Page 20 - 1922-01

cioşi şi a părăsit-o pe doamna a trece o zi, să şedeţi în lăcaşuri găsea decât o singură armă. A pri­
Eppingwell. ‘ calde, lângă mâncări îmbelşugate." vit în fugă pe cei doi oameni, care
Vorbind şi-a ridicat arma, şi câ­ zăceau în zăpadă aşa liniştiţi, se
„Şi aşa, tovarăşilor, voi a-ţi ui­
teva ecouri au întrerupt tăcerea. gândi zimbind la legea drumului
tat de nou, că sunteţi bărbaţi ? Bine.
Abea a murit răsunetul, şi în de­ prin zăpadă, şi năvăli pe urma so­
Foarte bine. Vom avea de hrănit
părtare, au răspuns alte puşti. Sitka ţilor, să ajungă de grabă la oa­
mai puţine burţi."
Charley tresări. A auzit mai multe menii din Yukon, care, iată, erau
Sitka Charley, pe când vorbea
împuşcături, deşi la soţii lui nu se aici, aproape...
a luat sacul cu făină, legându-1 de
povara ce o purtă şi el în spate.
Lovi cu piciorul pe Joe, până du­
rerea a alungat visurile fericite a Cu gândul la Basarabia noastră.
bietului om şi l-a ridicat cu greu
în picioare. L-a dus apoi la urmă,
S’au împlinit trei ani de când izbânda marei idei naţionale. Nici
şi l-a pornit pe ea. Cei doi indieni
cetele de pribegi ardeleni aruncaţi unul din noi nu poate uita acele
au încercat să fugă. < de valurile războiului prin diferitele vremuri, şi’n ceasurile de reverie
„Stai Gowhee! şi tu Kah-Chucte! părţi ale lumei, s’au întors pe la ca­ gândurile noastre colindă cu aceeaşi
sele lor. Vestea minunei dela Alba- dragoste malurile Prutului, ale Bâ-
V’a dat făina atâta putere, de cre­
Iulia i-a cutremurai până ’n adân­ cului sau ale Nistrului, ca şi pe ale
deţi că puteţi întrece glonţul? Nu
cul sufletului şi nimic n’a mai fost Oltului sau ale Murăşului nostru. Şi
încercaţi să scăpaţi de lege. Fi-ţi în stare să-i oprească prin locurile Chişinăul cu cupolele lui somptu­
bărbaţi cel puţin acum în ultima cele nouă, cari le deveniseră şi ele oase, cu străzile lui regulate şi cu
oră, şi fi-ţi mulţumiţi că muriţi să- dragi. Nici chiar dragostea de fraţi tot mai puternica lui viaţă „moldo­
regăsiţi n’a putut să-i împiedece de venească",. ne fascinează atât de
tui. Veniţi aici lângă molid, umăr
a se întoarce în pământul sfânt al mult, ca şi oraşele copilăriei noas­
la umăr. Haideţi!
Ardealului, spre a-1 sărută şi spre tre de aici, Sibiiul, Braşovul, ş. a.
Cei doi oameni s’au supus, fără a-i da toată vlaga ce le mai rămă­ *
frică; doar pe oameni îi înfrică nu­ sese pe urma atâtor suferinţi. Când am plecat din Basarabia,
mai viitorul şi nici-când clipa de Astfel am părăsit şi noi Basa­ în Decemvrie 1918, vesteam pe
faţă. rabia, spre care ne îndreptasem paşii cetitorii gazetei noastre „România
în cele mai cumplite vremuri din Nouă", că în curând o să le trimi­
„Tu Gowhee, ai nevastă şi copii
viaţa noastră şi a neamului nostru, tem gazeta tocmai din cetatea sim­
şi un cort de piele de cerb, colo
şi în care trăisem, cu toate acestea, bolică a Românismului, din Alba-
între Chippewyi. Ce ţi-e dorinţa?" cele mai măreţe şi mai sfinte clipe Iulia. împrejurările ne-au chemat însă
„Să le dai lor bunurile care ar ale vieţii noastre. Dumnezeu ne în­ aici la alte datorii şi nu ne-am putut
vrednicise să asistăm aşadar la ma­ ţineâ această promisiune. Dar asta
fi să fie ale mele, după făgăduiala rele proces al învierii din morţi a nu înseamnă că am uitat Basarabia.
căpitanului — păturile, mărgelele,
unei provincii româneşti socotită Trebuia să vie momentul când noi
tutunul, cutia, care dă sunete cu­ pierdută pentru totdeauna. Trăisem să reluăm legăturile sufleteşti cu ea.
rioase, asemănătoare cântecelor oa­ să vedem din cea dintâi zi minunea Atâţia prieteni avem în cuprinsul
menilor albi. Spune-le, că am murit deşteptării Basarabiei, — până la ei, la oraşe şi la sate, încât ar fi
măreaţa clipă a unirii ei depline şi fost nefiresc ca să nu facem tot ce
în drumul prin zăpadă..., dar nu le
definitive cu celelalte provincii ale eră cu putinţă spre a-i regăsi şi
spune cum am murit."
neamului, românesc. spre a păstră apoi viaţa întreagă
„Iar tu, Kah-Chucte, tu, care nu Cine-ar fi putut rămânea un simplu legăturile cu ea.
ai nici femee, nici copii?" spectator al acestei minuni ? Mai Şi iată, momentul acesta a sosit:
puţin decât oricine, nu puteam noi „Cosinzeana“ din Cluj, ca o zână
„Eu am o soră, soţia factorului
Ardelenii oţeliţi în lupte şi în sufe­ din poveste, ne duce gândurile şi
din Koshim. Bărbatul ei o bate şi
rinţi pentru neam, să privim numai dorurile noastre din nou peste Prut,
nu e fericită. Dă-i ei bunurile, care din depărtare la ceea ce se petrece la cei cari credeau că i-am uitat. Şi
sunt ale mele după înţelesul nos­ cu fraţii noştri basarabeni, fără să cred, că toţi aceia cari, într’o însu­
tru, şi spune-i, că ar fi mai bine, nu ne amestecăm direct în învăl- fleţire unică în felul ei, şi-au dat
maşala luptei, fără să nu luăm parte odinioară ce-au avut mai nobil în
dacă s’ar întoarce la poporul nostru.
la ea. Dumnezeu nu ne lăsase să ei, în coloanele „României Nouă"
Dacă l-ai întâlni pe bărbatul ei, şi
luptăm, cum am fi vrut pentru Ar­ din Chişinău, se vor grupă acum cu
ea ar vrea să plece, ai face o faptă dealul nostru scump, — se puteâ aceeaşi dragoste în jurul „Cosin-
bună dacă l-ai omorî. O bate şi ei să ne împiedece El de a ne da tot zenei", spre a face mai strânse le­
i-e frică de el." ceea ce mai eram în stare, pentru găturile sufleteşti între provinciile ro­
fraţii noştri de peste Prut şi de peste mâneşti nedeplin unite până acum
„Sunteţi învoiţi să- muriţi în
Nistru chiar? în toate privinţele.
urma legii?" *
Cei doi ani, 917 şi 918, pe cari Gruparea dela Chişinău, din anii
„înVoiţi."
pribegii ardeleni i-au petrecut în de înviere naţională, a fost un lucru
„Atunci, rămas bun, dragii mei Basarabia, sunt ani de luptă îm­ prea sfânt, încât se poată muri. Am
tovarăşi. Să vă fie dat, ca înainte de preună, a lor cu basarabenii, pentru credinţa, că ea se va reface, potri-