Page 14 - 1922-02
P. 14
Pag. 38. C O S f N Z E A N A N r . 2 r
Şi a fost bucurie, şi steaguri româ Amintiri din Basarabia.
neşti, şi ţara erâ în pictoare. Flăcăii, (9riaci de drum.
încă în hainele împăratului, se strin- i.
S’au întâlnit aşa, dintr’o ’ntâmplare
geau în jurul noului steag, nefrudiţi Păşind tăcuţi pe drumul lung de ţară, Basarabia! Ce gingaş sentiment
de cei cinci ani de războiu blestemat. Prin colbul răscolit de vântul toamnei — de duioşie trezeşte astăzi în sufletul
- Oare al meu de ce nu mai Şi poposind pe drumul lung de ţară nostru acest nume, care până acum
vine, domnule advocat? Şi-au povestit viaţa lor amară. câţiva ani ne amintea doar un mor
- O fi prins la Italieni, şi e de Târziu au tras la casa cea dintâie, mânt, în care fusese îngropat de viu
parte de acolo, şi vine mai cu greu. în colţ, la crâşma veche din răscruce un frate bun de-al nostru! De peste
Prut ne veniâ de mai bine de o sută
Au târguit un păhărel de băutură
- De bunăseamă e prins. Că de ani, abia câte un geamăt surd,
Şi ’n colţ, la crâşma veche din răscruce
mai sunt mulţi prinşi... Am auzit, S’au prins ortaci de drum şi fraţi de cruce. fără putere, fără’ răsunet, fără ga-
din oameni, că e prins la Italieni ranţă...
în noapte s’au pornit apoi, pe lună,
şi un frate al Dtale... Nu a mai venit
Purtându-şi bogăţia ’ntreagă ’n spate, Când în primăvara anului 1914
nici el?... Barem, că el e ofiţer şi Nici ei nu ştiu de unde? cum? şi unde? am trecut mai întâi Prutul, dela Cer
om cu carte şi ştie mai bine calea... ...Purtându-şi bogăţia ’ntreagă ’n spate năuţi spre Sadagura, simţiam cum
Poate o fi şi Culiţa meu cu el, l-o Pe căi şi locuri veşnic neumblate. plângea în mine sufletul. Treceam
povăţuî şi pe Culiţa al meu... Poate Ajunşi la casa cea dintâie ’n cale apa blăstămată, care, mai în jos, erâ
vor veni deodată... îşi târguesc un păhărel de băutură hotar de despărţire între fiii aceleiaşi
Moldove, rupte ’n trei de duşmanii
Mi-s’a strâns inima ca într’un Cu câţiva bani ascunşi într’o năframă noştri, — fii nenorociţi ai aceluiaş
Ei târguesc un păhărel de băutură I
cleşte. Bătrâna avea dreptate. Culiţa popor, pe care îi mai rup în trei şi
Şi-şi stâmpără gâtlejul de arsură.
ei erâ cu fratele meu drag. Amândoi, creştele Carpaţilor. Un instinct ne
tineri, porniţi la Italia de împăratul... Şi iar pornesc pe drumul lung de ţară hotărât îmi spunea: acum, după-ce
Sdrenţoşi, flămânzi, de-apururi fără nume, ai văzut ţara fraţilor, vesela grădină
Mi-am întors faţa, îmi erâ ruşine care adăposteşte în mormintele ei
Cu gândul dus la casa cea dintâie,
să mă vadă plângând. Sdrenţoşi, flămânzi, de-apururi fără nume sacre marile noastre glorii din trecut
- Deodată vor veni, lele, de Dar mulţumiţi, cum nime doar în lume .. şi sfintele noastre nădejdi de viitor,
bună seamă deodată... — trebue să vezi şi Basarabia!
T. MUPĂŞANU Mă întorsesem din Bucovina ho
Au trecut de atunci trei ani. Ana -------------o □ o-------------- tărât ca în vara anului următor să
cercetez şi Basarabia. Cum a putut
Moldovan m’a căutat tot mai rar,
trece dl N. Iorga Prutul, — îmi zi
fot mai tăcută, tot mai gârbovită. (9ânlec nou. ceam — de ce să nu-1 poată trece
Acum, de astăvară nu am mai vă şi altcineva?
zut-o. S’o fi stâns, o fi înţeles ? Nu Luna doarme ’n puf de nouri, Dar a venit războiul cel mare şi
ştiu. De parfum grâdina-i plinăf, gândurile noastre ale tuturor au fost
îndrumate pe neaşteptate, altfel de
Şi acum stau dinaintea mea cu O sâ^vin în noaptea asta
cum le plămădisem noi. Şi în loc
dosarul acesta fără viaţă şi îl judec. Ca să-ţi cânt din mandolină. de a trece Prutul spre fraţii uitaţi,
Impăengenit văd peceţile de pe actul am trecut Carpaţii spre fraţii cari
Să adoarmă ’n straturi albe
de scutire, văd carta poştală a ca ţineau în mână viitorul întregului
Piept la piept atâta floare, neam, spre Bucureştii înfriguraţi, unde
maradului, văd ochii albaştri ai bă
Şi cântarea mea sfioasă oameni sinceri şi şarlatani veseli, se
trânei, faţa rumenă a lui Culiţa Mol
Tainic să te înfioare. frământau în spasmurile durerii de
dovan, care a plecat din satul lui a nu se putea hotărî, dacă în cli
la Piave, şi-i văd pe toţi, care i-au La fereastra ta micuţă pele marelui cataclism universal tre
dus... Şi mi-e grea judecata - pu O să-ţi cânt cântare nouă buie să meargă peste Carpaţi sau
recă aş îngropâ şi ceeace a mai Şi ’n pleoapele-ţi frumoase peste Prut?
rămas din cei plecaţi: amintirea lor, Să se ’ngâne bobi de rouă. Când în Septemvrie 1916, oştile
şi parecă aş îngropâ cu el şi o păr româneşti descălecaseră prin atâtea
ticică a sufletului meu. Ah, în noaptea asta dulce puncte în Transilvania, — când stea
E atâta praf de stele gul românesc flutura biruitor la Bra
Trec filele aceste în dosarul „Ana
Moldovan", şi îl aşez în sertarul Şi ’n zăvoiuri depărtate şov, la Făgăraş, în preajma Sibiiului
şi în inima Săcuimei, dorurile noas
mesei mele, alături de amintirile ti- E concert de filomele. tre, ale miilor de pribej din capi
nereţei, alături de scrisorile dragi tala României, ne împingeau cu o
Vreau să-ţi cânt întreg norocul
ale celor care nu se vor mai în putere elementară spre casă. Ne ve
Rătăcit pe căi străine,
toarce... Dr. 1. P. deam reîntorşi la căminurile noastre,
Vreau să-ţi plâng sfios la geamuri unde eram aşteptaţi cu nerăbdare şi
Clipa vremilor senine. speranţele noastre nu mai cunoşteau
margini.
IUSTIN ILIEŞIU
Dar în curând veni marea încer
•o □ o care de sus şi ea ne chemă la rea-
