Page 19 - 1922-01

Nr. 1. C O S I N Z E A N A Pag. 19.

întâiu a găsit un Indian singuratec, uitat; să uităm cu toţii. Dar dea- seamnă pentru ei culmea nedrep­
fără povară, şchiopătând, cu buzele cum înainte să-şi aducă aminte. De tăţii. Inimile le erau amare de ură
)
strânse, în ochi plin cu durerea se mai întâmplă să nu voiască..." şi pline de frică. De ce să-şi jert­
unui picior în care viaţa ducea încă şi îşi puse ameninţător mâna pe fească ei puterea ce le-a mai ră­
cu moartea o luptă pierdută. 1 s’au puşcă. „Mâine ei vor purta făina mas pentru slăbiciunea acestui om?
dat toate îngrijirile posibile, dar ne­ şi se vor îngriji ca omul alb, Joe, Şi-o jertfesc — înseamnă pentru ei
norocitul trebuia să moară, şi Sitka să nu rămâe în zăpadă. Făina e moarte; nu o jertfesc — şi îşi adu­
Charley nu-i mai dădea multe zile cântărită ; dacă mâne sară găsesc ceau aminte de legea lui Sitka Char­
de trăit. Omul nu o mai putea duce că lipseşte şi numai o unţie... înţe­ ley, şi de puşcă.
mult şi de aceea Sitka Charley i-a legeţi? Azi 'au mai uitat şi alţii. Cătră sară Joe cădeâ la tot pa­
spus câteva vorbe bune, dela su­ Cap-de-Tarand şi Trei-Salmoni au sul, şi atât de greu eră să-l ridice;
flet. Apoi a întâlnit alţi doi Indieni, părăsit azi în zăpadă pe omul alb, încât cei trei oameni au rămas tot
Gărora le-a dat în grije să-l spriji- Joe. Nici ei să nu mai uite. Mâine ^jnai în urmă tot mai singuri. Câ­
nească pe Joe, al treilea om alb din dimineaţă ei vor merge în frunte teodată se răsturnau toţi trei în ză­
ceată. Ei însă l-au părăsit. Sitka şi vor face calea. Aţi auzit legea. padă, aşa au fost slăbit şi indienii.
Charley în o clipă a înţeles tresă­ Vedeţi să nu o călcaţi." Dar în sacii din spatele lor purtau
rirea lor când l-au văzut, şi a ştiut Lui Sitka Charley i-a fost peste viaţă, şi putere şi căldură. în sacii
că au de gând să scape de el. Şi putinţă a doua zi să ţie încheiată cu provizii eră întreagă posibilita­
aşa nu a fost nepregătit, când po- linia oamenilor. Dela Cap-de-Ta- tea vieţii lor. Ei să gândeau la a-
* runcindu-le să se întoarcă după cel rand şi Trei-Salmoni, cari rupeau cest izvor de viaţă, şi nu e de mi­
părăsit de ei, a văzut lucind oţelul calea înainte şi până la Kah-Chucte, rat că s’a întâmplat, ceea-ce urmă
cuţitelor de vânătoare scoase din Gowhee şi Joe se întindeâ linia în să se întâmple. Au căzut la rădă­
teacă. O scenă dureroasă: trei oa­ distanţă de peste o milă. Fiecare cina unui molid, unde o. întreagă
meni sfârşiţi prăpădindu-şi puţinele înainta, cădea, hodinea după cum grămadă de crengi uscate aşteptă
puteri, în faţă cu atotputernica pus­ îl duceau puterile. Marşul era o focul chibritului. De doi paşi eră
tietate. Cei doi răzvrătiţi s’au trezit înaintare pe un lanţ de popasuri o crepătură a gheţei, prin care se
însă de grabă subt loviturile patu­ neregulate. Fiecare înainta cu încor­ vedeâ apa. Kah-Chucte privi lem­
lui de puşcă şi s’au întors pe urma darea ultimei scântei de putere, ce nele şi apa şi tot asemenea făcu
