Page 13 - 1922-02

N r . 2 . - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 37.

şi a zis să nu*l mai năcăjesc cu — Cum să nu, draga mea. Din speriă. De acum vine acasă, de bună
fleacurile mele, că dacă vine ru- front încă îl eliberează, dacă e scutit. seamă vine acasă, li trimitem „drep­
garea, mă chiamă el. Şi, uite dom­ Nu-ţi pierde capul; rugarea în tot tăţile", se prezintă la raport cu ele,
nule, peste vre-o zece zile trebue să ceasul trebue să sosească. Şi apoi şi îi dau drumul acasă. Ai adresa
plece; au strigat din deal, că peste mai este în cer un Dumnezeu, stă­ băiatului ?
zece zile trebue să plece... pân şi ocrotitor; şi poate nu-i duce — Acasă o am. Nebuna de mine
De nou scrisori, cereri, urgitări, în şanţuri îndată cum ajung acolo... nu am adus-o, am venit într’un suflet,
licăriri de nădejde. Mai treci pe la notarul, mai întreabă, fără să mai dau pe acasă. Dar o
Apoi într’o zi — erâ toamna, acolo trebue să sosească. aduc, acum chiar merg şi o aduc.
afară ploua mărunt, şi se potriveâ Prinse un strop de inimă. Doar Se întoarse dela uşe.
aşa de bine haina cernită pe lumea omul se învălue atât de bucuros şi — In grabă mÎTam uitat; aşa
tristă de atunci, — într’o zi de No- în o umbră de nădejde. suntem noi femeile, proaste, mân-
emvrie veni Ana Moldovan cu de­ Şi s’au măcinat zile după zile cane-ar brujii. Notarul mi-a mai dat
sagii în spate. Lângă ea băiatul. şi iat-o pe bătrâna — că a îmbă­ o carte. Poate e tot dela Culiţa; o
- Acum îl petrec la Bălgărad, trânit deabinelea — că-mi vine odată, fi adresa şi pe asta, dacă e dela el.
domnule advocat... Mi-l duce şi pe grăbită, într’un răsuflu. Nu bate în Scoase, tot din sân şi-mi întinse
el. Şi nu mai vin rugările, nu mai uşe, nu aşteaptă ca de altădată să o carte poştală militară, una din
vini... Am gândit să-l aduc, să-l o chem în camera mea, uită chiar milioanele de paseri vinete, care
vezi şi dta, că te-ai trudit să-l scapi... să zică bună ziua. mai legau pe cei duşi de vatra lor.
Şi să-ţi aduci aminte de el, că-i ti- — Au venit, domnule advocat, Dela primele slove am rămas
năr şi frumos, şi să mai încerci, au venit... numai de-ar fi bune. M’am trăznit. îmi veneâ să strig, să sfă­
doară, doară... dus azi la notarul, şi mi le-a dat: dar râm, să gonesc la blăstămatul de
Băiatul — doar băiat erâ, tinerel nu a voit să mi le cetească. Poate notar, să-l izbesc, să-l strâng de gât,
şi fraged, — mă priveâ cu ochii lui au venit rele... doamne, doamne... pănă îl voi simţi moale, mort în
vineţi ca ai mamei sale, şi îi ce­ poate au venit rele. Şi am alergat mânile mele.
team în ochii limpezi tot gândul. deadreptul aici să mi le citeşti, să-mi Mă desmetecii în privirile spe­
Se trudeâ să pară nepăsător şi să spui, cu adevărat, cum au venit... riate ale bătrânei. Nu înţelegeâ şi
oprească duioşia, care îi tremură Şi în vreme ce vorbeâ, căută îşi pironi privirile nemişcate în ochii
buzele. grăbită în sân după scrisori. Tre­ mei, întrebătoare, pline de groază,
Am trimis, în faţa lor, telegrame, mură toată ca prinsă de friguri şi-i îi voi fi spus - zău, nu-mi aduc
i-am îmbărbătat cu ce puteam, că tremură mâna, de nu puteâ prinde precis aminte - îi voi fi spus să
azi, mâne, fără îndoială vor venî hârtiile. meargă hodinită acasă, şi că voi
scrisorile, că la Alba-Iulia îl vor mai Am fugit cu ochii peste foaia trimite eu scrisorile, ea să-l aştepte
ţine, cel puţin două trei luni, la in­ plină cu peceţi. numai pe Culiţa... să-l aştepte.,.
strucţie, şi în vremea aceasta tot — E bună, lele Ano, e bună. — Dar adresa?
trebue să avem un răspuns. Vorbe, L-au scutit pe băiat, pentru moşie. — E aici şi adresa. Acum ştiu
în care credeau şi ei şi credeam Deacum vine acasă. unde e Culiţa.
şi eu. Bătrâna căzu în genunchi, plân- Să mai lungesc povestea aceasta,
Şi a plecat, să-şi însoţească la geâ de bucurie şi se se rugă şi-şi netedă şi tristă? Să mai înşir căile
Bălgărad copilul... strângeă mânile pe biata ei inimă. bătrânei şi minciunile cu care în­
Nu am văzut-o vre-o două săp­ — Şi abia azi ţi-a dat notarul scri­ cercam să ţin sufletul în ea? Cum
tămâni, apoi într’o zi veni sfârşită. soarea aceasta? Se poate? Abia azi? veneâ săptămână de săptămână, tot
— Mi l-au dus, domnule advocat, - Acum, înainte cu un ceas. mai abătută, tot mai gârbovită, cum
mi l-au luat cu totul. L-au plecat cu De ce, domnule? în urmă, fără să spue ceva se aşeză
compania. Alaltă eri; nici nu l-am Şi se ridică deodată încremenită, pe scaunul de lângă fereastră, şi
mai putut vedeâ. Dragul meu, co­ bănuitoare. nu mai întrebă nimic, mă priveâ
pilul meu... L-au pornit la Italia, De ce să-i dărâm bucuria? De numai- cu ochii ei dureroşi şi dacă
f>
unde e focul mai mare... Nici n’au ce să-i spun, că scutirea băiatului vedeâ că nu-i spun veste, plecă of­
apucat să înveţe şi i-au pornit; zice, venise de mai bine de două luni tând, încet ca o umbră.
că stă rău acolo împăratu şi-i tre­ — o vedeam după datul de primire Şi a venit şi revoluţia, care a
bue cătane... O, împărate, împărate, al primăriei, - de ce să-i spun, că gonit pe împăratul încărcat de bles­
grele păcate îţi încarci pe suflet I... dacă notarul lor nu ar fi câine şi teme şi pe notarăşul din sat. Şi s’au
De acum poate veni rugarea, că din nu ţineâ scrisorile în sertar, Culiţa întors voinicii noştri, în stoluri, de
foc tot nu-l mai scoate... Oare, zău, ei nu mai trebuiâ să meargă nici prin toate ţările, de prin stepele Ru­
dacă ar veni rugarea bună, nu l-ar la Bălgărad, nici „în foc“, la Italia. siei, de prin munţii Italiei de nord,
putea totuşi aduce acasă? — Nu e nimic, bătrâno, nu te din Franţa, din Albania, din Turcia...