Page 15 - 1922-01
P. 15
Nr. 1. C O S I N Z \ E;A N;A Pag. 15.
— Nime! 0 Sîădejde. IEŞHU DIN GflLILEfl
Doctorul răsuflă uşurat. Se a-
Din care adâncuri râsai MIHAIL GAŞPAR
propie de căpitanul care, palid ca
Nădejde şi cin te trimite
un mort, tremură încet. leşhu, minunatul rabin din Na-
La mine în nopţi nedormite
— Şezi, domnule Căpitan, şi mă Putere de viaţă să-mi dai. zaret eră încă în Galilea, cutreerând
iartă! îmi pare rău că mi-am eşit ţermii arşi de soare ai mării Gene- ’
Când uite iubirea sa dus
aşa din fire şi că am putut să te zarethului, dar vestea minunilor sale,
Şi-i gata să plece norocul —
bănuesc. Dar ce să faci? Dacă eşti S’aşterne pustiul în locul pildele şi cuvintele lui picurând de
păţit! Şi apoi tot satul ştiâ de lo F rumosului farmec apus. înţelepciunea vechilor rabini, pă
godna Aurorei, nu-mi puteam în trunseră până departe spre Sichem
Mă ’nghiaţâ fiorii lui reci
chipui ca dumneata să nu şti. Asupra-mi când tinde aripa în Samaria, şi până spre Tyr şi
— Da, e de înţăles supărarea Şi viafa aşteaptă doar clipa Sidon, ne mai amintind de Cezarea
Dtale" zise căpitanul. Să-şi stângă făclia pe veci. minunilor.
— Ce rău îmi pare c’ai adus ECATERINA PITIŞ Sichem eră oraş bogat, aşezat
vorba despre asta! Ce nespus de -—o □ o între dealuri acoperite cu vii, tama-
'rău îmi pare! Ce nenorocire să ştiu rinzi şi oleandri. Văile bogate în
gândurile dtale! Uite, ne petreceam păşuni, hrăniau mulţime de cirezi
aşa de bine. Mai aveam de petre de vite.
Cum fin ferestrele deschise
cut două săptămâni! Şi acum, totul Parfumul nopţilor să-l sorb. în apropiere, la o răscruce a
e stricat! 1 Ţipând, odat'jDar’că venise drumului împărătesc eră şi puţul
— Inţăleg, domnule doctor, şi te Să-mi smulgă *inima un corb. lui Iacob. Credincioşii coborând din
rog să mă crezi, că de ştiam rana Ieruşalaim poposiau lângă această
Când mam trezit eră tăcere,
din inima d-voastră, n’aşi fi des- Sburase corbul — şi-am simfit fântână răcorindu-se în zilele cu
chis’o pentru nimic în lume. \ Cum simt şi azi o grea durere năpraznice călduri. Iar seara, când
El se ridică, gata de plecare: Si-un gol în piept nemărginit. răcoarea nopţii îi aduna pe lângă
„Un singur lucru, te rog: Să nu ECATERINA PITIŞ focurile mari, aceşti călători ştiau
afle nimic domnişoara! Nu mi-aşi ----------- o □ o------------ povesti atâtea întâmplări minunate
iertă niciodată!“ din Sfânta Cetate, încât inima as
Doctorul îi făgădui şi se şi ţinu cultătorilor se topiâ în focul cre
de cuvânt. Dar doctoriţa, înştiinţată dinţei nemărginite. Vestea minuna
de bărbat, făcu ce făcu, şi încă a Degeaba ’ncerci să mai aprinzi iubirea; tului rabin se revărsă ca un puvoi
Ea e ’ncuiată pentru vecinicie,
doua zi, îşi trimise fata la o soră de ape de primăvâră peste întreg
încet ca să se stingă!.. Cine ştie
a ei într’un orăşel din apropiere, De n’o muri cu ea şi amintirea. vlsrailul, trezind nădejdi măreţe în
unde nu eră armată. inimile, credincioşilor. Fiecare ca
Mi-a fost destul atâta suferinţă l.
Cele două săptămâni cât mai Vreau să se stingă ’ncet ca o lumină, ravană care cobora din Ieruşalaim
stătu armata în sat fură destul de Ce n’a putut să te ’ncălzească. Plină ducea vestea Lui până departe, în
triste. Doctorul eră mereu dus pe De falşitate a fost a ta căinţă. pugtiu. Neguţători din cetăţile gre
sate: spunea că dăduse scarlatina Vreau liniştea să mă cuprindă’ntreagă, ceşti vorbiau de minunile lui ca de
între copii. Doctoriţa primeâ sin-^ Să vie iar tovarăşa durere, ceva ce nu s’a mai pomenit.
gură pe ofiţerii cari veniau tot mai De ea atâtea amintiri mă leagă...' Păgânii credeau a vedea răsă
rar şi tot mai puţini. Căpitanul nu
* Şi cum vom stă privindu-ne ’n tăcere rind pe un nou Apolloniu. Toate
se mai arătă, iar ofiţerii, negăsind S’o simt cum lin de mine se desleagă —
nici odată acasă pe doctor şi pe S? apropie de tine şi te cere!.. şcoalele de rabini, până la Alexan
domnişoara Auiora, dela o vreme T. UNS MC r dria, păreau nişte ştiubee cu popor
r
nu se mai arătară* Şi, când au pă ----------- O □ o----------- răsculat, atâta nelinişte şi frămân
răsit satul, se mal întrebau încă: tare au provocat cuvintele lui.
Ce se va fi petrecut în casa doc (9 urilec. Fariseii spumegau de mânie şi
torului? scuipau numele lui.
Râde viforul sub
C a murit frunzişun t:râng* însăşi familia şi cei mai de-a-
Şi eu tot cu-acelaş cântec: proape ai săi nu voiau să-l recu
Cât te-aştept şi cât te plângi noască.
Vestea Lui însă creştiâ mereu
Zi cu zi un dor năstruşnic
Simt cum sapâ-aici în piept lăţindu-se tot mai departe, picurând
Şi mă trec şi nu ţi-e milă în mii şi mii de suflete unt de lem
Cât ie plâng şi cât te aşteptl nul unor nădejdi vage şi bătrâne,
T. MURĂŞANU cari aminteau dero promisiune a lui
----------- o □ o------------ Iahve, făcută lui Avraam în valea