lor ca doi câini bătuţi. După două o avea în vine, până se stingea şi şi Gowhee; apoi se priviră unul
ceasuri, purtând pe Joe pe umeri aeeasta; şi, o minune, după câteva pe altul. Nu au spus nici un cu­
şi urmaţi de Sitka Charley, au ajuns clipe de extenuare, mai găsea încă vânt. Gowhee a făcut focul; Kah-
la foc, unde cei, ce-au mai rămas o scântee de putere şi păşea îna­ Chucte a umplut un vas cu apă şi
din ceată, stăteau adunaţi subt scu­ inte. De câte ori cădea vre-un om, a pus-o la foc; Joe vorbeâ despre
tul cortului. eră încredinţat că în veci nu se va lucruri din o altă ţară, îndepărtată,
„Câteva cuvinte, tovarăşilor, îna­ mai puteâ ridică; şi'totuşi se ri­ în o limbă pe care ei nu o înţele­
inte de a adormi" zise Sitka Char­ dică, de nou şi de nou. Trupul geau. Au mestecat făina în apa
ley după-ce au mâncat raţiile să­ sfârşit se dădeâ bătut şi învingeâ fierbinte, făcând o pastă subţire, şi
race de pâne nedospită. Vorbea voinţa; dar fiecare învingere eră o au beut rând pe rând din ea de
indianilor, în limba lor, după-ce tragedie. Indianul cu piciorul înghe­ mai multe-ori. Lui Joe nu i-au dat;
le-a spus albilor gândul ce-1 avea. ţat nu se mai puteâ ţine drept, se dar acesta nici nu se gândeâ să
„Câteva cuvinte, tovarăşilor, spre târ.â înainte în genunchi şi în mâni. ceară. Nu se gândeâ la nimic, nici
Unele nostru, că poate să rămâneţi se opreâ rar, doar ştiâ pedeapsa ce chiar la mocasinii lui, care fume­
totuşi în viaţă. Eu vă fac acum le­ i-ar fi dat-o gerul. Chiar buzele gau şi sfărăiau ajunşi în jăratec.
gea; să se restrângă păcatul morţii doamnei Eppingwell erau crispate O negură de cristali de zăpadă
sale asupra capului aceluia, care o în un zimbet înpietrit, şi ochii ei, a început să cadă asupra lor, în­
va rupe. Am trecut Colinele Tăcerii, priveau fără să vadă. Se opreâ la cet, dulce, îmbrăcându-i în haine
şi acum ne facem calea pe la iz­ tot pasul, îşi puneâ pe inimă mâna albe, strălucitoare. Şi picioarele lor
voarele Stuart-ului. Va fi un somn, înmănuşată, gâfâind, aiurită. totuşi ar mai fi călcat încă multe
poate vor fi mai multe, poate vor Joe, omul alb, a trecut de ho­ cărări întroenite, dacă nu ar fi făcut
fi foarte multe, dar vom ajunge la tarul suferinţei. Nu-şi mai rugă to­ soarta să se împrăştie norii şi să
•amenii din Yukon. Ar fi bine să varăşii să-l lase singur, nu se mai se însenineze cerul. Zău, o întâr­
avem în ochi legea. Azi Kah-Chucte rugă să-moară; eră încălzit şi mul­ ziere de zece minute le-ar fi fost
şi Gowhee, cărora le-am poruncit ţumit în imaginile delirului în care mântuire. Sitka Charley, privind în
să spargă urma în troian, au uitat a ajuns. Kah-Chucte şi Gowhee îl urmă, a văzut columna de fum ce
că sunt bărbaţi şi au fugit dela târau cu ei, aruncându-i priviri săl­ se ridică din focul lor, şi a trecut
•oi, ca nişte copii speriaţi. Da, au batice. Credeau că omul acesta în­ cu ochii peste cei rămaşi credin-