Page 16 - 1922-01
P. 16
Pag. 16. C . O S I N Z E A N A Nr. 1.
Mamreh... despre un Mesia, care Un pescar,-care se pregătiâ toc i de mamă, şi pe care acum un an
avea să vină. mai să ese la larg, întrebat, le spuse . o adusese din Sicilia la sine, se
Şi cuvântul acesta ardea în pep- că Rabbi a părăsit Galilea şi s’a topiâ pe zi ce mergea. O boală nouă,
tul fieştecărui iudeu la care ajungea dus cu învăţăceii săi la Iordan. necunoscută îi stângea pe încetul
f
vestea despre minunatul Ieşhu, ra Servitorii lui Obed plecară în- focul vieţii, îi sugiâ vlaga trupului
binul din Galileea. tr’acolo. ei tiner şi frumos. Niger chemase la
Mesiia! Ajunşi la fluviul sfânt, la umbra patul fetii pe toţi magii din Tir, pe
Mesiia are să vie!! unui tamarind văzură un Esseu, îm toţi medicii greci din Sidon, dar de
Mesiia a sosit!!!
brăcat în haină de păr de cămilă urma morbului nici unul n’a dat. v ' '
şi supt de îndelungatele posturi. îl Iar biata fată se stângeâ pe în
In Sichem trăia pe acest timp
întrebară deci, unde ar putea găsi cetul, fără vaet, fără dureri. Numai
un om bogat şi virtuos, cu numele
pe Ieşhu, noul rabin. Esseul, fără ochii ei mari, negrii se perdeau
Obed el Şebba. Obed eră preţuit
a le răspunde le arătă numai cu într’o tristă melancolie peste apele
de locuitorii din Sichem şi bogat
cum eră, dânsul jertfiâ lui Dumne mâna înspre munţii Iudeei, spre mării din sinul Tirului, unde vedea
munţii roşietici dela Ascheth, acolo, legănându-se galera mare, care o
zeu în fieşte care primăvară pe vâr
unde se ridică ^cute şi fioroase, adusese din Italia.
ful muntelui Ebal. Si Dumnezeu îi
y
asculta ruga şi primia jertfa lui cu negrele ziduri al% cfetăţii Macaur. în acest timp nişte neguţători
Rupţi de greinăţife drumului ser de mătăsuri şi smirnă, venind din
plăcere, înmulţindu-i turmele şi dând
rod bogat întinselor vii. Dar într’o vitorii lui Obed£ajuuser& în părţile Ieruşalaim, poposind la cişmeaua
zi lehova se supără. Din văile a- Moadului. Ieşhu,.:*%£binul, nu mai de lângă castru povestiau centurio- ^
prinse ale Assurului porni un vânt era aici! nului minunile minunatului Ieşhu,
Abătuţi şi istoviţi de oboseala de cari eră plină valea Iordanului.
de prăpăd. Câmpiile se fripseră,
drumului servitorii lui Obed se în
izvoarele secară cu desăvârşire. în sufletul lui Flavius Niger se
Turmele lui Obed se sfârşiră. Obed torceau spre casă. aprinse lumina unei nădejdi vage.
îşi acoperi capul cu cenuşă şi e- Intr’una din zile ei întâlniră în Chemă pe cei mai buni soldaţi
şind la margine de drum, îşi bociâ cale pe caligraful din Ierichon. Dor ai săi’şi le ordonă să caute prin
nici de a primi vre-o veste ei în
amarul în psalmii lui Iov. toate părţile pe noul proroc jidovesc
trebară pe omul legii,dacă nu ştie
în mijlocul întristării sale, auzi t şi şă-1 aducă la dânsul.
pe unde se află acum Ieşhu, rabinul
Obed vestea minunatului rabin din în marşuri obositoare cutreerau
Galilea. Şi crezu, că acesta trebue făcător de minuni. Caligraful le răs soldaţii drumurile ţării, întrebând
să fie unul din marii vrăjitori, cari, punse însă restit şi aspru, aducân- pretutindenea de minunatul om, fă
ca şi Apoloniu ori Simon Viclea du-le aminte .că minuni si semne se cător de minuni.
fac numai în Ierusalim, în . cetatea
nul, puseseră odată stăpânire peste De urmele lui Ieşhu nu puteau
sfântă; şi, în numele Dumnezeului
aceste părţi. După câte i se spu însă da. Păstorii din Idumea, spăi-
lui Israil, coborând de pe asin, se
neau însă, acest Galilian trebuia mântaţi că soldaţii au să-i prădeze
luă după dânşii asvârlind cu pietrii.
să fie mai mare decât Apoloniu şi se ascundeau, iar locuitorii satelor
Simon, căci vestea minunilor -lui Speriaţi slugile lui Obed, luară dru şi oraşelor — urând pe romani —
întrecea pe a acestbra. mul spre Sidon. le doriau mânia lui Eli, cu trăsne
în năcazul lui mare, lui Obed Desperarea lui Obed eră mare. tele lui.
Boala înfricoşată continuă să secere
îi licări o dâră de nădejde.' Dacă , y intr’una'din zile pe când traver
turmele lui. Iar în acest timp vestea
acest mag — îşi zicea el — a făcut sau o pădure de mirt din apropie- ^
lui Ieşhu Nazarineanul se răspândiâ
atâtea minuni, el va putea Uşqr să-mi rea Cezareei, deteră cu ochii de un
înverzească viile şi să-mi învieze .tot mai mult, încălzind cu nădejdi bătrân cu plete lungi, în haine albe,
turmele. fericite toate inimele credincioase încununat- cu, mirt şi care aşteptă
Obed chemă din servitorii săi din Sam cu braţele îiîălţate şi faţa spre Ră
şi le dete poruncă să caute pe noul sărit — Soarele. Legionarii între
Rabin prin toate cetăţile Galileei. roman, aşezat intre bară dacă nu ştie să le spună unde
Servitorii îşi strânseră curelele dela Cezarea fi'Mare pentru paza ca ar putea găsi pe Ieşhu, făcătorul de
cingătoare şi apucară grăbiţi spre ravanelor. porunciâ pe acest timp minuni. Sever şi apăsat răspunse
marele drum al Damascului, Culmele centurionul Flavius Niger. Decând- bătrânul preot păgân: „Nu sunt
HermonyTui, acoperite cu zăpadă serviâ în provincii îşi .adunase o minuni şi nici profeţi, singur Apollo,
păreau scăldate într’o bae de dia mare avere şi avea toată încrederea strălucitorul, pătrunde universul". ^
mante în bătaia soarelui, iar apele legatului din Siria. Obosiţi şi trişti, ca după o luptă
Genezarethului străluciau ca o i- ' Dar o nemărginită durere rodia perdută se reînapoiară legionarii
mensă oglindă. De-asupra lor, plu- ca şi cariul, la rădăcina sufletului în castrul lui Flavius Niger.
tiâ mirajul munţilor depărtaţi. său. Unica lui fiică, remasă orfană Durerea Acestuia nu avea mar-
