va petrece
facă unele vânzări. Nu se aşteptă inelul din deget, şi nime nu l-a mai atunci în sufletul fetei lor?
să-şi mărite fata aşa curând, — n- văzut de-atunci vr’odată. După ce rămaseră multă vreme
bia avea opt sprezece ani, şi inai De durere şi de ruşine, fata se singuri, hotărând, că la nici o în
ales nu nădăjduia s’o mărite după îmbolnăvi să moară. Dar durerea tâmplare nu vor putea găzdui vr’un
un ofiţer. şi ruşinea părea, că se razimă, că ofiţer, doctoriţa îşi luă sarcina să
Dar’ împotrivirea lui de-atunci izvorăsc dintr’un sentiment cu mult pregătească pe fată pentru ziua de
nu sluji la nimic. Locotenentul nici mai copleşitor, dintr’un fel de des- mâne, când se va începe şi în satul
nu voi s’audă de-o amânare a lo iluzie adâncă, ce încercă să taie ori lor incartiruirea de trupe.
godnei; fata plângea, de câte ori ce nădejde, părând că vrea să smulgă
doctorul îi amintea de asta, iar însăşi rădăcinile vieţii. Pe lângă II.
mama se încumetă să-i spună că-i durerea pentru nenorocirea ei, o Trupele cele nouă rămaseră în
„strică norocul fetei", că cine ştie mai copleşiâ o durere tot aşa de sat până la Crăciun. într’o măsură
când i se va mai dă prilej copilei mare pentru desamăgirea ce-i zdren- mai mică, cu mai puţin alaiu, cu
lor în pustietatea unui sat, să u- tui sufletul. mai puţină însufleţire; se repetară
*
nească „un aşa înger d€ om“. Părinţii simţeau pe cea de-a cele petrecute cu prilegiul sosirii
Aşa că doctorul trebui să se dea doua mai adânc decât pe cea din- întâelor armate române. Praporii nu
biruit. tâiu; ştiau ei că fata lor nu va ră mai fură scoşi, discursurile fură mai
Nici prin gând nu-i trecu nici mânea nemăritată, că nu se va ne puţine. Al doctorului lipsi. Apoi me
unuia să se intereseze mai de a- noroci din pricina acestei părăsiri. sele, petrecaniile, fură mai rare şi
proape de acel locotenent Botez, Dar’ cum se putură ei înşelă aşa mai puţin îmbelşugate.
cine-i sunt părinţii, de unde vine, de tare? Domnişoara Aurora, fata doc
care-i sunt rosturile viitoare? A- Numai trecerea vremii putu să torului, o săptămână nu părăsi o-
ceste întrebări care se pun înaintea închidă rana din sufletul fetei si a dăiţa ei. De incartiruire au scăpat
ori cărei logodne, aici nu puteau părinţilor. Aurora eră acum iarăşi tocmai cu motivul, că fata e bol
avea nici un rost. Nu eră de ajuns veselă, luminoasă, numai în răstim navă. Bolnavă nu eră, ci atât că se
ca el eră ofiţer în armata română, puri îndepărtate, rămânea de-odată albise ca peretele, şi tăcea ca un
că a venit în fruntea trupelor cari tăcută, privind undeva departe în mormânt. Nu cuteză să se uite prin
i-au desrobit, că avea atâţia pretini infinit. geam, de groază să nu zărească
între ofiţeri cari ţineau la el ca la ' Doctorul începu chiar să nu mai vr’un ofiţer.
un frate? Nu eră de-ajuns cinstea judece aşa de tragic întâmplarea Dar’ dup’ o săptămână, ea îşi
si cuvântul lui de ofiţer? Nu eră asta. El îşi zicea că o mare parte recăpătă de-odată liniştea de mai
> »
de-ajuns, că el a stăruit cu atâta din vină cade asupra lor, a părin înainte. Căpătase o scrisoare dela
străşnicie să se facă logodna asta? ţilor; că ei, si mai ales el, trebuiâ tinărul advocat, care se interesă tot
Le-ar fi putut lor trece prin cap, o să ştie cum sunt soldaţii, ofiţerii, mai mult de ei. ti păru, că are un
singură clipă, gândul că ceea-ce în războiu, în vreme de campanie. sprijin nou, destul de puternic, pen
face el, nu face serios? Şi apoi nu-i Că făgăduesc uşor, . pentru a face tru a înfrunta trecutul şi amintirile