Page 11 - 1922-02
P. 11
N r . 2 . - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 35.
săptămâni, acasă. Cât va rămânea? voiu veni schimbat, nu mai sunt aşa £ânaă vatră.
Venia de tot? Asta nu se spunea. cum am fost odată. Dar dacă va
Şi băiatul se întrista de-odată; veni de tot ? Dacă nu va părăsi satul
Fulgi de nea se cern molatec
se temea că tatăl său va veni numai niciodată ? Atunci erâ de mare preţ
Fluturând pe la fereşti.
în concediu, cum mai veniseră atâţia pentru ea să ştie, ce voise Andrei Vrajă sfântă mă alintă
alţii. Se întristă şi bunica, deşi ea să spună cu cuvintele, că nu-i mai Lângă vatra cu poveşti.
credea că chiar când va fi vorba de chiar acelaşi care plecase, şi că Dum
un concediu, acela va trebui să fie nezeu îi va ajutâ să trăiască şi aşa Flori de ghiaţă mă răsfaţă
Cu argintul lor ceresc,
de câteva luni, fiindcă feciorul său, cum erâ acum.
Şi cu zimbete şirete
de doi ani n’a fost acasă. Şi, ori cum îşi învârteâ gându
Amăgiri m ademenesc.
Ea însă se uita cu duşmănie la rile, ajungeâ mereu la aceeaş desle-
noru-sa. Ştia pentru ce pusese no- gare: dacă vine să nu se mai în Torc în preajma mea iluzii
ru-sa întrebarea aceasta. Văzând su toarcă, de bună seamă va fi păţit Şi se strâng nădejdi la sfat,
Să-mi urzească ’n faptul serii
părarea copilului, bătrâna îl atrase ceva de nu-i mai bun de armată.
Vis de aur fermecat...
lângă ea, şi- mângăindu-1 pe părul Şi, deslegarea asta păreâ că o
castaniu, zise: uşurează şi pe ea. Mai bucuros s’ar Dorm alături în neştire
— Las’ Ionică! N’aveâ nici o fi oprit la gândul că Andrei veniâ Gânduri negre de demult.
grije ! Să-l vedem numai odată acasă numai într’un scurt concediu, aşa Suferinţa ’n agonie
Nu mai cere s-o ascult.
pe tatăl-tău! Sunt ele mijloace pen- cum mai veniră şi alţii. Dar erâ peste
tru-ca să rămână cât de mult acasă. puterile ei să se oprească la gândul Amintiri de grea durere
Partea din scrisoare, în care An acesta. Pentru ea, pentru vieaţa ei, Ostenite-au aţipit.
drei spuneâ că Dumnezeu îi va ajută vestea cu sosirea lui Andrei, erâ o a- Zace frânt şi chinul maşter
să trăiască şi aşa, că nu-i chiar ace meninţare. Şi, fără să-şi dea seama, Sub picioare jos strivit.
laşi care a plecat în război, asupra se gândeâ şi împleteâ toate acele lu
Nici un glas de tânguire
copilului nu făcu nici o impresie, el cruri care ar fi putut să uşureze acea Nici un gând de nenoroc
nu o înţelese, dar’ se opriră asupra ameninţare, să-i scadă din primejdie. Nu s abate să-mi stârnească
ei, cu gândul, şi bunica şi nevasta. In seara aceea rămaseră fiecare Liniştea de lângă foc.
Bunica avu întâi un fior de spaimă: cu ce îmbucară înainte de cetirea
Singur dorul călătorul
Nu va fi păţit ceva? Nu se va în scrisorii. Acum nime nu se mai gândi Ne nfrânatul meu ortac,
toarce, Doamne fereşte, olog ori la mâncare. Ionică eşi la portiţă, dor Cu aripi nestâmpă/ate,
ciung? Dar gândul acesta negru, îl nic de-a întâlni pe cineva să-i spună Nu ştiu cum să mi-l împac.
alungă numai decât. Erâ cu nepu vestea cea mare. Dar nu întâlni pe
Că-mi tot vine cu suspine
tinţă! Dar’ de bună seamă că nu se nime. Seara erâ .târzie şi uliţa pustie.
Şi cu unde de ’ntristări
va înapoia acelaş om cum s’a dus! Ionică întră în curte, trecu pe la ţarc, Şi-mi aduce vorbă dulce
Doi ani în mijlocul iadului nu-i glumă! dar viţeii zăceau chiar în fundul în Şi oftări din depărtări...
Va fi mai bătrân, mai slab, va fi şi chizătorii. Ionică se apropie atunci
încărunţit puţin, — a mai văzut ea de cele două vaci care zăceau albe Să-l alung? — par că mă doare...
Să mi-l mângâi — nu prea pot,
şi pe alţii! Dac’a fost aşa de bolnav în mijlocul curţii, suflând adânc şi
Că-mi răpeşte-aşa hoeţşte
încât erâ să moară, de bună seamă rumegând în ticnă. Liniştea cu vis cu tot...
că nu se va mai întoarce omul cel Băiatul le mângâie pe grumazi, AURELIA POP
✓
de-odată, cu totul neschimbat! Ar le spuse câtu-s de albe şi câtu-s de
fi jurat că Ia asta s’a gândit Andrei sătule şi le vesti fericit că acuş vine -----------------o □ o--------------------
când a scris şirele acelea! Şi, de tata. Apoi se strecură în tindă şi
aceea nici nu se gândi multă vreme se culcă pe laviţa de după masă. S e a r ă .
-asupra lor. In casă erâ întuneric.
Dar, în schimb, se gândi mult Bunica nu durmeâ, dar se făceâ Când din norii plumburii
nevasta Stana. Din întreaga scrisoare că doarme. Avuse o sfadă repede Seara se coboară,
îi părea că partea cea mai însem şi aprinsă cu noru-sa, diîpă-ce ră- ' Din cerdac privesc tăcut
nată pentru ea, este chiar această maseră singure, şi acum nu voiâ să Umbrele cum zboară.
taină ce se ascundea în cuvintele pe vorbească. Ar fi cunoscut’o Ionică
Amuţesc cântările,
care Marina le tâlcuise cu bine. Nu-i de pe glas că-i cătrănită rău. Ne
Larma vieţii piere,
vorbă, dacă întoarcerea lui Andrei potul o chemâ în şoaptă de câteva
Numai stelele sclipesc.
ar fi numai un concediu, pentru ea, ori, dar cum nu primi nici un răs
Tot e vis, tăcere.
pentru nevastă, n’ar avea nici o în puns, închisă ochii să şi-l închipue
EMIL A. CHIFFA
semnătate. Şi atunci puţin îi păsa mai bine pe tatăl său.
dacă Andrei voi să spună numai atât: (Va urma). -------------o □ o---------------
