Page 12 - 1922-02

Pag. 36. C O S I N Z E A N A N r . 2 l

şi pe el. A ajuns vrâsta, e de 1B
o amAgire dureroasa ani, că acum îi iau şi aşa de tineri.
Şi ni-1 duc şi pe el, domnule ad­
— Din însemnările unui advocat. —
vocat, şi poate ni-1 omoară şi pe el,
La sfârşit de an îmi cerui ar- ca o frunză, când se apropie Bru- şi rămân lingură în lume, ca crucea
chiva. Iau dosar de dosar, să văd mărelul. Un dosar subţire, abea o în hotar. Fă ceva, domnule advocat,
dacă mai este în careva viaţă şi, filă-două de hârtie; un dosar fără şi ni-1 scapă, să-ţi ajute Dumnezeu
dupăce cumpănesc pe fiecare, îl importanţă, doar e scris atât de în- la ce te vei rugă. Avem o leacă
aşez la loc sau îl îndrept spre pod, grabă şi negligent pe el: „Ana Mol- de moşie, şi, zice, că ar puleâ fi
la veşnică odihnă. Răsfoind aşa, dovan din T.“ şi mai jos, ca să nu scutit băiatul, să aibă cine să o
îmi învie pe o clipă necazurile oa­ se uite, „fără cheltueli . 11 iau în muncească. Eu ştiu, că domnul no-
11
menilor cari mi-au deschis uşa şi mână şi vreau să-i fac judecata, pe tarăş ar trebui să-mi facă cererea,
mi se perândă în gând, ca pe un care o tot amân de doi ani; şi pri- şi l-am rugat, şi i-am plătit, şi acum
film de cinematograf, oameni cu vindu-1, începe să trămure în sufletul, mă tot amână, că ba azi, ba mâne
durere în ochi, negustori şirefi cău­ meu o coardă uitată, plină de amă­ o face. Şi se apropie vremea să ni-1
tând la advocaji să mai găsescă răciune şi foarte, foarte dureroasă. ducă... şi-s toată groază şi-s toată
un şiretlic în plus, oameni buni, oa­ îmi piere din ochi harta ţării în­ ghiaţă.“
meni răi, suflete urmărite de soartă, tregite, pe care o am pe peretele I-am făcut cererea; femeia a în­
datoraşi strâmtoraji şi creditori ne­ din faţă, îmi'pier din ochi toate lu­ tărit-o, cu degetul pe cruce, că nu *
răbdători, criminali şi nevinovaţi. crurile, care îmi amintesc că trăesc ştiâ scrie. Apoi a luat scrisoarea, a
Şi fiecare cu părticica lui de viaţă ziua de azi, şi mă văd cu ani în pus-o cu grije în sân, să o ducă
ce mi-au depozitat-o în secile hâr­ urmă, pe vreme de război şi de ne­ la poştă „cu reţipis, ca să ajungă
tii de birou. Iau dosarul şi-l răsfoesc, dreptate. cu bunăseamă".
şi dacă îi spun judecata podului şi Stăteam tot la masa aceasta, Văd şi acum bucuria şi uşurarea
a şoarecilor, adesea am un regret. scărmănând actele cutărui proces, din ochii acestei nenorocite, când
Mi-se pare că îngrop ceva şi din când întră o'ţărancă, ca de vre*o s’a văzut cu scrisoarea în mână.
viaţa mea, o clipă, un gând, o stră­ patruzeci şi cinci de ani. Se apropie Un curcubeu vesel pe o perdea de
duinţă, care nu se va mai întoarce timidă, de masa mea şi rămâne în nor negru. Vesel şi trecător.
nici când. Am sentimentul, pe care picioare cu toate că o pofteam să Abea a trecut o săptămână, şi
l-am încercat de atâteaori hoinar şadă. Poate credeâ că nu e cuviin­ Ana Moldovan veni de nou, că nu.
prin lume, când m’am despărţit de cios să şadă în faţa unui „domn". cumva a sosit răspunsul ? I-am spus,
un oraş, de un muzeu, de o cameră — Domnule advocat, începu ea, că hotărârea va sosi în sat, la no­
de student, cu gândul că nu am să aş aveâ o plânsoare. Să-ţi de Dum­ tarul, că încă nu putea să sosească,
le mai revăd. nezeu bine, dacă mi-i ajută. Eu sunt aşa în câteva zile.
Curioasă şi meseria aceasta de Ana Moldovan, alui Simion Moldo- — înţeleg, domnule advocat, în­
advocat. O poţi face în multe chipuri. van din T., poate îl ştii, că a mai ţeleg. Doar nu sunt eu singură nă­
Poţi să fi negustor, care îţi vinzi cu fost pe la dumneata, înainte de a căjită: e lumea întreagă. Până vine
cântarul şi pe un preţ fixat, vremea, se începe „răul". Şi sunt năcăjită, rândul. Dar vom aştepta, şi trag
cartea şi poate talentul; cântăreşti, domnule advocat, şi sunt năcăjită, nădejde bună.
încasezi paralele, treci în registru şi nu mă poartă pământul", — şi-i Şi s’a întors la o săptămână, la ^
şi apoi serveşti frumos un alt muş­ coborâră pe brezdele feţii două râu­ două, la tri, tot încrezătoare înru-
teriu. Dar poţi şi să-ţi adânceşti su­ leţe de lacrimi şi se pierdură în garea ei. Apoi cum se apropiâ „vre­
fletul în talazul de bucurii şi de du­ broboadă. — „Acum pe Simion l-au mea", am început să facem noi ru-
reri - mai ales dureri — la care puşcat la Ruşi..." gări, să urgităm la regiment, la mi­
eşti chemat să azişti. Şi dacă eşti — Doar eră trecut de armată, nister, la prefectură... Unde nu am
aşa, se întunecă, dispare chiar cu dacă îmi aduc bine aminte de el. scris? E atât de greu, doară, să dai
totul negustorul, banul nu se prea — Ştie Dumnezeu. Eră de 51 de urma unei cereri, care a apucat
adună grămăjoară, şi, pe neştire, ţi-se ani, când l-au dus... L-au dus, şi în harababura birourilor militare sau
întind în inimă mii şi mii de coarde, acum l-au puşcat, în Galiţia, lângă în ministerele întoarse pe dos de
pe care lungi ani dearândul, le face un oraş... nu-i pot zice numele, i-am războiu.
să vibreze mâna amintirei. Atunci uitat cum îi zice... dar am scris, — La notarul n’a sosit nimic?
ji-e drag câte un dosar de hârtii acasă. Am căpătat carte dela cine Doar trebuiâ să vină de mult. Ori
prăvuite şi te doare să-l îngropi. l-a îngropat... Şi acum, dacă l-au bine, ori rău, dar trebuiâ să vină.
Acum, la sfârşit de an, cerându-mi puşcat pe Simion, am mai rămas — Am fost şi azi la el, zice că
de nou archiva, am ajuns la un do­ în lume cu băiatul, Culiţa, că numai nu a venit nimic. Şi încă m’a luat
sar, care începe să îngălbenească, un copil am avut. Şi acum ni-1 duce cu răul —- că-1 ştii, nu-i român —